Uitarea
Stropii gândurilor ne părăsesc
cu tăcerea în praful zorilor
din cuşca clipelor tăvălite
printre lacrimi de rouă a uitării.
Din ploaia de lumină rămasă
mai am stropii care aduc zarea
căutată cu speranţa iubirii
vindecătoare pentru aşteptare.
Am născut din dorul necuprins
o şoaptă de cuvânt nestins.
Şi am făcut o clipă din mileniu,
dar mi-au luat mireasa din clepsidră,
presimţind pe rana despărţirii
deşertăciunea clipei şi a uitării.
Liniştea stâncilor
În liniştea stâncilor
pacea ascunde tăceri
cu amintirile pe aripi
fără bariere spre cer,
dar cu inconsistenţă
pe planoarele mute
care au leagănul mării
taina din zilele senine
cu soluţia unei ecuaţii.
Nu găsesc unghiurile
în ceasurile fără limbi
minţile mai aleargă
pentru acoperirea orei
cu minutul şi secunda
care în liniştea stâncilor
ascundeau taina copilăriei.
Pe crestele munţilor
Pe crestele munţilor e linişte
o linişte acoperită de lumină
de o lumină fără zăbrele
fără uitarea răsuflărilor grele
care ne pun urcuşul cu tăcere
spre poarta din paşii timpului
pe crestele munţilor în linişte.
Nădejdea pe creste aşteaptă
căutările din stelele nopţii
puse într-o caldă mărturisire
din goana tainică a vieţii
cu imaginea armoniilor nebune
dar cu dorul din văile căzute
pentru un nufăr adus de ghiocel.
Orele zilei
Statuia iernii mă ademeneşte
şi îmi ascunde în ora amurgului
zborul muiat în parfum de flori
al norilor din cerul alb de argint
care uimeşte ochii fără lacrimi.
Urc pe o stâncă opalescenţa zilei
şi-aduc luceferii din ora dimineţii
cu geamătul sfânt al suspinului
deschizător al uriaşei porţi
pentru aripile razelor de lumină.
Caut în zborul uşor al fluturilor
petalele de flori născute din vers.
Aş risipi secunde pe floarea de crin
aşteptând sclipiri din statuia zilei
înmugurită-n răsăritul orei soarelui.
|
Constantin Rusu 12/26/2016 |
Contact: |
|
|
