În asteptarea ninsorii
Adună-ti vară genunchii zdreliti si tu toamnă poamele acre din grădina mea bătută de vreme.
întunericul umblă cu pantalonii lungi puti la dungă, se taie luna în ea si visele.
Nu mai astept nimic de la răsărit, ziua se închide în mine cu amprente pe usă.
mângâiam umbra câinelui când mi-am dat seama că se poartă hainele ude.
Acelasi bătrân îsi numără speriat măruntisul.
aceeasi femeie trage hoteste din tigara pe care nu stie cum s-o dea gata. o-ntrerupe descărcarea de nori ca o descărcare de gestiune.
Ce mai povară. avea greutatea fulgului multiplicat într-o pasăre. ca o găină beată a sorbit din preaplinul uitării. nicotina a pătruns adânc în plămâni. în zadar strigătul, linistea publică se ia în picioare.
Vor fi contagioase acestea? în asteptarea ninsorii probez fularele albe din garderoba mea de bărbat răzvrătit contra petelor de culoare (au sters-o englezeste pe limba lor de-mprumut).
Ai! Ai! anotimpul s-a răsucit pe călcâie. unghii netăiate au prins să-mi zgârie gândul cu care mă-nchin.
departe e capătul rugăciunii. patul făcut.
mă va lua somnul.
amin.
Hologramă cu tine (3)
Am iubit trandafirii, când floribund printre alge si pesti, cutitele apusului de soare se-ndreptau către mine.
tocmai le spălaseră de amprente.
noapte bună, Robespierre, am scos capul privindu-mă, le parc de bagatelle fiind patria mea.
năluca încalecă si porneste din nou pe drumul mătăsii. îmi tăiasem duzii ca netotul. făcusem din ei lemne de foc. presar spuza verde a noptii pe turta florii-soarelui, le parc de bagatelle, patria mea, îsi propteste cearcănele de etajul întâi al căminului de boboci unde verticalizează cărămizile turnului babel.
floribund printre alge si pesti, când cutitele apusului de soare se-ndreptau către mine.
|
de Virgil Dumitrescu 12/11/2016 |
Contact: |
|
|
