Psalmi
PSALMUL IUBIRII NEBUNE
Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund - safire,
În trepte doar urcusul si-n ce-ai pierdut - tărâmul...
Să nu aduci Iubirii nedreapta înjosire
C-ai sti pe unde iarna ti-a înflorit salcâmul.
Trăsură nebuniei, cu pescărusi în hamuri,
Dă foc la răsărituri mânându-le pe creste.
Ce-ti pasă, violetul că-ti flaută prin ramuri,
Când marea te răsfată-n festinuri de tempeste.
Ne-au invadat lumina si neamul de chitare,
Nu-i prăbusirea cântec? Beti vinu'-n gust de a-ii!
Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare,
Când inimile noastre îi galopează caii!
Râzând îmi sari în brate: Ne caută,-i la usă!
- Zi-i: Moarteo, mai asteaptă, până vom fi cenusă!
PSALM DE LUMINARE A LEMNULUI
''Se luminează lemnul sub daltă si gealăuri'',
Asa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lasi Iubirii, atunci îi esti puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sământa-i rege florii, cocon de rămăsaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrisor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-ntelepciune-i când de frumos ti-e frică.
Nu încruntând sprânceana esti cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaste-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broastei.
PSALM CU CÂRLIONTI DE AUR
Comoara îngropată, nălucă strălucirii,
Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins!
Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii
Cu cârlionti de aur si ros sigiliu, stins?
Risipi de frumusete, cum amăgisi Iubire,
Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar?
Pe-altoiul vesniciei, trup vrut-ai, mănăstire,
Argila să întreacă în cântec pe Olar.
Spun cărtile bătrâne, Numele-Spart se-arată
În vis, tesut din raza Iubirii-n heruvim,
Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată,
N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim.
Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie,
De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?
PSALM LA MODUL GRAMATICAL AL IUBINDULUI
Măsură a Iubirii? Cum să măsori tristetii
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopetii,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună
Când inima îi cere veciei mostenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai si iad alături, vecini în strop de pleoape.
Când bei din nemurire, crezi, timp că-ti mai rămâne,
Vreun ciob de strălucire, spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nsfacă dumnezeirea-n pradă.
Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.
PSALMUL IUBIRII SPRE IUBIRE
Fărădelege mintii, scandal de-a axioma,
Război cu silogismul - când inima te-mpsalmă!
E vin care mai poartă din Dumnezeu aroma
Din prima-mbrătisare-a frământului din palmă.
Mormântu-i gol semintei, vrei tu a-i cerne floarea?
De ti-ar fi-n aur frâul, poti tu-nhăma simunul?
Cum vrei să scrii pe hartă fără de tărmuri marea,
Si-n limbi de mult timp moarte fiorul si lăstunul?
N-a mers la scoală focul, dar el citeste lemnul,
Neînteleasă-i gloatei solara lui sanscrită.
În cercuri semnătura, inelului e semnul,
Că si-n copac Iubirea, ca-n templu-a fost slăvită.
Eli, Eli... cum oare? - Taci, minte, ispitirii,
Că n-ai fost tu pe cruce, ci inima Iubirii.
PSALMUL DESPRE SANCTA SIMPLICITAS
Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul,
În freamăt să vezi vântul, si-n murmur doar cascadă,
De nu-ti dă osebire belciugul si inelul,
De ce-as vorbi de vultur la gloata din ogradă?
Fac dragoste, spun unii, ca si cum zici fac treabă!
O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii...
Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă
Vânzând din mostenirea ce ne-o lăsară crinii!
Nevindecatei lepre, mai poti spera-n miracol,
Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia,
Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol,
N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia!
De ce-ai lua în seamă prea guresele tate?
La tine n-or s-ajungă, că eu te tin în brate.
PSALMUL PRESUSULUI LUMINII
Nu faci din zi o straită în care strângi nădufuri,
Când ai din calendare ros ghiocel pe ramuri.
Nu-mbraci din struguri imnul în gioarsă de burdufuri;
Vin nou - numa'-n cimpoiul din pielea pentru hamuri!
Păduri de sărbătoare, mi-s bratelor prierul,
Cum n-am fost niciodată atât de primăvară,
Simtind cum pentru cântec se-ngustă-n veacuri cerul,
De parcă-s fiat-lux-ul zburdându-Ti prima oară.
Cântati cu mine păsări, munti, prund si-etceterale,
Liban sfintit de cedri, ce-ndrăgostiti slăvimu-l!
Din toate strigi, Iubire! Din tărmurile Tale
Rămas-au numai strune, să cânte Heruvimul.
Cât ne-a surprins de bine zugravul din Sixtină,
Unu-arătând la altul presusul de lumină!
PSALMUL DE IUBIRE CU URĂ
Cum te urăsc Iubire, când te iubesc cu ură,
Ca foc ce-n foc se arde, nemistuirii strungă!
Devii tot mai oglindă, chiar blestemare pură -
Din iad să-ti bei răcoarea, si iadul să n-ajungă.
Principiu-acelor vase ce-si zic comunicante,
Mă-ntreb dacă si Tie cumva nu Ti s-aplică;
Otrava geloziei mi-o schimbi în diamante
Cu-adânca limpezime când fluierul urzică.
Iubind, îmi sunt vânatul si tot eu vânătorul.
De ce-ai făcut din vorbă pervers scrin de Pandoră,
Si nu mi-ai spus că-n lutul din palmă Ti-ai pus dorul
De-a-ngenunchea, ca omul, sub umbră si sub oră?
Iar dacă-acel principiu a fost si cu-ntrupatul,
Nu-i drept ca geloziei să-i împărtim păcatul?
PSALM DE ZIDIRE A FOCULUI
Suflarea e din suflet, când sufli-n lumânare,
Dar soapta-i mai înaltă, că-i suflet de cuvânt.
Cu fiecare frunză cersesc o sărutare,
Că-mi înfloresc salcâmii din lut si duhul sfânt.
M-auzi când bat? Deschide! E-al inimii bătutul.
Cu fiecare zvâcnet, Iubirii-s si mai rob.
Tot ce ating - e cântec! Blestem mi-a fost sărutul,
Ca-n fiecare scoică să fiu bisectul rod!
Pădurile cu-adâncul, până-n hemoglobină,
Mă-nfreamătă spre Tine, si-s iad, si-s acatist!
Pe unde-apune prundul, învie o grădină
Cu tânăra-i lumină dansând pe ametist.
Cum să întreb ca altii că, unde-ai fi Iubire,
Când pe altar de lotus mi-esti jertfă si zidire?
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 11/23/2016 |
Contact: |
|
|
