Omenesc, prea omenesc
Este decembrie şi e mare agitaţie. Au trecut alegerile, avem un nou parlament, se aşteaptă guvernul. Unii creştini se pregătesc pentru Naşterea Domnului. Majoritatea sărbătoreşte deja magia Crăciunului şi a Anului Nou, cu shopping la preţuri reduse, cu pomi imenşi ridicaţi prin pieţe şi gătiţi într-o feerie de lumini, cu târguri de iarnă, în care porcul nostru tradiţional se regăseşte în tot felul de delicatese. La care se adaugă plăcintele, cozonacii, prăjiturile de casă, vinul, pălinca etc.
Concerte de sezon, lansări de cărţi, moşi crăciuni oferind daruri în numele unor firme, companii cu dragoste circumstanţială de copii, în special faţă de cei dezavantajaţi. Pe alocuri, copiii sunt sufocaţi de atâtea daruri, încât unul a exclamat: “ Mai daţi şi la alţi copii, că am primit destul!”. Copilul nu ştie ( sau poate ştie) că respectivele firme, companii vor reveni abia la Crăciunul din 2017!
Trendy cu vremurile, intru în agitaţie, invitat la câteva evenimente în ziua de 15 decembrie. La orele 18:00 , la Colegiul Naţional “ Ion Neculce”, în cadrul Fundaţiei Creştine Arsenie Boca, se lansează cartea Va lua ţara foc din Prislop. În ambianţa specială a întâlnirii cu cei care l-au cunoscut pe părintele Arsenie Boca în viaţa lor, asistenţa se mută sufleteşte la Prislop ( unde nu am fost niciodată). Ar mai fi fost multe de ascultat dar, cu scuzele de rigoare, după o oră , părăsesc sala. Cobor de la Prislop la Catedrala Sf.Iosif la un concert de muzică şi colinde de Crăciun, în beneficiul copiilor bolnavi de cancer.
N-am mai intrat în catedrală de pe vremea când , student fiind, sufeream de cecitate duhovnicească fără să ştiu…
Admir mozaicul de la intrare, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul. Intru, iau loc exact în momemntul în care începe concertul. Cântă corul celor mari, cântă şi copii, se cântă şi la nai acompaniat de orgă, cântă şi două soliste, una de operă şi cealaltă de muzică populară. Înainte de colinde, solista de muzică populară dă glas cântării “Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumină cunoștiinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.”
Cu urechile ascult şi cu ochii privesc picturile. Exat deasupra altarului îmi atrage atenţia imaginea centrală reprezentând un bărbat şezând pe tron cu un prunc pe genunchi, ambii cu aureolă. Deoparte şi de alta a tronului, doi îngeri. Nedumerit mă întreb în sinea mea, cine să fie bărbatul? Dreptul Iosif sau Tatăl ceresc? Sau şi unul şi altul?. Oricare va fi, imaginea sugerează că bărbatul şi copilul sunt rude după trup. O relaţie carnală, pur omenească.
Gândul mă duce la Paulo Coelho, mult îndrăgit, tradus şi publicat de Editura Humanitas. Romanul de bază, o adevărată profesiune de credinţă a autorului şi a erei New Age, este La râul Piedra am şezut şi am plâns. În bibliotecă nu am decât un exemplar în limba franceză ( Sur le bord de la riviere Piedra je me suiş assise et j’ai pleure – Editions Anne Carriere, 1995) din care am tradus extrasele.
În gura personajelor fictive, Paulo Coelho, autentic catolic, pune întrebări şi răspunsuri de genul acesta:
- Dar de ce este “Fecioară”/ De ce nu ne este prezentată Doamna Noastră ca o femeie normală, ca toate celelalte?
- Ea era normală. A avut şi alţii fii. Biblia ne spune că Iisus a avut doi fraţi. Fecioria, pentru conceperea lui Iisus, se explică prin faptul că Maria marchează începutul unei noi ere de graţie. Cu ea începe o altă etapă. Ea este logodnica cosmică, Pământul, care se deschide cerului pentru a se lăsa fecundată. În acest moment, datorită curajului ei, curajul de a-şi accepta propriul destin, ea permite lui Dumnezeu să vina pe Pământ. Ea devine, astfel Marea Mamă.( pag.88)
- Dar trebui să ştii că această femeie – Zeiţa, Fecioara Maria, Shekinah în iudaism, Marea Mamă, Isis, Sofia, sclavă şi metresă – este prezentă în toate religiile lumii. Ea a fost uitată, interzisă, travestită, dar cultul ei s-a menţinut din mileniu în mileniu pentru a ajunge până în zilele noastre. Una din feţele lui Dumnezeu este faţa unei femei.”( pag.90)
Misterul vieţii mă fascina, a continuat el. Voiam să înţeleg mai bine. M-am dus să caut răspunsuri acolo unde gândeam că cineva le deţine. În India, în Egipt,. Am cunoscut maeştri ai magie şi ai meditaţiei. Am trăit alături de alchimişti şi de preoţi. Şi am descoperit ceea ce aveam nevoie să descopăr: că adevărul se găseşte totdeauna acolo unde este credinţă. (…) Budiştii aveau dreptate, hinduşii aveau dreptate, indienii din America aveau dreptate, musulmanii aveau dreptate. Evreii aveau dreptate. Ori de câte ori omul urmează – cu o inimă sinceră,- drumul credinţei, va fi capabil de a se uni cu Dumnezeu şi de a face miracole. Dar nu i-ar fi de niciun folos mulţumindu-se numai cu a şti acest lucru: ar trebui să facă o alegere. Eu am ales biserica catolică pentru că am fost crescut la sânul ei şi copilăria mea era impregnată de misterele ei. Dacă m-aş fi născut evreu, aş fi ales iudaismul. Dumnezeu este acelaşi, chair dacă ar avea o mie de nume; dar trebuie ales unul pentru a te adreasa Lui.” ( pag.115-116)
Soţul ei din ceruri cunoştea totul, făcea miracole. Soţul ei de pământ era un umil muncitor cu braţele, care credea ceea ce-i spuneau visele. ( …) În ziua în care Josif a vrut s-o alunge pentru că era însărcinată, soţul ei din ceruri a trimis imediat un înger că să împiedice să se întâmple astfel.” ( pag.232)
Din cele de mai sus, înţelegem că Dumnezeu este unul, că are şi o faţă feminină ( Zeiţa, Fecioara Maria, Shekinah în iudaism, Marea Mamă, Isis, Sofia etc.), că poate avea o mie de nume ( creştine, evreieşti, musulmane, hinduse etc.) din care trebuie să alegi unul ca să I te adresezi şi să te uneşti cu El pentru a face miracole. Că toţi au dreptate şi că adevărul este totdeauna acolo unde este credinţă. Că Maria are doi soţi, unul în cer ( un fel de Zeus Casanova) cu care, în stare de feciorie, l-a făcut pe Iisus, şi altul , Iosif, pe pământ, cu care i-a făcut pe fraţii lui Iisus, mai mari decât el! Maria este o femeie ca toate celelalte. În roman, Paulo Coelho spune la un moment dat că dacă Maria ar fi dat un răspuns negativ arhanghelului Gabriel, atunci acesta ar fi mers din casă-n casă până găsea o fecioară care să spună da!
Bazaconie ( adică blasfemie) peste bazaconie, împotriva bunului simţ şi a logicii! Maria nu este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, ci doar Fecioara Maria, pentru conceperea lui Iisus, marcând începutul unei noi ere de graţie divină, după care devine o femeie normală, având alţi copii. De această viziune nu sunt departe papii, nici chiar Papa Francisc, temător de superstiţii, ca aceea de a primi felicitări cu anticipaţie pentru ziua de naştere! Papa Francisc fiind cel mai autorizat lider spiritual de opinie ( pe lângă alţii din aceeaşi specie), trebuie crezut. Aşa că, liber la superstiţii!
Reuşesc să scap din atâtea confuzii şi mă luminez de unde vine această abordare omenească, prea omenească, a Naşterii Domnului, pe care o gustă şi o bună parte din creştinii ortodocşi. Şi înţeleg şi ce-a vrut să spună Petre Ţuţea cu aceste cuvinte: “Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul spaţiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renaştere.” (http://www.sfaturiortodoxe.ro/petretutea.htm )
“Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul!”
Bucureşti, 18 Decembrie 2016
✝) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul; Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului; Sfântul Mucenic Sebastian; Sfânta Muceniţă Zoe;
✝) Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului)
|
Nicuşor Gliga 12/17/2016 |
Contact: |
|
|
