Ignatul, ultima zi a grăsunilor
Pe 20 decembrie este Ignatul. Ziua în care după datina străbună se taie porcii. Pentru a vedea concret cum decurge o asemenea operaţiune în contemporaneitate, am dat curs invitaţiei venite din partea unei Asociaţii pentru Protecţia Animalelor din România, efectuând o vizită de documentare la un gospodar.
Cu noaptea-n cap
…Dis-de-dimineaţă ne-am adunat la autocar câţiva gazetari zgribuliţi, redactori de la presa scrisă, dar şi reporteri, cameramani, sunetişti de pe la televiziuni, pentru a ne deplasa într-un sat de la “Polul Frigului” aflat în Depresiunea din Estul Transilvaniei. Urma să asistăm la o demonstraţie de “asomare” şi abia apoi de înjunghiere a porcului, conform normelor actuale ale Uniunii Europene.
Tradiţia “barbară” prezentă de sute de ani în România privitoare la sacrificarea violentă a râtanilor, fără a le diminua durerea, nu este deloc pe placul oficialilor UE. Şi nici a Asociaţiilor de Protecţie a Animalelor. Ca atare ar trebui să înceteze!
Numai că ţărănii noştri s-au obişnuit din străbunic în tată şi-n fiu cu sacrificarea violentă a grohăitorilor şi nici un vor să audă de metode mai blânde de tăiere. Li se pare o absurditate. Şi la urma urmei, ce naiba mai e şi aia “asomare”? Poate vor să zică…asumare !?
La “Polul frigului”
…Noaptea fuseseră minus …17 grade Celsius. Cu 24 de ore înainte se atinsese recordul iernii incipiente - 21 °C! Curat ca la “Polul frigului” . În jur numai zăpadă şi gheţuş. Treptat soarele începu să ne zâmbească, astfel că auspicile păreau favorabile.
În maşină la căldurică şi muzică cuvântul cel mai des folosit de organizatori este …”asomare”. Cum suntem urbani get-beget nu prea ştim… despre ce este vorba în propoziţie. Întrebăm. Ni se explică pe îndelete terminologia: este un procedeu aplicat animalelor domestice înainte de sacrificare (în cazul de faţă, al porcilor, dar e valabil şi pentru oi, vaci, tauri, cai), care le induce o stare de inconştienţă, de amorţeală generală, pentru a evita suferinţa inutilă.
Se ştie, lumea civilizată are compasiune pentru orice vietate - şi e frumos aşa - numai că românii din mediul rural sunt tradiţionalişti prin excelenţă. Mulţi mi-au spus că nu acceptă în ruptul capului (chiar dacă vor fi sancţionaţi) să se conformeze unor dispoziţii venite din străinătate care li se par aberante. Aşa că, până una-alta, vor proceda şi în această iarnă în mod tradiţional.
…Ajungem, în sfârşit, la casa lui Gheorghe Boriceanu, gospodar ce are multe animale în bătătură. Ne primeşte la poartă cu o zicere de “Bun venit” şi…ţuică fiartă. Ca să ne încălzim şi să intrăm în atmosferă.
În curte se află un medic veterinar şi măcelarul. Este adus târăş-grăpiş şi … eroul principal, “Ghiţică”: un râmător de vreo 150 de kg, ce ţipă înfiorător. Abia merge fiind legat de un picior. Presimte că i se pregăteşte ceva groaznic; i-a venit sorocul, cum se spune.
În folclor există o legendă potrivit căreia în noaptea ce precede Ignatul, porcii au chipurile “coşmaruri”, visând un…cuţit lung care le va curma viaţa scurtă şi îmbelşugată de până atunci. De aceea se zbat şi urlă când sunt duşi la tăiere.
Ritual arhaic
În mijlocul ogrăzii totul este pregătit. Omătul a fost îndepărtat. Se află o ditamai masă de lucru. Alături zace un balot de paie. Două femei pregătesc apa caldă şi mai curăţă o dată tăvile din aluminiu în care se va pune carnea tranşată. Medicul veterinar îşi pregăteşte “asomatorul”. Este un dispozitiv ca un cilindru, ce poate fi electric ori cu capse şi după declanşare anihilează durerea. Studiez obiectul mai de apoape, dar nu-mi face nici o plăcere să-l ating, ştiind la ce va fi utilizat mintenaş.
Slavă Domnului că nu vom mai auzi acele groaznice sunete guturale ale bietului animal. Medicul echipat într-o salopetă albă i-a pus lui “Ghiţică” arma între ochi. “Zbang!”. După o scurtă pocnitură care l-a ameţit de nu mai simte nici o durere, trupul greoi al guiţătorului s-a prăbuşit fără urlete. Măcelarul apelează imediat la un jungher cu lama de vreo 20 de centimetri pe care l-a tot ascuţit, trecând la efectuarea operaţiunile de tăiere şi sângerare.
Îl privesc uimit: are dexteritate şi ştie meserie. Ne spune mai târziu că i-a înfipt grăsunului cuţitul fix în gât, lângă laringe (“gâtiţă”), secţionând venele şi arterele vitale din zonă.
Nu m-am mai putut uita. Îl invidiez că poate lucra cu atâta sânge rece şi…cald de jur împrejur. “Asta mi-e meseria”, zâmbeşte degajat, trăgând cu nesaţ dintr-o ţigară.
Urmează celelalte operaţiuni ştiute, pârlirea, tranşarea grăsimii şi a cărnii. Primim fiecare câte o bucată de şoric să ne facem gura bună, înainte de a îmbuca altceva mai consistent, aşa-zisele… “porcării”, cum glumesc orăşenii.
Aşadar, Trăiască porcul! Care tocmai a…murit.
Gospodarul şi ceilalţi membri ai familiei sunt tot o alergătură. Omul mă asigură că şi-a crescut porcul cum se cuvine: ecologic şi în curăţenie. Fiind un tip responsabil nu a ocolit în nici un an după tăiere efectuarea analizei trichineloscopice, prevenind astfel îmbolnăvirea celor din casă cu trichineloză. În cazul de faţă cu siguranţă nu se punea această problemă, boala fiind însă frecventă acolo unde condiţiile de igienă în creşterea godacilor lasă de dorit.
La final va fi o mică Pomană a porcului cu bunătăţi tradiţionale. Adică bucăţi de carne prăjită şi cârnaţi, alături de murături, de asemenea, palincă, bere şi vinişor fiert.
Aşa, ca să merite deplasarea pe un asemenea ger…
Datini
Tradiţia românească spune ca de Ignat nu este permisă nici o altă activitate casnică, toată ziua fiind dedicată tăierii porcului, ca şi sortării cărnii, iar apoi a preparării specialităţilor, precum cârnaţi, tobă, caltaboşi, jumări, şunci.
Majoritatea gospodarilor fiind oameni cu frica lui Dumnezeu respectă cu stricteţe perioada de post în care ne aflăm şi, ca atare, nu consumă din bucatele atât de apetisante specifice Crăciunului. Majoritatea aşteptă cu pioşenie masa festivă dedicată Sărbătoririi Naşterii Domnului, mai ales că Biserica ortodoxă este extrem de riguroasă în privinţa respectării zilelor de rugăciune şi post.
Examenul trichineloscopic - obligatoriu
„Examenul trichineloscopic se cere neapărat efectuat, dacă nu vrem să ajungem la spital, susţine medicul Sikó Barabási Sándor, un cunoscut specialist în domeniu. Crescătorii de animale au datoria să se adreseze Direcţiilor Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor din fiecare judeţ. După tăiere musai să se recolteze din carcasa porcului o probă de aproximativ 15-20 grame din fiecare pilier diafragmatic, aproape de inserţia tendinoasă a acestuia. Această proba va fi dusă pentru control la dispensarele sanitar-veterinare şi în funcţie de rezultat se va consuma sau nu carnea.
Toţi proprietarii - dacă nu ştiau află acum - este obligtoriu să efectueze examenul trichineloscopic a porcinele sacrificate, fiind rugaţi să aducă şi crotaliile pentru scoaterea porcilor din baza de date. Iar consumatorii sunt sfătuiţi să cumpere carne şi produse specfice doar din unităţi autorizate veterinar.
Precis că aşa e şi în Canada!
Sf. Mucenic Ignatie Teoforul
…Dar să facem şi puţină istorie. Cine a fost, de fapt, personajul Ignat, cel pomenit pe 20 decembrie? Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, adică "Cel purtat de Dumnezeu”, pomenit mereu pe data de 20 din luna lui “Undrea”?
În popor se spune că ar fi fost un ţăran oarecare. Care vrând să-şi taie porcul, nu a fost atent şi i-a scăpat toporul în …capul tatălui său, omorându-l pe loc!!! Cuprins de remuşcări, tot restul vieţii s-a căit amarnic, fiind iertat în cele din urmă de Dumnezeu.
În spatele obiceiului sacrificării grăsunilor în ajunul Sărbătorilor de Iarnă, mai exact de Sf. Ignatie, există o veche tradiţie. Istoria religiilor susţine ca acest ceremonial sângeros îşi are sorgintea în celebrarea unui antic Zeu Solar, care a luat numele de Ignatie . Argumentele ar fi acelea ca există anumite similartăţi între datină şi sacrificiul ritualic: însemnarea capului porcului, prevestirea morţii, invocarea formulelor magice.
Din vechime ziua de Ignat se referă strict la sacrificarea râmătorilor. Obiceiul pământului în România spune că astăzi sătenii nu e bine să lucreze altceva. Măcelarul înainte de a efectua înjungierea spune un descântec, ca operaţiunea să decurgă fără incidente: „Ignat, Sfinte Ignat/ Tăiem un porc bun de mâncat/ Ce se teme de cuţit/ Dar imediat am isprăvit” (....)
Patrupedul nu-i luat luat chiar pe nepregatite, căci există o prejudecată în lumea satului tradiţional cum că în noaptea de dinaintea Ignatului, bietul animal visează cuţitul care îl va răpune...
Cu sângele scurs imediat după sacrificare e bine să se facă semnul crucii pe fruntea copiilor, pentru a fi sănătoşi în anul ce urmează. Se derulează în ritm alert şi celelalte etape: pârlirea, tranşarea şi prelevarea unor mostre necesare analizei medicale a cărnii. Abia după aceea soseşte cel mai aşteptat moment: „Pomana porcului“.
Colegii mai tineri şi mai imprudenţi, care au uitat acasă “Colebilul”, au fost a doua zi nişte oameni pierduţi după masa bogată.
„Crăciunul-sătulul“
O vorbă din bătrâni spune că acel ţăran român care n-a sacrificat în viaţa lui un porc mare şi gras, nu se poate mândri cu titlul de gospodar adevărat. Se mai zice, de asemenea, „Crăciunul-sătulul“, pentru că acum avem tendinţa să ne îndopăm cu bunătăţi specifice. La primăvară va fi „Paştele-fudulul“, deoarece atunci masa e mai subţire, doar cu miel şi ouă, punându-se accentul pe straiele şi încălţările noi.
…Dacă veţi tăia, dragi cititori, porcul “doar de pe…listă”, cum se spune maliţios de către cei strânşi la pungă, nu-i bai. O să găsiţi toate preparatele dorite în magazine. În schimb, crescătorii ce îi sacrifică de Ignat pe grăsuni, se cheamă că vor avea întreaga iarnă cămara plină. Dar, poate, şi… colesterolul mărit.
Doamne Ajută să ne fie bine la toţi de Sărbători şi în anii ce vin!
|
Horia C. Deliu 12/20/2016 |
Contact: |
|
|
