Pe teme de educatie - Ce înseamnă să fii un părinte bun? (II)
Cele trei cărţi scrise până acum de Dr Shefaly Tsabary (“The Conscious Parent”, ”Out of Control” şi “The Awakened Family”) cuprind aproape 1000 de pagini de înţelepciune care ajută părinţii să-şi educe copiii pentru a avea o viaţă autentică şi împlinită. Viziunea ei pentru îndeplinirea acestui lucru este una spirituală.
Dr Shefali spune că puţini dintre noi am fost crescuţi de părinţi care sunt conectaţi la bucuria lor interioară. Copiii care sunt binecuvântaţi cu astfel de părinţi cresc cu o încredere intuitivă că viaţa e frumoasă. Ei ştiu că nu trebuie să-ţi fie frică de viaţă, ci s-o îmbrăţişezi. Pe de altă parte, există copii care sunt în serviciul ego-ului părinţilor lor şi care, din păcate, se transformă în cineva fals. Crescuţi de părinţi care nu le dau voie să se bucure de adevărata lor natură, aceşti copii învaţă că, pentru a fi acceptaţi, trebuie să-şi altereze dorinţele şi să se transforme în altcineva. În consecinţă, aceşti copii vor deveni adulţi care nu vor avea încredere în înţelepciunea lor şi în răspunsul lor instinctiv la viaţă. Vor trăi totdeauna sufocaţi de vinovăţia pe care au fost făcuţi să o simtă sau judecând pe cei din jurul lor.
Dr Shefali a văzut, în sesiunile pe care le-a avut cu părinţi şi copii, cum felul în care suntem crescuţi influenţează răspunsul nostru emoţional la aproape orice: cum facem faţă stresului, schimbărilor, respingerii, trădării; cum folosim banii; cum ne vedem corpul; cum rezolvăm conflictele; cum ne purtăm în intimitate; cum vedem succesul şi eşecul.
Mulţi copii au crescut în familii care i-au făcut să simtă că nu sunt destul de buni, care i-au comparat mereu cu alţii, care aveau ca şi criterii de succes banii, frumuseţea şi statutul social. Astfel au învăţat că pur şi simplu nu e de ajuns să fie ei înşişi. Aceşti copii au devenit, la rândul lor, părinţi, şi îi învaţă pe copiii lor să depindă de notele de la şcoală pentru a se simţi bine, să fie foarte preocupaţi de aspectul lor fizic şi să caute popularitatea.
Dr Shefali vorbeşte despre 7 mituri care există în legătură cu creşterea copiilor. Vreau să menţionez unul dintre ele, care mi se pare extrem de important, şi vă las plăcerea să citiţi despre toate celelalte în cărţile menţionate mai sus. Dacă cineva întreabă orice părinte ce doreşte pentru copilul său, răspunsul aproape inevitabil este: “Să fie fericit.” Dr Shefali ne atrage atenţia că fuga după fericire are, de fapt, un efect advers asupra copiilor noştri. Ideea că avem nevoie, noi şi copiii noştri, să fim fericiţi, vine de fapt din convingerea că momentului prezent îi lipseşte ceva. Cu alte cuvinte, vedem viaţa prin lentile care ne arată ce nu avem, în loc de tot ce avem deja. Unii părinţi vor să-şi apere copiii de orice neplăcere, să le facă totul pe plac pentru a fi mereu fericiţi. Unui părinte bun nu îi este frică să-şi pună copiii într-o situaţie care nu e confortabilă dacă de asta au nevoie pentru a deveni mai puternici sau să le spună “nu” dacă e spre binele lor. Accentul trebuie să fie pe ce îi face să devină mai puternici, nu pe ce îi face să fie fericiţi în orice moment. Şi asta pentru că viaţa nu ne dă întotdeauna plăcere şi confort, şi nici nu ar trebui să ne aşteptăm la aşa ceva. Unii oameni cred că, cu cât cineva are mai mult succes, cu atât acea persoană are mai multe şanse să nu ştie ce e durerea în viaţă. Astfel îi forţăm pe copii de foarte mici să aibă realizări, crezând că aşa vor avea succes mai târziu şi, implicit, vor fi fericiţi. Atât doar că nu putem scăpa de durere în viaţă. Situaţiile nefericite sunt un aspect natural, dar noi facem orice pentru a evita lucrurile care ar putea declanşa nefericirea. Noi credem că îi protejăm de durere dar de fapt le furăm ocazia de a-şi dezvolta abilitatea de a face faţă acestor situaţii neplăcute.
Dr Shefali ne încurajează să separăm cine suntem noi în interior de situaţiile exterioare. Şi făcând asta putem chiar să înflorim, în ciuda a ceea ce ni se întâmplă. Copiii noştri vor învăţa de la noi cum să facă faţă oricărei experienţe, şi când se simt răniţi, şi când au parte de glorie. Cel mai important este să-i învăţăm să-şi cunoască puterea interioară şi să nu se simtă înfrânţi de felul cum se prezintă viaţa. Astfel vor şti că au abilitatea de a transforma orice situaţie într-o oportunitate, vor şti să formeze legături pline de sens cu cei cu care călătoresc
prin viaţă.
Toronto / Noiembrie 2016
|
Dănuţa Gherman 11/14/2016 |
Contact: |
|
|
