Maria Sa
Romanta pentru tablagii
E parcul plin de tablagii –
N-au mai ramas decat vreo doi –
Pe ceilalti nu-I mai vezi, de goi –
Cat s-au ascuns – prin poezii –
Erau odata-n centru – mii –
La monument – la mari eroi –
Si-acum – doar doi – prin parc – sunt vii –
Din tabla legii – douaj’ doi –
Ce table-au mai iesit – de-atunci –
Ce centru – de masini – beton –
Ca n-ai un zar sa mai arunci,
Sa stai de vorba – cu un om –
Ce table-au legi, de neinteles –
Ca n-ai ce vinde, nici munci,
Nici cumpara – n-ai nici copii –
Si daca ai – sunt la proces –
La –aceste table mari, de legi –
Lipsea – si astazi – l-am vazut –
Un Dumnezeu necunoscut –
De copiat – ce nu-ntelegi –
Era precum un vechi mamut –
Mai mic – pe fata-acoperit –
Si intru totul alb – si mut –
Multiplicase – in sfarsit –
Alti Dumnezei, cam cunoscuti –
Care trageau – faceau ravaj –
Tiraj de foc – dupa tiraj –
In niste trecatori tacuti –
Ce n-aveau bani, nici de vida/n/j…
E parcul plin de tablagii –
Si viata – plina de masini –
Si chiar nebunii – sunt copii –
Pe langa mari blestematii –
Cate se-ntampla – si nu stii –
Mai injuram, si noi, putin –
Ne mai plimbam, mai tainuim,
Mai comandam – si poezii –
Poate ca totusi, ne-or iesi
Cum le stiam, de verzi, si vii…
Maria Sa, Domnul Padurii
Tu, mai poti, nesfinte, ca sa mai aduci
Inapoi, din iarna, mamele – la prunci?
Tatii, din umbrare – si pe cei bunici?
Sa ne fie – iara – scuturi mari – de frici?
Tu mai poti, nesfinte, inca, sa aduci
Primavara noastra, de prin cuib de cuci?
Verdele, pe iie – inflorat – sa-nvie
De atata calda – blanda – albastrie?
Tu, mai poti, nesfinte? Daca ai venit
Sa indupleci iarna – ce ne da cutit?
Spicele sa-ti lase – cetini verzi – in case –
Si sa-ti ninga-n vise – neamuri vechi – frumoase –
Tu mai poti, nesfinte? Daca nu mai poti
Ai inalti – prin stele – munti luceferi, toti –
Paseri – de lumina – flori – de n-ai uita –
Preoti – fara vina – si o mama – stea –
Tu mai poti, nesfinte? Inca, sa cununi
Lumea nostra, toata – nu cu vechi minciuni –
Cu-o mandra craiasa – fiecare-n veci –
Sa o ia – mireasa – si sa tot petreci –
Tu mai poti, nesfinte? Stim ca poti, mereu –
De nu poti, de-aceea, este Dumnezeu –
Si cand ti se rupe fir de margarita,
Ia-o de la capat – viata – ca o pita –
Bea din ea paharul – ca din ochii ei
Feti frumosi, sa creasca, cu Ilene – tei…
Vesnica lumina - puilor de lei…
Balada gitana
Azi mi se strange gura, agurida –
Cand beau de prin izvorul vechi, de sare –
Si un parfum ma bantuie – o boare
De cetina, de apa, sau firida
Si-apare si-o bataie – chiar – de soare –
Dispare – ca o apa ce clipeste –
E bine ca pe pod nu se rosteste
Nici macar o vremelnica mirare –
Cu cipilica-albastra – cum se trece
Si tineretea – doamna mea in floare –
Erai odat’ atat – atat de rece –
Ne-am cunoscut – tu nu aveai carare
Printr-un poem – ce fumul – nu-l intrece –
Nici fata nu-ti prindeam – prin ierni – colbece –
Nici palma-n nea de ceruri, negru – tare –
Erai – cumva – etern – prea visatoare –
Ce asteptai? – doar nu vreo mesteri, zece,
Si nici un gramatic, sa-ti dea, culoare…
Ci Curtea Ta – cand lumea - doar petrece
Cu-atati copii – si timp sa doara, n-are…
Au innebunit eroii
Au innebunit eroii ...
Ce sa schimbe, ce sa faca ...
Unul vine... Altul pleaca...
Pe-un Pamant de Ierni, al ploii...
Au innebunit eroii...
Si tu-mi spui sa fac mormane
De ciolane, si icoane-
Mangaia-ti-as tata oii...
Au innebunit eroii...
Fara sens, dupa victorii –
Premiati in derizorii
Mestecele, de toti goii...
Au innebunit eroii...
Canta iarna asta, canta –
Cu padurile-i de stanca –
Sa va ia, la piept, moroii...
Au innebunit eroii...
Ce frumoasa, ce nebuna,
Lume – esti ! – Le-ai pus cununa,
Asteptarile nevoii...
Au innebunit eroii,
Vai de mama lor de vremuri,
Nu mai ies – de-atatea scremuri,
Pana und’ ieseau cu boii…
Au innebunit eroii…
Unul vine, altul pleaca...
Parca mergi prin piatra seaca...
Cu toti primii, si codoii...
Si in jur, atata iarna –
Ca-au incremenit in Golii,
De cat i-au iubit, si molii –
Sa nu-i roada, ca pe haina...
Balada soldatului necunoscut
- ce chip vrei sa –ti arat din fantana?
- Arata-mi chipul din care beam apa odata!
Curata, si rece, frumoasa, si buna!
Arzand, asteptand – sa ma sature –o fata!
- dar chipu-mi de salcie – sarata – nu-ti place?
- Il beau si pe-acesta – si-mi sade in gat –
Si-mi pare ca tot ce-a urmat – e urat –
Oricine, oriunde – minuni – de va face –
- Dar chipu-mi din cele cismele ? De ele
Ce zici ? – S-au deschis – si apoi, au secat –
Eu tot inainte, de apele mele
Din Valea acelei fantani – raman beat!
- dar chipul din lacul cu nuferi, in ochiuri?
Ce-ti spun? - Ca nu e nici umbra pe fund -
N-au pestii pe unde sa scapere-n jocuri –
Si soarele urca – noroiul – imund –
- dar chipul din cele hartoape de lunca?
- Acolo n-alearga – cu apele-n piept –
Un cal – ca sa treaca – in joaca, nu munca –
Iubirea – din stanga – pe malul cel drept –
- dar chipul din vechiul izvor - ce nu este?
- Acela –i izvorul pe care nu-l stiu –
Stiam ca se-ntinde , cu ochii, pe creste –
Cat vezi – prin desisuri – spre-ntregul pustiu -
- dar chipul castelului apei, din apa?
- Acela e doar pentr-un Domn Nestiut –
E mic cat nu-ti intra vreodata – in pleoapa –
Si mare – ca tot ti-a ramas nevazut...
|
Jianu Liviu 11/26/2016 |
Contact: |
|
|
