Povestea vechii Dacii
A fost odată pe sub Soare
O tară ca un colt de vis,
Scăldată-n ape fremătânde
Si în parfum de PARADIS.
A fost o tară-n care CERUL
Cu mâna se lăsa atins,
Iar în privirile curate
Lucea din zori de zi aprins.
A fost o tară cu Luceferi
Aprinsi în fiecare lampă,
Si Luna agăsată-n tindă
În geamuri ca o veche stampă.
A fost o tară-n care Omul
Purtând în Inimă un Zeu,
Pe prispa casei cu muscate
De vorbă sta cu DUMNEZEU.
Este povestea vechii Dacii
Care trăieste vie-n noi,
Si ca prin vis ne răscoleste
Ca fluturare de-aripi moi...
*HARPA DE CUVINTE - Jurnal în versuri, I)
Montreal
|
Stana Bunea 12/16/2016 |
Contact: |
|
|
