Dileme - Se întâmplă...
Vi s-a întâmplat vreodată să treceţi pe lîngă cineva şi să cadeţi pe gânduri după câţiva paşi cu întrebarea mintală: de unde îl cunosc? Te opreşti îngândurat, te uiţi peste umăr şi observi că şi persoana cu pricina s-a oprit cu asemenea întrebare. Te întorci, îl saluţi şi, incidential, întrebarea porneşte de pe ambele perechi de buze: Ne cunoaştem? Se face schimbul de nume, de locul naşterii şi câte alte amănunte ca să risipeşti nedumerirea. Unii sfârşesc printr-o îmbrăţişare reciprocă, alţii cu scuze şi zâmbete de bineţe. Se întâmplă.
Un caz recent: o doamna serioasă s-a oprit şi a salutat un trecător. Acesta s-a oprit, a zâmbit binevoitor şi a întrebat în mod firesc: Ne cunoaştem?
- Desigur, a sosit răspunsul. Am copilul tău…
Cetăţeanul a rămas perplex. Copilul meu? Era căsătorit de zece ani, nu şi-a înşelat soţia niciodată şi nu înţelegea ce se petrece. A stat pe gânduri câteva clipe şi a întrebat-o:
- Poate că greşesc, dar eşti cumva femeia cu care am avut o aventură cu ani în urmă la o petrecere comună cu prieteni şi am mers puţin cam prea departe cu vinul şi aventura?
- Nu, nu m-ai înţeles, a răspuns zâmbind doamna. Eu sunt profesoară şi am copilul tău în clasa mea...
Se întâmplă... Îmi revine în minte că, acum ani de zile, un nepot al mamei mele mi-a trimis o scrisoare dintr-un lagăr de emigranţi români, rugându-mă să îi caut un serviciu aici, el fiind aprobat să vină în Canada. Un băiat destoinic, inginer atomist, familist, merita un loc bun de lucru aici. Eu aveam un amic la Hydro, un şef de secţie, inginer şi el, şi i-am transmis rugămintea. Şi, cum spuneam că toate se pot întâmpla, la sosirea rudei mele în Toronto, l-am înfăţişat amicului meu de la Hydro. Am rămas uluit când i-am văzut ţipând şi îmbrăţişându-se. Au fost colegi de Facultate în Bucureşti.
Există o corelaţie între o întâmplare şi o coincidenţă. Deşi la prima privire pare a fi şi a avea aceeaşi însemnătate, coincidenţa este deosebită. Te gândeşti la ceva, la o anumită persoană şi vezi că soarta te-a ascultat. Spui nu o dată: “De ce nu m-am gândit la un milon de dolari sau să câştig la loterie?” Întâmplarea este ceva neorganizat, neașteptat şi care te pune câteodată în poziţia a nu şti ce să faci.. O putem caracteriza sau defini ca ceva care se produce sau se petrece în mod incidental, în urma unui concurs de împrejurări sau a unui hazard, sau îi putem spune, eventualitate. Se întâmplă să şi cazi...
Îmi povestea un amic ce mă însoţea în drum spre Whitby, un orăşel în estul provinciei Ontario, ceva interesant şi care mi-a rămas multă vreme în minte. Îşi reparase maşina la unul din garajele-auto în Whitby, nu a fost prea mulţumit de rezultat, dar i-a plăcut acolo o tinerică, cu mulţi ani în urmă. M-a rugat să mă opresc la atelier, nu era departe şi a coborât pentru câteva minute. S-a reîntors alături de o frumuseţe de domnişoară, păreau o pereche dospită în ceruri, m-a salutat tinerica graţios şi amândoi m-au rugat să-mi continui drumul singur. Azi au doi copii, o frumuseţe şi o căsătorie de poveşti. Se întâmplă...
Am fost şi eu odată tânăr, însurătoarea nici nu intra în planurile mele, dar am întâlnit-o pe actuala mea soţie, absolut din întâmplare. Timp de peste 62 de ani, vorbim adesea de împrejurările neaşteptate în care ne-am întâlnit. Deh! Se întâmplă...A visat la un om perfect şi a găsit.
|
Harry Beer 11/18/2016 |
Contact: |
|
|
