Tu ce ai facut de Crăciun?
E-o bucurie asa de simplă si profundă, că într-o iesle mică si săracă, într-o dimineată de duminică, Tu, Dumnezeu, ne-ai venit întrupat. Si Te-a născut Preacurata Fecioară Maria si s-a închinat până la pământ. Si erai înconjurat de multime de îngeri, veniseră la Tine si cei trei păstori pe care Arhanghelul Gavriil i-a anuntat. Si se făceau minuni în toată lumea, iar în acelasi ceas, în pesteră izvorâse apă din piatră, în Roma un alt izvor, dar de untdelemn, a iesit din pământ, pe cer se arătaseră trei sori si toti se minunau că a venit Mesia.
Primesc an de an întrebarea aceasta: „Tu ce faci de Crăciun?”. Îmi dau seama că, aruncând o privire înapoi, cel mai adesea stiam răspunsul. Era vremea reuniunilor, într-o zi cu prietenii, într-alta cu familia. Era timpul cadourilor, veselia aceea a magazinelor străbătute de pasi grăbiti si ochi curiosi, cu zurgălăi în boxe si fundite pe cutii. Era clipa mesei împreună, atâtea feluri traditionale si care îsi asteptau complimentele, o expozitie cu degustare, ce delicii! Era si vremea colindelor, să îi primim pe cei mici si pe cei mari, să ne arătăm recunostinta, poate să cântăm si noi, ca pe vremea când în satul bunicii ne însoteau părintii din casă în casă, până se lăsa noaptea. În unii ani, era si durerea unor părinti plecati peste hotare si a meselor în jurul cărora se ocupau tot mai putine scaune.
Stiam, oricum, răspunsul în mod practic. Aveam un program, până la urmă zilele acelea de vacantă îsi împlineau rostul, o detasare dintr-un ritm prea alert, o încântare a inimii, dincolo de cotidian. Si totusi, acolo undeva, dedesubt, plăpândă si nelinistită, rula o altă întrebare, fără de răspuns: „Dar ce e Crăciunul, de fapt, de unde vine bucuria?”. Si mă opream din toate, privind la jocul luminilor din brad, înconjurată de mirosul de portocală, poate că asa o să simt ce e Crăciunul…
Dar oamenii aceștia, oamenii aceștia care nu au prieteni, nu au rude, nu au casă, nu au brad… pentru ei, ce e Crăciunul?
Anul acesta nu stiu ce fac de Crăciun. Nu mai am planuri, nici un orar de sărbătoare. Vreau doar să fiu si să mă bucur, că am aflat că asta-i tot ce trebuie să fac: să Îti multumesc pentru venirea Ta pe lume, Doamne, că iată Omul întreg începe a se mântui!
E-o bucurie asa de simplă si profundă, că într-o iesle mică și săracă, într-o dimineață de duminică, Tu, Dumnezeu, ne-ai venit întrupat. Și Te-a născut Preacurata Fecioară Maria și s-a închinat până la pământ. Și erai înconjurat de mulțime de îngeri, veniseră la Tine și cei trei păstori pe care Arhanghelul Gavriil i-a anunțat. Și se făceau minuni în toată lumea, iar în același ceas, în peșteră izvorâse apă din piatră, în Roma un alt izvor, dar de untdelemn, a ieșit din pământ, pe cer se arătaseră trei sori și toți se minunau că a venit Mesia.
E bucuria mântuirii, asadar, e începutul jertfei de pe Cruce, e o Duminică ce aduce a Înviere, si eu pe aceasta vreau să o împart cu voi, acesta e Crăciunul.
Si ar mai fi ceva… Am găsit că primii oameni care au prăznuit Nasterea Ta au pierit arsi de vii îsi Maximian, pe când crestinii erau prigoniti. În aceeasi ordine de idei, mai târziu, pentru o vreme, Oliver Cromwell, lider militar si politic, a interzis această sărbătoare, pe care o considera o traditie păgânească. Parlamentul englez ti-a comunicat decizia oficială în acest sens în 1644.
În timp ce eu, noi ‒ ce libertate avem de a trăi Crăciunul!… Nu trăiesc într-o tară în care să îmi fie interzise credinta, bucuria, marele dar de a mă ruga… În jurul bisericii nu stau ostasi cu făclii aprinse si nici nu e nevoie să mă ascund, să spun în soaptă unde merg. Asa că am să Îti multumesc, Doamne, si am să cânt si am să scriu si pentru voi, cei ce iubiti Crăciunul, si pentru voi cei ce poate încă nu L-ati cunoscut, că n-am fi fost de Hristos nu S-ar fi născut si de nu ne-ar fi povătuit să fim.
|
Nicoleta Bunduc 12/27/2016 |
Contact: |
|
|
