România de dincolo de vorbe : Un iepure viu face mai mult decât un măgar mort.
În urmă cu nu prea multă vreme mă aflam într-un avion, venind de undeva din lumea largă. Asa cum se întâmplă de multe ori în asemenea ocazii, vrând-nevrând socializezi cu vecinul de scaun. Lânga mine s-a asezat un bărbat între doua vârste, extrem de politicos si emanând o sigurantă aproape magnetică. Era îmbracat lejer, într-o combinatie de haine ale caror origini erau foarte greu de identificat. Sigur că am dialogat tot timpul într-o frangleză lejeră care, mie personal, mi-a arătat cât de mult mai am de învătat pentru a stapâni cele doua limbi. Dupa politeturile de rigoare (de unde esti?, unde te duci?, ce stii să faci?) au urmat informatii mai amănuntite. Asa am aflat că interlocutorul meu a fost si mai este ocazional corespondent de război pentru câteva publicatii din Statele Unite. Mi-am zis că fabulează si că încearcă doar să mă impresioneze. Domnul X (atunci mi-a spus numele dar l-am uitat bineînteles aproape imediat) a cotrobăit prin rucsacul său si a scos o multime de poze în care era fotografiat, cu vestă antiglont si cască albastre, în multe dintre punctele fierbinti ale planetei; Irak, Afganistan, Grenada, Panama, câteva tări din nordul Africii. L-am întrebat, bineânteles, cum de a supravietuit. Am primit gratuit si cu zâmbetul pe buze o lectie despre ce trebuie si mai ales ce nu trebuie să faci în teatrul de operatii.
Prietene, mi-a spus interlocutorul meu, să nu crezi niciodată că lipsa de experientă nu contează si că vei găsi până la urmă o modalitate să te descurci. Trebuie să-ti asumi un risc doar după ce ai pus în balantă toate variantele posibile apărute într-o situatie critică. Chiar si atunci nu te avânta mai mult decât este cazul. Nu te încrede în nimeni, mai ales in oamenii locului. Un străin poate cu mare greutate să identifice intentiile reale ale guerilelor, armatei sau cetătenilor care pot actiona ostil, dar cu zambetul pe buze. Pastrează un contact permanent si constant cu ambasada si redactia care te-a trimis. Stabiliti împreună ore fixe pentru transmiterea corespondentelor sau altor informatii si spune-le mereu ce ai de gând să faci si unde esti. Nerespectarea frecventa a orelor de contact poate induce părerea că s-a întamplat ceva grav cu tine si poate declansa operatiuni de cautare extrem de dificile într-o zonă de război. Trebuie să ai în permanentă la tine o trusă minimă de supravietuire; telefon si computer cu conexiune la internet sau direct prin satelit, medicamente, apă, o lanternă ieftina dar bună, briceag cu functii multiple, cel putin o brichetă, baterii, mâncare concentrată usor de gătit si consumat, niste bani în valută convertibilă precum si în moneda locală. Atentie, banii nu trebuie să fie prea multi, dar sunt utili pentru a sensibiliza un localnic si a-i cumpăra informatii sau pentru a închiria un mijloc de transport. Nu iesi din tabară sau din hotel niciodată fără vestă antiglont cât mai performanta, casca de kevlar, masca de gaze, trusa minima de prim ajutor. Nu te baza pe ajutor imediat si, oricum, soldatii implicati în lupte au propriile lor misiuni deci nu pot sa-ti asigure protectie sau sa-ti vină in ajutor când ai nevoie. Ascultă-le cu atentie sfaturile si nu te avânta în zone insuficient controlate de armată.
Evită din capul locului îmbrăcămintea în culorile folosite de beligeranti. De la distantă culorile kaki, gri, cafeniu, negru sau leopard pot crea confuzii regretabile în care simpla rănire poate fi considerată un miracol. Poti fi confundat de tabăra prietenoasă sau neutră, ca si de cea agresivă cu un soldat sau cu un membru al trupelor speciale si ucis. Pe front nu exista “data viitoare nu mai fac”.
Dacă primesti echipament militar revopseste-l în bleumarin, bleu, alb, portocaliu, altfel vei fi confundat cu un combatant. Asemenea culori puternic contrastante induc ideea că esti pasnic si nu ai dece te camufla. Nici un luptător nu vrea să fie vizibil de la distantă si să devină tinta lunetistilor. Trebuie să vadă si un orb că esti ziarist. Pentru aceasta scrie mare pe masină “TV”, chiar dacă esti redactor de radio sau ziar si păstrează atârnată de gat, la vedere, legitimatia de presă tipărită în limba tării respective si în engleză.
Gândeste-te tot timpul la ce legitimatie de presă ai. Dacă vrei să te sinucizi, du-te în Irak cu o legitimatie americană sau în Mali cu una de jurnalist francez . Stai lipit de echipa ta (cameraman, fotograf, ghid local, sofer, translator) si respectă-i ca pe tine însuti. S-ar putea ca viata ta să depindă de ei. Viata ta si a partenerului sunt cele mai importante. Aceasta este prioritatea numărul unu, nu să devii erou. Eroii sunt plansi putin si uitati repede.
Aminteste-ti tot timpul proverbul arab: “un iepure viu face mai mult decât un măgar mort”.
|
Marian Tudor 11/22/2016 |
Contact: |
|
|
