Sfîrsit de an
Ei bine,mi-a fost dat de sus să trec si prin sfârsitul anului 2016 si totul să pară să fie bine asa că mai rămâne să îmi doresc prosperitate,sănătate si împlinirea tuturor dorintelor pentru anul care se apropie,pentru mine cât si pentru cei apropiati. Eu,de exemplu,îmi doresc să dispară sotul vecinei de peste drum că e tare frumoasă,ca să o pot vizita linistit.Dar bat cu degetul îndoit în jur si restul de an sună ca o damigeană golită personal de vinul rosu care fusese păstrat înăuntru.Nu stiuseră cu cine aveau de-a face .Deh,lăcomia.Dar mă tineam la distantă de o astfel de vinovătie,cu atât mai mult cu cât mestecasem oarece Frunze de mentă ca să nu fiu simtit nici măcar de aproape.Sau cineva din jur să cadă într-o groapă largă din care să nu mai poată iesi,vreme în care ceara din urechi m-ar fi făcut să nu aud nici măcar cântecele sirenelor . Dar nu pot să dau numefiindcă aude bârfele ca nimeni altcineva.
Dar nu am mai putut să continui cu restul dorintelor si mai aveam,slavă Domnului, fiindcă nevasta îmi cerea să mă duc să cumpăr un kil de sare că avea de făcut acum,către sfârsitul anului,o grămadă de răcituri de porc în farfurii minuscule .Cred că urma să îsi pună iia si să iasă afară în stradă,să mai vândă si acolo oarece .
Cuvântul nu era greu de tinut minte ,SARE,SARE.Ca proba aia olimpică la care participaseră o multime de atleti si ce DULCE avusese să fie gustul victoriei.Da,da,DULCE.Eram sigur că nu aveam să uit cuvântul.Parcă mă si vedeam primul pe podium.
-Un kilogram de zahăr,vă rog.Vânzătoarea cântări marfa cu zâmbetul pe buze,niste buze ademenitoare,după care îmi ură SĂRBĂTORI FERICITE.
-ASEMENEA,i-am răspuns eu fără să îmi dau seama că mă pierdusem deja în ochii ei căprui .
Ajuns acasă,sotioara mea iubită îsi băgă mâna în pungă,luă o parte din continut si mi-o puse în crestetul capului.
-Hodorogule,dar eu ti-am cerut sărărită,suna vorba ei de alint. Lucrurile nu aveau să sfârsească aici că doar eram aproape de finalul de an.Îmi puse o cârpă umedă în brate si îmi zise că aveam de spălat holul de la intrare,vreme în care trebuia să cânt singur că CINE FACE CA MINE,CA MINE SĂ PĂTEASCĂ.Adică nu mai aveam voie altădată să uit nimic. Si neamtul ăla de Alzheimer râdea deja de mine dar eu pretindeam că era vorba de un altul .
După ce am terminat cu pedeapsa,m-a chemat la ea în bucătărie,loc unde stătea picior peste picior pe un scaun înalt si degusta din vinul pe care îl cumpărasem pentru musafiri.Trebuia să fie ea sigură că totul era în ordine.Îmi dădu o listă lungă cu vreo douăzeci de articole pe care urma să le cumpăr urgent de la Universal,fără să încurc ceva.Nu lipseau rujurile,fondurile de ten,rimelul,pijamalele cât si renumita carte FRUMUSETEA DE FIECARE ZI.Am negat energic posibilitatea ,gândindu-mă că lista avea să îmi fie suficientă ca să mă descurc.
Dar m-am trezit în mijlocul magazinului, dând din gură ca un peste în acvariu.Simteam că nu mai aveam aer sau tuică . dar urmă să apară O VÎNZĂTOARE DRĂGUTĂ CARE ÎMI REZOLVĂ REPEDE SI EFICIENT LISTA DUPĂ CARE ÎMI URĂ un la multi ani plină de căldură si simpatie .
Deci lista rezolvată era cadoul meu de noul an,pentru 2017.
Puteam să mă întorc linistit acasă.
Brampton,ON
|
Al Francisc 12/18/2016 |
Contact: |
|
|
