Statisticile într-o doară fac votul nostru apă chioară!
Cu statisticile lucrurile stau cam asa: fără ele (consumul de hârtie igienică pe locuitor, productia de zoaie pe fiecare canal de televiziune, cantitatea de lumină si căldură solară pe cap de vietate etc.), viata modernă ar fi greu de conceput; cu ele, viata devine nu numai modernă, ci si greu de înteles pentru mintea omului simplu si complet inutile pentru traiul lui cumpătat (un nesfârsit sir de cifre atotbăgărete, pe care meseriasii le consideră atotcălăuzitoare).
Mă rog, or fi ele netrebuincioase pentru omul de rând, dar nu si pentru cârmuitori. Căci tocmai de aceea există un institut national cu ramificatiile lui tentaculare si mai există mania institutiilor de-a se ascunde după statistici; acele cifre si tabele care în cel mai bun caz nu ajută la nimic si în cel mai rău caz, ceea ce înseamnă de regulă, fac din negru alb. Ceva de genul următor: Economia românească postdecembristă este la pământ, însă statisticile guvernamentale anuntă o spectaculoasă crestere! De fapt tot sporul se datorează bunului Dumnezeu, în care guvernantii nu cred (dacă ar crede nu si-ar batjocori compatriotii), si agriculturii, în care statul nu investeste nimic – pur si simplu recolta acelui an n-a mai depins de irigatiile noastre simbolice!
Păi de florile mărului spunea I.Kant că avem de-a face cu trei feluri de minciuni: mari, mici si statisticile?! Cu esentiala completare că faimosul gânditor se referea la statisticile prusace din urmă cu 200 de ani. Cam ce-ar fi spus despre statisticile românesti în general, despre cele postdecembriste în special?...
Bunăoară, statisticile Autoritătii Electorale Permanente (AEP) sunt de-a binelea năucitoare chiar pentru noi, cei care suntem familiarizati cu felurite năzdrăvănii oficiale: Nu numai că numărul alegătorilor (peste 18 milioane) este la plesneală, dar brusc mai apar în evidentele AEP încă 609.962 de cetăteni cu drept de vot! Sigur că te întrebi cu uimire de unde au iesit toti ăstia, când este bine stiut că în anul 2012, cu ocazia acelor alegeri si în toiul frământărilor ulterioare, însisi liderii Uniunii Social-Liberale (USL) nu credeau că în tara noastră există 18 milioane de cetăteni cu drept de vot! Iar de-atunci, populatia României a scăzut continuu prin morti naturale, respectiv prin avorturi si controlul nasterilor (majoritatea familiilor tinere au un copil, cel mult doi).
Dar cu tot îngrijorătorul spor negativ, iată că din statistici rezultă peste un milion de alegători fictivi, care la o adică pot înclina balanta alegerilor după cum bate vântul interesului politic. De unde, cred eu, rezultă cu claritate că rezultatul final al scrutinului nu depinde nici de numărul real de alegători (cu certitudine sub 18 milioane) si nici de numărul celor care se prezintă la urne.
Prin spusele de mai sus nu sustin cu tărie (n-am dovezi în acest sens) că asa s-au petrecut lucrurile pe 11 decembrie sau altădată, ci că e posibil asa ceva atunci când statisticile sunt - intentionat sau din neglijentă - de râsul curcilor.
N.B.: Nu cu mult timp în urmă, cineva de pe internet atrăgea atentia vizitatorilor/navigatorilor asupra rosului din afara granitelor României (Dodonul si prorusii săi în Basarabia, socialistii în Bulgaria). Iar eu spuneam că mult mai periculos se anuntă rosul pesedist. Si iată că am avut dreptate...Căror cauze se datorează această zdrobitoare victorie pesedisto-fesenistă? Prima si cea mai importantă cauză revine conducerii PNL (s-a mărginit la a arăta statornic cu degetul spre necurătenia din ograda pesedistă, în principal spre penalul Liviu Dragnea), dar si presedintelui Klaus Iohannis, care prin fixatia sa politică (viitorul guvern Dacian Ciolos), a făcut un mare deserviciu liberalilor. Alte cauze, cu explicatiile aferente, vin dinspre electorat (multi români sunt în continuare paternalisti, tânjind în subconstient după siguranta înrobitoare a partidului-stat) si dinspre PSD: Nu doar că acesta a promis marea cu sarea (întărirea clasei de mijloc, dezvoltarea productiei interne, majorarea lefurilor si pensiilor), dar si-a schimbat radical si mesajul electoral către cetăteni, în sensul că acesta a devenit antieuropean (să ne luăm tara înapoi, respingem statutul de colonie), iar prin aceasta a mers la inimile unui mare număr de alegători. Însă de la vorbe si până la fapte este cale foarte lungă...Deja Dragnea a curmat avântul nationalistilor, precizând într-o aparitie televizată îndată după încheierea scrutinului, că România îsi va respecta pe viitor toate angajamentele politice! Pesemne că si celelalte promisiuni vor avea soarta broastei din fabulă. Vom trăi si vom vedea.
Sighetu Marmatiei,
12 dec. 2016
|
George Petrovai 12/12/2016 |
Contact: |
|
|
