Răspuns la ancheta Observatorului - Provocarea la reflectie
Iată ce pot spune eu, referitor la pragul Anului Nou 2017:
Anul 2016 a fost un an zguduitor, din multe puncte de vedere. Desi la prima vedere aspectele sănătătii friabile la vârste mult prea tinere si ale finantelor clătinate serios, din cauza devalorizării subtile a banilor, par să aibă mai degrabă o natură personală, privată, observ că nu numai în cazul nostru se perpetuează starea de alertă. Multi dintre cei care înainte nu se confruntau cu astfel de impasuri încep să-ngroase rândurile categoriei silite să-si facă grijii cum trece cu bine ziua de mâine. Bunăstarea fizică, mentală si financiară nu mai sunt lucruri de la sine întelese, indiferent cât de mult am munci pentru ele. Traiul decent costă din ce în ce mai mult efort, peste tot în lume (durata medie de viată a scăzut mai ales în America, spun statisticile!).
Undeva în adâncime creste revolta surdă împotriva acestei stări nefiresti de lucruri: robia pentru bunurile volatile, impuse aproape cu de-a sila de societatea de consum nu mai este acceptată cu aceeasi resemnare ca-n trecut, pe post de jug zilnic, destinic. Se dezbate activ, mai ales în mediile noi, neconventionale, virtuale, despre renuntarea la multe obiceiuri păguboase, mostenite pe linie mentală de la un trecut digerat necorespunzător. În replică, se revine la viata în versiune simplificată (hrană ecologică, energie nepoluantă, aparatură mai usor de manevrat, intuitiv, productie în cantităti mai mici, dar sustenibile, muzică unplugged, productii cinematografice cu tentă nostalgică, de epocă, literatură cu tentă filosofică etc.)
Explicatia mea este că se zgâltâie din balamale fundamentele mai multor edificii pe care le credeam bătute-n cuie. Sună pompos, dar asa este. Începem să ne-ndoim de lucruri fundamentale, care nu demult erau tabu, până si ca subiect de conversatie. De exemplu: democratia (clasa politică nu mai face fată; alegem afaceristi ca gospodari de tară); valorile morale nu mai sunt univoce (o mână de ajutor acordată unui sinistrat poate fi refuzată, pe motiv că ... jigneste); iubirea aproapelui transcende limitele sexului-pereche; tema religioasă se ascute (experienta milenară a secularismului e scuturată de ofensiva virulentei religiei mai tinere, de la Răsărit); substanta dubioasă din care sunt făcuti banii se schimbă si devine alunecoasă, nesigură (Hârtie? Plastic? Biti? Aer?); rolul traditional al femeii în familie revine la modă ca temă de discutie; diverse scenarii nonconformiste dobândesc credibilitate (legate de schimbarea climei, reîmpărtirea lumii, destrămarea unor coalitii, răsturnarea unor ”împărteli”).
Redescoperim valentele reducerii la formate mai mici, ca trend opus globalizării, care probabil se va dovedi a fi fost un experiment esuat. Raportul dintre patriotim (în sens constructiv) si nationalism (în sens exagerat, violent) se schimbă. Am retinut o comparatie frumoasă de-a Academicianului român Gheorghe Păun: comparatia dintre nationalism si colesterol. Nationalismul rău e pus la zid în massmedia: nu e corect politic să pui o natiune în fata alteia, să-ti jignesti apoapele, marginalizându-l pe motiv că nu e neam cu tine etc. De frica de a nu fi catalogati drept xenofobi, multi dintre noi se tem să se mai declare adepti ai propriei natiuni, tări, religii etc. Tot străduindu-ne să reducem nivelul ”rău” al nationalismului (LDL în cazul colesterolului) riscăm să eradicăm si patriotismul ”bun” (HDL). Asa ne-am putea trezi într-o bună zi ... vegetali, adică fără colesterol. Dar el e un ingredient vital, indispensabil bunei noastre functionări, dacă se mentine la niveluri rezonabile. Patriotismul e ceva constructiv, nu trebuie aruncat pe geam ca-n povestea cu copilul si copaia. În mod cert, trebuie întreprins ceva pentru echilibrarea rezultatelor acestei analize de ... sânge-n vene. Altfel ceva nu e-n regulă cu... valorile ce dau măsura sănătătii noastre, ca societate. După ce să ne mai (re-)orientăm? Cumva după Orient, asa cum spune particula din cuvântul ”orientare”? Punem nationalism în loc de globalismul sau descoperim o a treia dimensiune, care uneste cele două extreme?
Partea pozitivă a nevoii de a ”strânge rândurile la nevoie” este că se întăreste coeziunea, revenindu-se la justa apreciere a valorilor necuantificabile, perene: întrajutorare, bucurii simple, initiative de asociere pe baze de preocupări comune etc
Anul 2017 începe cu o stare de expectativă mai degrabă tonică decât apatică. Au avut loc multe alegeri politice în toamna si iarna anului anterior iar schimbările neasteptate din balanta puterii în puncte cheie ale lumii (Brexit în Europa, Trump în SUA etc.) prevestesc schimbări si mai mari ce vor să vină, lucru menit să stârnească la noi toti curiozitatate. Nu stim încotro ne duce valul, dar un lucru e cert: traversăm o etapă care e orice altceva decât stagnantă, plictisitoare. Pasionant! E nevoie să ne adaptam si noi din mers. Asta cere atentie, implicare, spirit deschis si permeabil la schimbare! Ne pregătim de un salt; paradigma se schimbă si ne schimbă si pe noi.
Gânduri bune si multumiri pentru încă un an frumos!
Cu prietenie,
|
Gabriela Călutiu Sonnenberg 12/8/2016 |
Contact: |
|
|
