"Phoenix*… o mitologie pertinenta pentru renasterea noastra colectiva ... in concert in Canada
Poate ca de fapt asta si exprima indirect simbolistica defunctului John Lennon, in concludentul: “I believe in me…!”.
Poate ca… Fabulosul, s-a referit, de fapt la calitatea miraculoasa a omului de a ‘renaste” permanent, prin propriile-i sfortari, de a birui obstacolele intilnite in sejurul dintre nastere si moarte, in lupta lui de autodevenire.
De a sapa in stinca, ca apa, pentru realizarea unuor idei marete.
De a escalada muntii.
De a lupta total si final pentru idei si principii marete.
Dar, ce semnificatii au aceastea pentru noi? Multe, si depinzind de la caz, la caz.
Dar, pentru Nicu Covaci si ceata lui voioasa, care l-a urmat in diferite reincarnari ale formatiei, purtind numele mitic, a reprezentat garantat si credinta in capacitatea omului de elita, indifferent de originea lui sociala de la nastere, ca atunci cind soarta si sorocul vor cere, sa-si dea examenul vietii, pentru ca Dumnezeu, sa-i poata aprecia “marca”, sau amprenta minuscula, dar adinca, pe care a lasat-o pe Pamint, in decursul efemerei lui existente. De unde si motivul repetitive al haiducului cu ceata sa, care ajuta oamenii la cucerirea libertatii si la impartirea dreptatii, atunci cind vremile au cerut-o sau o vor mai cere…
Si, noi stim ca vremile ultimilor prea multi ani, “pre-revolutionari”, din Romania comunista, aflata in umbra si ghearele comunismului intern dar si a marelui URS (S), au cerut-o permanent.
Iar multe aspecte din noua Romanie, “post-revolutionara” s-ar preta si ele la imbunatatiri. Chiar si “mica” (?) tiganiada. Vezi Budai Deleanu.
Uneori imaginea haiducilor e suprapusa cu imaginea barzilor, sau a menestrelilor ambulanti care cinta pentru a destinde, dar si pentru a incuraja multimea:
“Hei, hei voi, hai veniti cu noi / Si de nu v-o place va dam banii-napoi!”**
De la sfirsitul anilor 60, Phoenix a devenit numele celui mai “tare” grup Romanesc, recunoscut de admiratorii sai, de toate virstele, atit dintre amatori cit si dintre confratii profesionisti. Creatiile lor, ne-au miscat intotdeauna profund, prin forta muzicii si a mesajului, prin ineditul ideilor, social politice, prin curajul identificarii cu cauza celor multi, prin sinceritatea si franchetea exprimarii. Si, as indrazni sa afirm, ca au schimbat destinul mai multor generatii.
De la inceputurile candide, in iteratia: Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Gunter “Spitzly” Reininger, Kamocsa Bella, Pilu Stefanovici, care ne-au daruit clasice precum: “Vremuri”, “Canarul”, “Floarea Stincilor”, “Ulciorul”, “Ar vrea un eschimos”, “Te intreb pe tine soare”, sau magistrala, dar mai putin cunoscuta opera rock “Omul in 36/80” (sa se fi pierdut oare pe vecie…? Poate o minune sa ne-o readuca inapoi!?).
Formatia Phoenix “s-a confirmat”, la Festivalul Studentesc de la Iasi, unde era si Cornel Chiriac+ in juriu …si “Vremuri” a luat Premiul Special al Juriului. Acasa, delir!
Apoi sutele de seri “de dans” de neuitat de la cluburile muncitoresti si studentesti din Timisoara; cintarile de la hramurile bisericilor din diferite commune din Banat; imaginea “model de fronda” cu care acesti prieteni ai nostrii, au atras intotdeauna, atentia suporterilor care ibcercau sa le emuleze “stilul”, dar si a oficialitatilor, carora le stateau in ochi “ca un ghimpe” si nu prea stiau ce sa se faca cu o asemenea pacoste de tip “vestic” care ameninta “linistea si tacerea” impuse cu forta. Da era vremea, hipistilor, a fustelor mini, a pletelor lungi. Era vremea festivalurior care aruncau peste noapte, idoli noi, in morisca nesatula, avida de sensational si de senzatii noi ale tinerelor generatii de atunci (primele generatii postbelice care au atins noul statut de “teenager” si o oarecare “liberate de miscare” financiara). Erau anii ’60, o eroare a Stapinilor Lumii, care in dorinta lor oarba de a rasturna vechile tipare, au scapat pentru citiva ani haturile din mina…
Perioada a coincis cu o destindere si pe plan national Romanesc. A fost fantastic!
Apoi…in Lume, adio “beat”, “flower power”. Baietii de la Phoenix, si-au impartit parerile si drumurile, au disparut Pilu, Camo si Moni, si au aparut Mircea si Ioji. Tobarii s-au perindat si ei: Dorel Vintila, Costin (Petrescu), Liuba (Tula) Cornel +.
Muzica s-a ancorat pe ethno rock. Totul a inceput, de la o minunata culegere de discuri de etnografie muzicala, pe care le-a primit Covaci cadou.
Le tot asculta in transa si ni le punea si noua, care cam zimbeam: “ce dracu’, muzica populara Tata!?”. Atunci s-a apucat Kamo de jazz. A luat si Fender-ul cu el.
Dar apoi, ca din senin s-a materializat “Cei ce ne-au dat nume”(“Nunta”; “Ciclul Anotimpurilor”; “Negru Voda”!). Intii intr-un spectacol care ne-a luat rasuflarea (varianta cu “Cocosii negrii cintara/ Zori dalbe se aratara…) apoi benzile roz sustratse de studiou de la Electrecord, apoi copertile de la tipografie, apoi discul. Marea cotitura in destinul formatiei si a muzicii Romanesti. sepi Valeriu la “capre”. Ceva ce n-a vazut Parisul. Cornel “Schwartz” Calboreanu la sunet, dar si la sticlele de vodca si tigari “invirtite” din tutun olandez.
Banii si fetele veneau singuri. Tinerete. Vara cintari la Eforie (Nord si Sud). Ce viata!
A urmat, firesc, “Mugur de fluier”(“Pavel Chinezu”, “Mica Tiganiada”, “Ochii negrii, ochi de tigan”, “Strunga). Turnee peste turnee. Erly Krauser. Dubasii studenti, dupa modelul celor din Branesti.
A aparut, Tandarica. Apogeoticul “Cantafabule”, in care conceptia unitara, muzica si textul (mesterii Foarta si Ujica, care impreuna cu consacratul talent al lui Vicky Circu, au format un “back up” redutabil al soliditatii formatiei), ne-au luat total prin surprindere. Ne-au naucit. Spectacolul “final” de la Olympia, cu costume, masti, show de lumini si aruncatoare de fum, a fost de “talie internationala” (faceam paralele cu Pink Floyd…Parca inebunisem de tot).
Urmeaza faimoasa evadare din Romania in Germania (cind Covaci, i-a ascuns pe baieti in boxele Marshall). In sfirsit, Oficialitatile au rasuflat usurate, ca au scapat de o mare belea. Noi astilalti, ne-am bucurat pentru ei si…am plins pentru noi. Ne-am rugat sa reziste, pe acolo pe unde or ajunge…
Apare in Germania, Transylvania Phoenix, si “pe sest” se mai dau si pe la noi prin discoteci, bucatile venite de afara prin contrabanda.
Destinul lor, destinul nostru, destinul pribeagului si urletul de deznadejde al unei Natiuni care isi cauta identitatea in locuri in care stie ca nu o va gasi; …de la Mancha.
Post-revolutionar: revenire magistrala in Tara, cu “Timisoara”, “Symphoenix” (superb disc, nu-l scapati!), culegeri de “Evergreens” si “…anii ’60.
La urma, “In umbra marelui URSS”. Alive and still kicking.
De ce aceste rinduri nostalgice?
Pai fiindca in Decembrie 3,4 si 5 (da, anul acesta!) vom avea sansa sa-I revedem, aici in Canada!
Mi s-a taiat rasuflarea de emotie.
Ar ramine o singura problema: daca in 1963 (mi se pare) responsbilul restaurantului din comuna Sag, a concediat formatia “Sfintii” (asa se chemau Covaci si ai sai pe vremea aceea, total “politicaly incorrect”) din lipsa de repertoriu, in 2004, cui ii va cadea sarcina ingrata de a stabili “lista de cintece”!? Covaci…!
Concertul din Toronto, se va tine Duminica, 05 Decembrie, in sala Don Bosco- adresa - 2 St. Andrews Blvd ; (la sud de Hwy 401 pe Islington a treia strada pe dreapta).
Biletele (in numar limitat, “primul venit - primul servit”, nu ratati ocazia!)
la numar de telefon 416 636 8084
la Otawa, Dec. 03 – tel. 613-8378941;
la Montreal, Dec. 04, 514 7220126);
Sper sa ne vedem cit mai multi oameni de bine adevarati, la acest eveniment,
“sa cintam si sa ne bucuram/ jalea s-o uitam! Timishoara!”
_____________________________________
*Atit in mitologia Greaca cit si in ceea Egipteana, Phoenix este o pasare mitica, presupusa a fi slujnica Zeului Soare. Vietuieste in Arabia, lingaq un izvor racoros. In fiecare dimineata,la rasarit, se scalda in apa izvorului si cinta un cintec atit de minunat, incit Zeul Soare isi opreste din mers carul sau de foc, ca sa-I asculte vrajit cintecul. In Lume, in orice moment unic in Timp, exista o singura Pasare Phoenix! Cind ea presimnte ca I se apropie sfirsitul (odata la fiecare ciclu, care poate fi de 500 sau de 1461 de ani, ), ea isi construieste un cuib si ii da foc, fiind consumata de flacari impreuna cu el. Dupa ce Batrina Pasare Phoenix a ars, Noua Pasare Phoenix tisneste din palalaia arzinda. Apoi, imbalsameaza cenusa pasarii defuncte, intr-unmanunchi de mirt, de forma ovoidala, si porneste cu el in zbor catre Cetatea Soarelui. Odata ajunsa acolo, depune manunchiul de mirt, cu cenusa, ca ofranda, pe altarul Zeului Soare…
Original, in Egiptul Antic, a fost zugravita ca un bitlan (stirc, gitlan, ceaur), dar apoi, in literature clasica, a devenit un paun sau un vultur.Pasarea Phoenix simbolizeaza imortalitatea, ideea de re-Inviere, re-Nastere si viata fara de moarte, sau dupa Moarte. In aceasta simbolistica a fost asociata in mod grafic cu sarcofagele egiptene, pe care a fost reprezentata.Ideea poate fi asociata cu alte zeitati Egyptene, cum ar fi Benoe, sau Garuda. De asemenea cu Feng, din mitologia Chineza.
**disclaimer: a nu se asocia tendentios in nici un fel cu realitatile concertelor formatii Phoenix…:)
|
John Stoenescu 11/4/2004 |
Contact: |
|
|
