Maria Sa
Romanta pentru tablagii
E parcul plin de tablagii
N-au mai ramas decat vreo doi
Pe ceilalti nu-I mai vezi, de goi
Cat s-au ascuns prin poezii
Erau odata-n centru mii
La monument la mari eroi
Si-acum doar doi prin parc sunt vii
Din tabla legii douaj doi
Ce table-au mai iesit de-atunci
Ce centru de masini beton
Ca n-ai un zar sa mai arunci,
Sa stai de vorba cu un om
Ce table-au legi, de neinteles
Ca n-ai ce vinde, nici munci,
Nici cumpara n-ai nici copii
Si daca ai sunt la proces
La aceste table mari, de legi
Lipsea si astazi l-am vazut
Un Dumnezeu necunoscut
De copiat ce nu-ntelegi
Era precum un vechi mamut
Mai mic pe fata-acoperit
Si intru totul alb si mut
Multiplicase in sfarsit
Alti Dumnezei, cam cunoscuti
Care trageau faceau ravaj
Tiraj de foc dupa tiraj
In niste trecatori tacuti
Ce n-aveau bani, nici de vida/n/j
E parcul plin de tablagii
Si viata plina de masini
Si chiar nebunii sunt copii
Pe langa mari blestematii
Cate se-ntampla si nu stii
Mai injuram, si noi, putin
Ne mai plimbam, mai tainuim,
Mai comandam si poezii
Poate ca totusi, ne-or iesi
Cum le stiam, de verzi, si vii
Maria Sa, Domnul Padurii
Tu, mai poti, nesfinte, ca sa mai aduci
Inapoi, din iarna, mamele la prunci?
Tatii, din umbrare si pe cei bunici?
Sa ne fie iara scuturi mari de frici?
Tu mai poti, nesfinte, inca, sa aduci
Primavara noastra, de prin cuib de cuci?
Verdele, pe iie inflorat sa-nvie
De atata calda blanda albastrie?
Tu, mai poti, nesfinte? Daca ai venit
Sa indupleci iarna ce ne da cutit?
Spicele sa-ti lase cetini verzi in case
Si sa-ti ninga-n vise neamuri vechi frumoase
Tu mai poti, nesfinte? Daca nu mai poti
Ai inalti prin stele munti luceferi, toti
Paseri de lumina flori de n-ai uita
Preoti fara vina si o mama stea
Tu mai poti, nesfinte? Inca, sa cununi
Lumea nostra, toata nu cu vechi minciuni
Cu-o mandra craiasa fiecare-n veci
Sa o ia mireasa si sa tot petreci
Tu mai poti, nesfinte? Stim ca poti, mereu
De nu poti, de-aceea, este Dumnezeu
Si cand ti se rupe fir de margarita,
Ia-o de la capat viata ca o pita
Bea din ea paharul ca din ochii ei
Feti frumosi, sa creasca, cu Ilene tei
Vesnica lumina - puilor de lei
Balada gitana
Azi mi se strange gura, agurida
Cand beau de prin izvorul vechi, de sare
Si un parfum ma bantuie o boare
De cetina, de apa, sau firida
Si-apare si-o bataie chiar de soare
Dispare ca o apa ce clipeste
E bine ca pe pod nu se rosteste
Nici macar o vremelnica mirare
Cu cipilica-albastra cum se trece
Si tineretea doamna mea in floare
Erai odat atat atat de rece
Ne-am cunoscut tu nu aveai carare
Printr-un poem ce fumul nu-l intrece
Nici fata nu-ti prindeam prin ierni colbece
Nici palma-n nea de ceruri, negru tare
Erai cumva etern prea visatoare
Ce asteptai? doar nu vreo mesteri, zece,
Si nici un gramatic, sa-ti dea, culoare
Ci Curtea Ta cand lumea - doar petrece
Cu-atati copii si timp sa doara, n-are
Au innebunit eroii
Au innebunit eroii ...
Ce sa schimbe, ce sa faca ...
Unul vine... Altul pleaca...
Pe-un Pamant de Ierni, al ploii...
Au innebunit eroii...
Si tu-mi spui sa fac mormane
De ciolane, si icoane-
Mangaia-ti-as tata oii...
Au innebunit eroii...
Fara sens, dupa victorii
Premiati in derizorii
Mestecele, de toti goii...
Au innebunit eroii...
Canta iarna asta, canta
Cu padurile-i de stanca
Sa va ia, la piept, moroii...
Au innebunit eroii...
Ce frumoasa, ce nebuna,
Lume esti ! Le-ai pus cununa,
Asteptarile nevoii...
Au innebunit eroii,
Vai de mama lor de vremuri,
Nu mai ies de-atatea scremuri,
Pana und ieseau cu boii
Au innebunit eroii
Unul vine, altul pleaca...
Parca mergi prin piatra seaca...
Cu toti primii, si codoii...
Si in jur, atata iarna
Ca-au incremenit in Golii,
De cat i-au iubit, si molii
Sa nu-i roada, ca pe haina...
Balada soldatului necunoscut
- ce chip vrei sa ti arat din fantana?
- Arata-mi chipul din care beam apa odata!
Curata, si rece, frumoasa, si buna!
Arzand, asteptand sa ma sature o fata!
- dar chipu-mi de salcie sarata nu-ti place?
- Il beau si pe-acesta si-mi sade in gat
Si-mi pare ca tot ce-a urmat e urat
Oricine, oriunde minuni de va face
- Dar chipu-mi din cele cismele ? De ele
Ce zici ? S-au deschis si apoi, au secat
Eu tot inainte, de apele mele
Din Valea acelei fantani raman beat!
- dar chipul din lacul cu nuferi, in ochiuri?
Ce-ti spun? - Ca nu e nici umbra pe fund -
N-au pestii pe unde sa scapere-n jocuri
Si soarele urca noroiul imund
- dar chipul din cele hartoape de lunca?
- Acolo n-alearga cu apele-n piept
Un cal ca sa treaca in joaca, nu munca
Iubirea din stanga pe malul cel drept
- dar chipul din vechiul izvor - ce nu este?
- Acela i izvorul pe care nu-l stiu
Stiam ca se-ntinde , cu ochii, pe creste
Cat vezi prin desisuri spre-ntregul pustiu -
- dar chipul castelului apei, din apa?
- Acela e doar pentr-un Domn Nestiut
E mic cat nu-ti intra vreodata in pleoapa
Si mare ca tot ti-a ramas nevazut...
|
Jianu Liviu 11/26/2016 |
Contact: |
|
|
