Acolo unde timpul nu se toacă
La miezul noptii fi-va anul nou din care
nu ciupim decât sperantă, rămâne
din trecut un scurt ecou ca
trenul care a si luat distantă
Asemenea tot anul vechi se sfarmă, mai
prindem doar finalul care-ngână ce
bun ar fi semnalul de alarmă,
să ne oprim si să ne luăm
de mână
Să coborâm de pe pământ departe, acolo
unde timpul nu se toacă în ani târâti
spre limpezimi desarte, sub rotile
ce se-nvârtesc si pleacă.
Nu stiu ce cauti prin iernile mele
Tu vii de acolo unde niciodată nu ninge, unde
la sănii trag reni de hârtie si unde nicio
gheară de sus nu te-atinge,
doar fulguiala de maci din câmpie
De pe-un tărâm numai lapte si miere, unde
stelele nu întarcă pe cer - cum urci,
muntele piere ca un strigăt
dizolvat în eter
Nu stiu ce cauti prin iernile mele cu
frigul albind ca o barbă
de sfânt, te vor acoperi toate cele
ce ies pe furis din cuvânt.
|
de Virgil Dumitrescu 12/23/2016 |
Contact: |
|
|
