Raspuns la ancheta revistei Observatorul 2016 spre 2017 : Speranta este o obligatie asumată
Ne-am bucurat, în continuare, de bucuria unor fosti colegi, care si-au croit o carieră oportunistă prin tumultul lumii postrevolutionare.
Aici, în ambianta vietii literare timisorene, a trecut, aproape neobservat, mai bine de un sfert de secol de la evenimentul care ar fi trebuit să ne elibereze de comunism si de infamul aparat al securitătii.
Si pe zi ce trece devine tot mai vizibil faptul că, în fond, consecintele degradării societătii românesti au pornit de la aceleasi mănusi, întoarse pe dos.
Că democratia consolidată nu si-a găsit nici la noi mediul propice.
Democratia este bună acolo unde nivelul cultural este ridicat; în tările înapoiate ea este unul din cele mai inoperante sisteme de guvernare. Sunt sigur că dacă as personaliza destinele zdrobite sub senilele oportunismului care tocmai se năstea, după revolutia din Timisoara, din vechile structuri în 1989, s-ar spune că „deh, sunt cazuri izolate”. Dacă as nominaliza zona în care au avut loc fărădelegile s-ar spune că „ este probabil, dar nu se poate generaliza”. Dar esafodajul existentei noastre actuale este bazat pe conspiratia eminentelor cenusii care, de teama unei schimbări radicale care le-ar fi afectat scaunele si banii veniti, ca sursă sigură, de la stat, au folosit din plin golul de putere.
Cei care au avut de suferit si mai au sansa să trăiască, trebuie să deschidă ochii generatiilor mai tinere. Si au început să apară deconspirări. Scriitorii îsi redactează memoriile.
Colegul Teodor Bulza, un bun prozator, îmi scria recent: „…
Iar băietii de la Timisoara, pe fondul acestor miscări telurice, au conceput un desant din balconul Operei în jilturile de la fosta judeteană de partid, punând efectiv mâna pe putere si ghearele pe sufletele inamicilor, ale celor socotiti incomozi, într-o răfuială năucitoare, de proportiile celei ale stăpânirii sovietice si a acolitilor ei imediat după căderea Berlinului din ’45…”.
Prietenul meu din tinerete, Nicolae Breban, afirma: „O echipă de necreatori în primul rând, de comentatori doar, dar de comentatori de prost aluat (sunt pe posturi importante, n.n.)... Noi exportăm mizerabilismul care apoi se întoarce si ne uimeste cum de ne văd occidentalii atât de nenorociti. Pentru că noi, prin literatura unor tineri si prin unele filme, mizerabilismul ăsta îl cultivăm, pentru că băietii ăstia sunt foarte abili, pentru că ei produc ceea ce cred ei că se cere în afară. Într-adevăr, afară unii cer imaginea României mizerabile, joase. Parcă ne-am convins si pe noi că suntem o tară de nimica. Suntem ultimele otrepe ale Europei... Eu am să mor curând. Nu stiu ce se va întâmpla cu dumneavoastră, care sunteti mai tineri, sau cu copiii vostri, când vor revedea filmul a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. (...)
Noi ar trebui să respectăm comunitatea în care ne-am născut, să respectăm cutumele, obieciurile, credinta, Biserica în loc să ne repezim ca niste haimanale, ca niste sobolani la grămada aceea de miliarde si, sub patronajul institutiilor Statului, care se pare că si astăzi încă functionează în inertia veche, n-au respect pentru ce e de valoare.”
Acesta este background-ul care încă ne străjuieste, când ne întoarcem în tară.
După niste ani grei, dezamăgirile pot functiona si în sens pozitiv. Fiul meu a avut primul energia de a se regăsi, în Toronto, devenind cetătean canadian. Apoi, în California mi s-a născut un nepotel si am făcut o navetă de la Timisoara la Pacific. În primele zile din noiembrie 2016 editura timisoreană Excelsior Art mi-a lansat un volum de eseuri, „Hotel California” si unul de poezie, „Armura demnitătii”, revenind în librării după zece ani de absentă.
Pentru anul 2017 pregătesc alte două volume. Cu alte cuvinte, trebuie să rezistăm INTENSIV înaintării în vârstă printr-o viată activă si să ne bucurăm de fiecare zi care ne mai este dată.
La multi ani, Observatorul, multumiri, domnule Puiu Popescu, diploma pe care am primit-o pentru colaborările din 2004 e la loc de cinste în camera mea de lucru.
Si la multi ani, Canada si tuturor românilor!
|
Erwin Lucian Bureriu 12/13/2016 |
Contact: |
|
|
