Ziua Naţională a României
La 1 decembrie sărbătorim Ziua Naţională a României. Alegerea acestei zile face trimitere la unirea Transilvaniei şi Banatului cu România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Iată cum s-au desfăşurat evenimentele:
Marea Unire din 1918 reprezintă o succesiune de acte cu caracter democratic şi popular, prin care teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea altor state au ales, la sfârşitul Primului Război Mondial, unirea cu Regatul României. Actul final al unirii celor trei mari provincii istorice româneşti şi al constituirii statului naţional unitar român s-a desfăşurat în mai multe etape.
Ca urmare a izbucnirii Revoluţiei Ruse din 1917, Basarabia, aflată sub stăpânirea Imperiului Rus din 1812, şi-a proclamat mai întâi autonomia şi s-a proclamat ca Republica Democratică Moldovenească, independentă (2 decembrie 1917). Ameninţată de bolşevici, care intenţionau să o anexeze noului stat sovietic, Basarabia a chemat în ajutor trupele româneşti. Ca urmare, Rusia a rupt relaţiile diplomatice cu România (13 ianuarie 1918) şi i-a confiscat tezaurul (adăpostit în Rusia încă din momentul intrării României în Primul Război Mondial). În 27 martie 1918, Sfatul Ţării (al cărui preşedinte era Ion Inculeţ), a votat, cu majoritate, unirea Basarabiei cu România, regiunea devenind astfel prima provincie unită cu ţara.
A urmat Bucovina, care fusese anexată încă din 1775 de Imperiul Austriac şi era revendicată, în 1918, atât de Austria, cât şi de Ucraina. Pe 27 noiembrie, la Cernăuţi s-a creat un Consiliu Naţional Român, al cărui preşendinte a fost ales Iancu Flondor. La propunerea lui, organismul nou creat a proclamat dorinţa românilor din provincie de a se uni cu ţara-mamă, iar pe 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea acesteia cu România.
Transilvania (inclusiv regiunile Banat şi Maramureş) a fost ultima provincie românească unită cu Regatul României, actul în sine fiind precedat de acţiuni politice susţinute din partea reprezentanţilor partidei naţionale. Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor a activat în sprijinul idealului naţional, la 12 noiembrie 1918 constituindu-se Consiliul Naţional Român Central. Printre alţii, din acesta au făcut parte şi reprezentanţi ai Partidului Naţional Român (de ex. Vasile Goldiş şi Alexandru Vaida-Voievod). Consiliul s-a numit ulterior Mare Sfat al Naţiunii din Transilvania şi Ungaria. În 22 decembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central a anunţat la Budapesta că va prelua puterea deplină în Transilvania şi s-a hotărât organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Aceasta a avut loc la 1 decembrie 1918. Adunarea a reunit 1228 de delegaţi aleşi şi peste 100 000 de oameni veniţi din toate colţurile Transilvaniei, dar şi din toate celelalte provincii româneşti, care şi-au afirmat hotărârea de unire cu patria-mamă. Se încheia astfel făurirea statului naţional unitar român.
A doua zi s-au ales conducerile provizorii ale puterii de stat, Marele Sfat Naţional (for legislativ), condus de Gheorghe Pop de Băseşti, şi Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu. Unirea a fost recunoscută şi de celelalte naţionalităţi din Transilvania.
După o perioadă de tranziţie, pe 29 decembrie 1919, primul Parlament al României Mari a votat actele prin care era ratificată unirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Transilvaniei cu România, iar la nivel internaţional, Unirea a fost consacrată prin tratatele de pace de la Paris (1919-1920) şi Trianon.
|
Observator 11/29/2016 |
Contact: |
|
|
