Tripticul stelelor
*
Departe de răsuflarea stelelor,
mirarea genelor,
unduirea gleznelor.
Pe drumul ce duce spre sine,
doru-mi ţine calea.
Misterul nopţii îmi iese înainte:
mă strigi cu numele dezmierdării.
*
Ţi-am dăruit
toate jucăriile mele:
amurgul şi drumul,
iarba şi umbra
şi ce mai ştii.
Privirea nobilă a stelelor
se usucă de-o ardere
ca pielea copilului...
Să mă crezi,
lumina se desface de sunet;
mai departe,
prea greu i-ar fi zborul.
*
Sunet egal
în clopotniţa timpului,
tot mai adânc
în cuvânt îmi alunecă sufletul.
În ochi de veghe,
durerea creşte ca râul
după ploaie,
amurgu-mi luminează plecarea voievodală
spre izvorul stelelor.
Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 12/28/2016 |
Contact: |
|
|
