Răspuns la ancheta Observatorului - Gânduri la cumpănă de ani
Forma pământului
Nu e decât
Urma paşilor tăi
Pe-un drum ştiut.
Aşa spuneam într-un catren aşezat cuminte în volumul meu de poezie „Ecoul umbrelor” / „Echo des ombres” (2011), deşi pe atunci nu cred să fi fost foarte convinsă de aceasta.
Dar iată că în vara anului 2016 mi s-a făcut un dar pe care raţiunea mea (dezarmant de raţională) a trebuit să-l accepte ca pe o minune, lăsând inimii dreptul de a raţiona în felul ei (dezarmant de descumpănitor!) cum că minuni în vremea noastră încă mai există, încă se mai fac.
Astfel am adăugat la „forma pământului” cea ştiută de mine, nişte locuri, nişte oameni, nişte întâmplări, pe care imaginaţia lăsată de capul ei n-ar fi reuşit niciodată să mi le alcătuiască.
A fost mai întâi invitaţia primită din partea D-lui Herman Victorov de a vizita Canada.
De ce am trecut aceasta la capitolul „minuni”? Păi, judecaţi şi dumneavoastră: Eram o necunoscută din marele public, prezentă din întâmplare la lansarea volumului de memorii ale acestuia „Întâmplări din viaţa unui om oarecare”, eveniment care a avut loc la Librăria Eminescu din Bucureşti, 2014.
Cele câteva cuvinte pe care le-am rostit atunci au fost paşaportul meu de trecere peste ocean. Mulţumesc, Doamne, că ne-ai dăruit Cuvântul!
Am descoperit astfel oameni şi locuri deopotrivă, de o frumuseţe aparte. Pentru oameni, de frumuseţea sufletului lor vorbesc. Cât despre locuri, de farmecul acela nenumit pe care nu-l poţi pricepe decât văzându-l, ar fi multe de relatat.
Întâmplările petrecute au stat şi ele sub semnul minunii. Amintirea lor o port în suflet şi, rememorându-le în iarna asta, înţeleg de ce mi-e cu soare însemnat drumul întoarcerii spre ele.
Adaug la acestea toate mulţumirile mele pentru disponibilitatea pe care revista Observatorul a manifestat-o pentru scrisul meu făcându-l cunoscut cititorilor de limbă română din noua lor ţară ospitalieră şi generoasă, înlesnindu-mi în acelaşi timp cunoaşterea creaţiei scriitorilor de expresie română din Canada.
Ce-mi doresc pentru anul care vine?
Să aduc un cât de infim adaos lumii prin ceea ce sunt, prin ceea ce împlinesc, prin acel ceva cu care cred că pot contribui la păstrarea rotundului în care ne ţine Portocala Albastră, rămânând în felul meu înveliş firav, şi miez, şi adăpost, şi rost nimicului…
Ce-ţi doresc eu ţie, Românie de dincolo de zările care ne ştiu şi lacrima şi cântul, este să-ţi trăiască fiii întru iubire şi cu sănătate!
|
Paula Romanescu 12/10/2016 |
Contact: |
|
|
