Scrisoare pastorală
Esecuri diplomatice.
Ne-a asezat Dumnezeu ,,în calea tuturor răutătilor”, cum ar fi spus cronicarul. Mereu între mari colosi, între mari imperii, care de care mai hămesite, gata să ne înghită hulpave, ca să-si astâmpere pofta de ,,pământ si apă”, gata să ne târguie ca pe dobitoace-n iarmaroc. Rânduiala lui Dumnezeu, istetimea mintii diplomatilor nostri, ascutimea săbiilor armatei române, puterea rugăciunilor, strălucirea aurului, toate acestea si altele asemenea au făcut ca cismele mai-marilor zilei să nu ne strivească. Ne-am strecurat cum am putut printre dusmani, printre stânci si mărăcini, printre fulgere si trăsnete, printre bombe si obuze si am tot urcat pe Golgota istoriei noastre de câteva mii de ani. Ne-au udat si ploile, si lacrimile, si sângele, au trecut peste noi toate vijeliile, toate hulele si valurile, toate veacurile cu ale lor bune si rele. Am stiut întotdeauna că acolo, sus, este un Dumnezeu ocrotitor, Care veghează si nu ne lasă ai nimănui sau la cheremul dusmanului. Am stiut că tot si toate au un rost, o menire, că nimic nu e la voia întâmplării. Am stiut întotdeauna, că ,,apa trece, pietrele rămân!”
Au fost si esecuri si de câteva mi-am amintit de curând, când diplomatia noastră a dat gres.
Marele rege Burebista stăpânea o bună parte a Europei din vremea sa. Îi unise pe daci într-un singur regat mare si puternic, de care se temeau dusmanii. Când era în culmea gloriei, s-a amestecat în lupta pentru putere dintre Cezar si Pompei. N-a fost inspirat si l-a sustinut pe Pompei, care a fost învins. Atunci Burebista si-a făcut din Cezar si din toti succesorii acestuia dusmani de moarte, care nu s-au lăsat, până au îngenuncheat Dacia.
Mircea cel Bătrân se încununase domn al românilor de la munte până la mare, din Banat până-n Dobrogea. Îsi alcătuise o oaste vitează si bine instruită, gata să tină piept puhoaielor turcesti din sud, hoardelor tătare de la răsărit, aventurierilor unguri de la nord. Când era si el în culmea gloriei, s-a amestecat în lupta pentru putere dintre fratii Musa si Mustafa Celebi, pe de o parte, si Baiazid, pe de altă parte, sprijinind pe cei dintâi. N-a fost inspirat nici el, fiindcă sultan a ajuns Baiazid si a trebuit să curgă mult sânge la Rovine si nu numai, ca să-i stâmpere acestuia mânia si dorinta de răzbunare!
Nicolae Ceausescu era în culmea gloriei sale, un adevărat răsfătat al istoriei. Tara avea relatii diplomatice si economice cu aproape toate statele lumii, lagărul socialist îl socotea drept ,,copilul rebel”; lumea capitalistă îl socotea începutul sfârsitului unui sistem fără perspective de viitor; economia ,,duduia din plin”, poporul mai spera într-o zi de mâine. S-a amestecat în lupta pentru putere de la Kremlin, l-a catalogat pe Andropov ca cel mai nepotrivit succesor al lui Brejnev. N-a fost inspirat, căci Andropov a iesit ,,tar” la Moscova si prima lui grijă a fost să-i semneze sentinta lui Ceausescu!
Au avut loc recent alegerile prezidentiale în Statele Unite. Tară prietenă, aliat de nădejde. Rămăseseră doi candidati în cursă: Doamna Clinton si Domnul Trump. Toată clasa politică românească, toată presa românească, video, audio, scrisă, au ridicat-o în slăvi pe Doamna Clinton si l-au bălăcărit pe Domnul Trump. Nu stiai ce să mai crezi despre americani: cum e posibil ca să sustină ei un om atât de deocheat, de famat, de nepotrivit pentru o asemenea functie?! Ai nostri erau convinsi, de la mic la mare, că Doamna Clinton va fi viitorul presedinte. N-am fost inspirati! Mai târziu, după votul final, am aflat adevărul: iesise la vot, cu mic cu mare, America profundă, America conservatoare, care voia să-si apere valorile fundamentale si în primul rând familia si statul. Domnul Trump era omul cu credintă si respect de cele sfinte, care aseza la locul ce li se cuvenea minoritătile sexuale, nu se lăsa intimidat de acestea; îsi propunea să pună ordine în degringolada imigrărilor, să restabilească pacea în lume si multe altele, care ne întăresc convingerea că lucrarea răului poate fi zăgăzuită, că vine vremea când si Binele va avea un cuvânt de spus în lumea aceasta. Mai târziu am aflat, că Doamna Clinton era adepta libertătii fără limite în tot si în toate, care ar fi subminat definitiv institutiile fundamentale ale statului si inclusiv statul. Si, cum politica americanilor este port-drapelul politicii mondiale, valul acesta ne-ar fi acoperit si pe noi! Vom vedea urmările!
Ce să facem pe viitor, ca să nu mai avem alte esecuri de genul acesta? Să ne vedem de treaba noastră si de noi însine, să nu ne amestecăm unde nu ne fierbe oala. Să avem ca puncte de reper, în politica noastră internă si externă, principiile sănătoase ale Sfintei Scripturi. Ele să ne fie baza, pe care să ne clădim legislatia, viata, relatiile sociale, internationale, economia. Să fim convinsi că ce e val ca valul trece, că apa trece, pietrele rămân, că toate sunt cu stirea si cu voia lui Dumnezeu spre pedeapsa, încercarea sau întărirea noastră. Să fim convinsi că neamul acesta al nostru are o misiune în istorie, în lume, pe care Dumnezeu i-a dat-o si de care îl va trage la răspundere. Să nu ne batem joc de valorile sfinte, precum viata, omul, credinta, familia, patria. Să fim convinsi că puterea si reazimul nostru, cârmuitorul si ocrotitorul nostru adevărat este Dumnezeu, iar toate celelalte există si lucrează numai atât cât El le permite. Asa vom birui pe mai departe în istorie!
*
Sfaturi părintesti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărătiei, mai spicuim un fragment: ,,VEDEREA PRIN VĂL. Să nu se creadă îngust, că dreptul apare numai în religie. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talantii lui Dumnezeu. Dacă însă abia apare în religie, asta se datoreste faptului că abia aci se mai stie ceva despre atârnarea omului de Dumnezeu. Deci, purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunostinta atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept. Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poartă slujba preotului, ori pe-a împăratului, ori pe-a învătatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a săracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-si obârsia spirituală si toată înzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi drepti, care nici nu stiu despre ei că sunt drepti. Pentru ei nestiinta e o mare acoperire de primejdii, si anume, primejdia căderii în mândrie a celor constienti de virtutea lor. În sfânta lor nestiintă, ei sunt simpli ca florile, nu stiu nimic despre frumusetea lor. Pentru cei ce însă au o răspundere între oameni, e neapărat de trebuintă să-si cunoască atârnarea lor de Dumnezeu si Lui să-I întoarcă cinstea si slujba, pe care le au între oameni.
Tot ceea ce împiedică această situatie normală e vălul de pe minte, e zidul, despărtitor de Dumnezeu, al păcatului. Dumnezeu pe toti îi trimite înzestrati si în stare să fie drepti. Dar, trecând ei prin poarta nasterii pământesti, iau în spate poveri părintesti, care-i spetesc si-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiti de osteneala vietii si de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu. ,,Înainte de-a te urzi în pântece..., te-am sfintit si te-am rânduit prooroc pentru popoare", zice Dumnezeu lui Ieremia, care se cam lepăda de slujba de prooroc. Iona s-a lepădat mult si bine, Petru s-a lepădat; împărati s-au lepădat, preoti s-au lepădat. Se vede că e un risc al vietii de-a te tine de Dumnezeu. E o ciudată rusine de oameni în a te face mai bun. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu si a-i îndemna si pe ei să-L slujească, de cele mai multe ori, te pune în primejdie cu oamenii. E frica oii de lup. Dar dacă si Iisus s-ar fi înfricosat de oameni si de iad, ce s-ar fi ales de nădejdea noastră ? Taina lui Iisus era că în trupul Lui se ascundea Dumnezeu; iar taina noastră, a crestinilor, e că în făptura noastră se ascunde Hristos. Aci e minunea, că oile biruie lupii, oricât de mare le-ar fi haita. Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta, nu e decât o singură cale de urmat: viata curată, - potrivită cu firea -, care ajută si oamenilor, si-I ajută si lui Dumnezeu, ca să ne poată ajuta. Nu-i alt chip obisnuit de-a surpa zidul si de-a subtia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu si bagă haosul în zidire. Căci păcatul desfrâului si a toată fărădelegea întârzie sau face cu neputintă arătarea si desăvârsirea vietii lui Hristos în noi. Că numai de se va arăta viata lui Hristos în noi, vom cunoaste tinta spre care trebuie să tindem si ne vom întelege rostul pe pământ.
În copiii veniti dintr-o vietuire curată a căsătoriei, precumpănesc înclinările bune si nu-i biruie împrejurările rele ale mediului, ce eventual l-ar găsi si, poate că, chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiti. Ei sunt de mici mai străvezii pentru Dumnezeu si prin aceasta se vede că au chemare să-I fie ucenici, iar, dacă vremea le-o va cere, îi vor fi si mucenici. Un bărbat de stiintă, care mărturiseste în mediul său pe Dumnezeu, adeseori e mucenic; un conducător de neamuri, dacă se declară atârnător de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca si cum atârnarea de Dumnezeu ar fi o mare slăbiciune si vinovătie. Si asa pătesc pe rând toti dăruitii lui Dumnezeu, când nu se învoiesc la sfatul lumii, să tâlhărească pe Dumnezeu de darul ce li-1 dăduse spre tot lucrul bun, ce au să-1 împlinească în lume. Cu cât ,,vălul” tesut din păcate si asternut peste ochiul constiintei e mai subtire, cu atât cei dăruiti află mai repede cine sunt si ce trimitere au de la Dumnezeu. Iisus, ca om adevărat, n-avea nici un văl despărtitor, încât la 12 ani spunea dreptului Iosif si Sfintei Fecioare, cu aerul cel mai natural cu putintă: ,,N-ati stiut că în casa Tatălui Meu mi se cade să fiu?” Era în templul din Ierusalim, înconjurat de învătătorii legii vechi, întrebându-i si răspunzându-le din Scripturi.
Deci, sfintii, dreptii prin excelentă, pe măsura credintei si a curătiei lor mostenită din părinti si sporită cu propria lor osteneală, sunt o cuvântare vie, pentru că au într-însii pe Dumnezeu-Cuvântul, Cel ce strigă printr-însii voia Sa către ceilalti oameni. În jurul acestora se întăreste si se întinde credinta si multi se mântuiesc. Prin ei se potoleste anarhia, prin ei se restabileste echilibrul si armonia si prin ei si ceilalti întrevăd pe Dumnezeu. Sfintenia e tocmai această transparentă a lui Dumnezeu în făptura Sa, prietenia aceea de mare cuviintă a sufletului cu Tatăl său, singura situatie normală si de la sine înteleasă a omului si a oamenilor.”
*
*
*
Parohia noastră a publicat cartea preotului Gheorghe Paschia, Călăuză patristică(330 pagini).
Fiecare părinte dă copiilor săi cele mai bune sfaturi pentru viată, cu toată sinceritatea, dragostea si dăruirea. Le împărtăseste propriile sale cunostinte, observatii, gânduri, experiente, cu dorinta cea mai fierbinte ca acestea să-i fie ca o zestre pentru viată. Din acest tezaur izvorât din propria ,,scoală a vietii”, pe care îl împărtăsesc părintii copiilor, acestia se vor alimenta de câte ori vor fi la cumpănă, la strâmtoare, la răscruci ale vietii.
Cele mai multe dintre sfaturile părintilor trupesti sunt hrană si călăuză privind realizarea copiilor în lumea aceasta: cum să câstige avere, putere, cum să-si facă viata mai plăcută si mai suportabilă. Din păcate, putine sunt cele care privesc pregătirea lor pentru a câstiga împărătia lui Dumnezeu si fericirea în lumea de dincolo. Sfintii Părinti vin să completeze această merinde a sufletului nostru, oferindu-ne cele mai potrivite sfaturi si îndemnuri privind călătoria noastră prin lumea aceasta către Dumnezeu. Alăturându-le pe acestea celor cuprinse în Sfânta Scriptură si ghidându-ne viata după ele, putem să ne numim cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Cartea de fată încearcă să ne ajute în acest sens!
*
Zâmbete. ☺,,- Bulă, ce e tată-tău?” ,,- Lucrător peste 500 de persoane!” ,,- Cum adică?” ,,- Tunde iarba în cimitir!” ☺,,- De ce numai 10% dintre femei ajung în rai?” ,,- Dacă ar ajunge mai multe, acolo ar fi iadul!” ☺ ,,- Cum arată diavolul?” ,,- Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevastă!” ☺ ,,- Care este deosebirea dintre vânt si militie?” ,,- Militia bate mai tare!” ☺ ,,- Care este deosebirea dintre frigul de afară sii cel din casă?” ,,- Ăla de afară e gratis!”
*
. Sfintele Sărbători să le petreceti cu sănătate, pace si bucurii! La multi ani!
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 12/18/2016 |
Contact: |
|
|
