Moş Nicolae aduce daruri sau…nuieluşe ?
Diseară, dragi copii, o să vină pe la voi un personaj foarte iubit - Moş Nicolae. El va aduce daruri celor cuminiţi. Cei neascultători vor primi nişte…nuieluşe! Aşadar, dacă v-aţi ascultat părinţii, dar şi pe doamnele educatoare la “grădi” şi învăţătoare la şcoală, de asemenea, nu aţi făcut (multe) năzbâtii, veţi găsi în ghetuţele curăţate de dimineaţă felurite cadouri: dulciuri, jucării, alte surprize agreabile la care visaţi demult. Celor neascultători Moşul le va lăsa câteva jordiţe (“virgács”, cum li se mai spune în Transilvania), ca pe o atenţionare subtilă…
În caz că, totuşi, nu se va întâmpla pe înserat nimic din toate acestea, înseamnă cu nu v-aţi…lustruit bine încălţările! Aşa că vedeţi ce faceţi la anul…
Sân Nicoară
Acest pitoresc obicei ce precede ziua de 6 “Undrea” ( adică luna decembrie, cum era numită în vechiul Calendar popular), când se sărbătoreşte Sf. Ierarh Nicolae, este cunoscut de prichindei, fiind sinonim cu darnicia, bunătatea, grija cu care îi răsfaţă părinţii, bunicii, celelalte rude apropiate.
Există izvoare scrise şi nescrise referitoare la sorgintea datinilor legate de praznicul de Sân Nicoară, cum i se mai spune în mediul rural românesc Sfântului Nicolae.
Ei bine, Sân Nicoară figurează în eresuri ca un bătrân care aduce frigul şi omătul, scuturându-şi barba albă, plină de nea. Stă călare pe un cal falnic şi este un ocrotitor al Soarelui, aflându-se de veghe la porţile dinspre Apus ale Cerului, ceea ce simbolizează victoria luminii asupra întunericului. În nopţile Sărbătorilor de Iarnă, când se crede că pentru o clipă se deschide Văzduhul, credincioşii îl pot vedea stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu
Se ştie că Sfântul Nicolae, ca personaj real, s-a îngrijit întreaga-i viaţă de oamenii sărmani, de cei necajiţi, oferindu-le ajutor material, dar făcând şi anumite minuni. În special, marinarii îl venerau şi poate că o fac şi în zilele noastre, socotindu-l protectorul lor, fiindcă a izbutit să readucă la viaţă un corăbier ce se înecase. De asemenea, a protejat mereu călătorii şi soldaţii pe câmpul de luptă.
S-au păstrat multe povestiri datând din acele timpuri legate de faptele sale bune. Cea mai populară se referă la modul original în care a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se căsătorească, puându-le câte o punguţă cu monede de aur în ghete, de aceea se spune că în aşteptarea lui Moş Nicolae cei mici trebuie să-ţi cureţe încălţările.
Nu doar copiii îl au pe Moş Nicolae drept patron spiritual, ci şi văduvele, orfanii şi fetele nemăritate.
Simbolul vărguţelor
Cât priveşte dojana cu nuieluşele, se pare că ar fi vorba de o întâmplare de prin secolul XIV-lea din Franţa la începutul iernii. Oraşul Metz era asediat de un rege-cuceritor, bătălia provocând multe neajunsuri populaţiei. De aceea suveranul a fost asimilat în memoria colectivă drept un despot bătrân, care a poruncit ca nesupuşii să fie loviţi cu biciul sau varga.
Odată cu trecerea anilor povestirea fantastă s-a modificat şi extins în întreaga Europă, personajul acela sever însoţindu-l adesea pe Moş Nicolae şi pedepsind copiii neascultători, obrzanici, răzgâiaţi.
În timpurile moderne, când shopping-ul şi media sunt la mare preţ, obiceiul străvechi s-a modificat radical, datina pierzându-şi semnificaţia, având în prezent o conotaţie mai mult comercială decât sentimentală.
Au apărut deja pe străzi vânzătorii de nuieluşe-buclucaşe, ce sunt fie strânse mai multe într-un mănunchi sau poate fi doar una, vopsite în argintiu sau auriu şi având la bază o panglică roşie de bumbac sau de mătase, pentru a alunga deochiul.
Legendă şi Adevăr
Încercând să trecem dincolo de frumuseţea şi pitorescul legendei, să precizăm câteva elemente interesantem aflate de la părintele ortodox Nicolae Hagiu (el însuşi sărbătorit), ce locuieşte şi păstoreşte închinătorii din Zagon - o comună mare din Ardeal, în care vieţuiesc în bună înţelegere câteva mii de români, maghiari şi rromi. Deci Sf. Ierarh Nicolae a trăit în Asia Mică şi a venit pe lume în a doua jumătate a secolului al III-lea. A vieţuit în zona Turciei de azi, ajugând un important personaj bisericesc. Încă de mic a deprins credinţa întru Iisus, urmând poveţele şi învăţăturile Acestuia. Nu a pus mare preţ pe avere şi măreţie, fiind un exemplu pentru ceilalţi de bunătate, smerenie şi dragoste faţă de semeni.
La bătrâneţe s-a stabilit la Mănăstirea Sionului, pe care a fondat-o şi unde a fost înmormântat. Se crede că a încetat din viaţă în anul 345 sau 352, existând două variante legată de dată. Certamente, în anul 1087 moaştele sale au fost strămutate în Italia.
Mâna sa dreaptă se află printr-o fericită împrejurare încă din secolul al XIX-lea păstrată într-o raclă în România, mai exact la Biserica Sf. Gheorge din Bucureşti, unde credincioşii vin mereu, dar mai cu seamă în aceste zile să se roage, fiind convinşi că are efecte tămăduitoare.
Acum se încheie ciclul practicilor magice
Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de practici magice, dedicate lupilor, pricolicilor şi strigoilor (despre care am relatat recent în articolul dedicat lui Sf. Andrei), superstiţii începute încă din luna februarie.
În colindele românesti se cânta despre “ Lerui-ler, florile dalbe, flori de măr”, deşi afară este, adesea, zăpadă. Aceasta întrucât odinioară nuieluşa Sfântului Nicolae era una de măr. Iar dacă era pusă în apă şi înflorea la Crăciun, însemna că gazdei i-au fost iertate păcatele şi va avea un an mai spornic.
Din nou mulţi sărbătoriţi
Sărbătoarea de Sf. Nicolae consemnează victoria binelui asupra răului, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună cu cei peste 800.000 de români din ţară ce poartă acest prenume sfânt.
Dintre aceştia 523.300 sunt bărbaţi. În jur de 332.610 de persoane se numesc Nicolae, urmează Neculai, Niculae, respectiv Nicuşor. De asemenea, 288.000 de femei au prenumele Nicoleta, Niculina, Nicola sau alte variante.
Le dorim la toţi numai bine, sănătate şi strămoşescul “La Mulţi Ani!”
|
Horia C. Deliu 12/5/2016 |
Contact: |
|
|
