Subiectiv - Lumea văzută pe dos
Cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar mite să conduci o ţară.
Petre Ţuţea
Binevoitorii mi-au spus că oamenii sunt sătui de veşti proaste, desgustaţi de murdăria desgropată în campanile electorale şi de minciunile nescrupuloase ale politicienilor. Oamenii citesc Observatorul ca să se destindă, să uite pentru un moment că viaţa e grea, că preţurile cresc fără încetare şi că viitorul e sumbru. Sunt atâtea lucruri frumoase în jurul nostru: toamna î-şi schimbă culorile ca într-un poem, copiii se răsfaţă în parcuri pe topogane în spirală şi cascade de răs sănătos cu vibraţii tonice în zâmbetele bunicilor, iar cerul e străbătut de lâncile păsărilor călătoare ce se îndreaptă spre sud. Dacă patima scrisului e atât de puternică că nu poţi renunţa, nu e mai bine să scri despre ceva mai frumos?
De când mă ştiu, luam în fiecare dimineaţă pe lângă pachetul de ţigări şi două ziare, România Liberă şi Sportul Popular, ca să am ce răsfoii în tramvai. Drumul spre casă îl făceam cu Informaţia Bucureştiului. În Canada, Toronto Star mi-a fost tutore de limbă engleză. Când m-am plictisit de maculatura reclamelor din ziar, am început să citesc Naţional Post. Cu internetul la îndemână, am descoperit partea nespusă a faptelor relatate în ziare, adevărul. Asta m-a mâniat. Am crescut şi am pierdut cei mai frumoşi ani de viaţă minţit în iluzorii fantezii socialiste şi nu vreau s-o iau de la capât. Ziarele din vremea acea se întreceau în decepţie şi mistificare a realităţii. Am urât dintotdeauna minciuna şi o urâsc şi astăzi. De acea am început să scriu.
Marele Abraham Lincoln obişnuia să spună că politicienii „Pot înşela oamenii căteodată şi pe unii totdeauna; dar nu pot înşela toţi oamenii, totdeauna.” Asta nu înseamnă că nu pot încerca s-o facă. Poate că nu e foarte uşor, dar de dragul puterii, născocesc căi mai ocolite să-şi asigure victoria. Bunaoară Guvernul Liberal din Ontario a cerut pe tăcute ca Secondary School Teachers Federation să extindă termenul contractului curent. Se înţelege că uniunea s-a grăbit să aprobe. Implicaţia constă în faptul că această federaţie este cea mai militantă organizaţie dintre sindicatele profesorilor şi prin asta Liberalii au evitat pericolul unor lupte „jenante” cu uniunea exact în perioada viitoarelor alegeri, E de înţeles că Federaţia Profesorilor v-a fi compensată corespunzător la următorul contract, iar Liberalii vor fi asiguraţi în campania electorală cu fondurile necesare propagandei din media şi TV.
Printre reformele propuse la Qeens Park se află şi una legată de Schimbări la Locul de Muncă, cea mai radicală propunere cu orientare de stânga din ţările vestului. Menită să schimbe Ontario Labour Relation Act, v-a putea avea ca rezultat o diminuare a locurilor de muncă în business-ul privat, o diminuare a investiţiilor în acest sector şi inchiderea falimentară a multora dintre ele. Printre măsurile propuse sunt: *Aproape oricine poate intra în uniuni: arhitecţi, avocaţi, lucrători din mediul domestic, etc. *Salariaţii pot fi admişi în uniuni prin simpla semnare a unui card. * Pentru uşurare, uniunile vor primi lista tuturor salariaţilor. *Patronii nu vor avea dreptul în timpul grevei să aducă muncitori din afară. *Orele suplimentare se vor plătii după 40 de ore (în prezent 44) *Zilele de boală vor fi plătite. *Vacanţa minimă v-a fi extinsă la trei săptămâni, şi *Patronii ce nu respectă plăţile legilor standard de muncă vor avea licenţele de operaţe revocate.
Dintre noutăţile recente am aflat că ONU a refuzat participarea a trei jurnalişti Canadieni la Conferinţa Internaţională a Incâlzirii Globale de la Marrakesh, Maroc, pentru motivul că sunt motivaţi de principii partinice potrivnice ţelului conferinţei. Cu alte cuvinte, numai cei ce îmbrăţişează opinia organizatorilor conferinţei sunt admişi, iar cei de alte opinii, nu, ceea ce mă lasă să întreb: unde e diferenţa? Dacă aceşti jurnalişti nu pot fi admişi din cauza punctului lor de vedere, cum se face ca ONU admite jurnalişti ce sunt cunoscuţi propagandişti plătiţi ai unor regimuri totalitare ca Al Jazeera in Qatar, sau unii avocaţi înveteraţi ai încâlziri globale ce bombardează cu articole Toronto Star şi CBC, a unor pretinşi savanţi ce născocesc evidenţe cu calcule bizare şi celuloid fotografic, ca şi restul simbriaşilor plătiţi de Fundaţia Tide? Oare aceştia nu sunt motivaţi de principii partinice?
Procesul de amuţire a oponenţilor nu e nou, a fost inventat cu aproape un secol în urma Marei Revoluţii din Octombrie şi nu ne-a fost străin nici nouă. Şi ONU ne îndreaptă astăzi pe aceeaşi cale detestată de milioane de oameni ce-au evadat din proprile lor ţări unde se simţeau axfisiaţi de lipsa de oxigen a drepturilor rudimentare omului, şi în primul rând, de dreptul inalienabil al gândirii. La fel o altă ramură a ONU, UNESCO, a votat la data de 13 octombrie o moţiune prin care Cetatea Sfântă a Muntelui Templului din Jerusalim ce include Zidul Plângerii, vor fi referite în exclusivitate prin denumirile lor în arabă. Acest episod nu e numai o încercare de rescriere a istoriei, de dezrădăcinare a trei mii de ani de continua conecţie a evreilor cu locurile sfinte şi fundamentul credinţei judeo-creştine, ci un efort al ţărilor arabe să redefinească Jerusalimul nu ca un loc sfânt al celor trei religii monoteistice din lume, ci un domeniu exclusiv al religiei islamice. Până în prezent, ripostele lumii nu s-au făcut auzite.
În urmă cu multe luni de zile, exista în Canada un post unic de televiziune Sun News Network cu vederi diferite decât cele oficiale trâmbiţate pe toate celelate posturi şi ziare. Astăzi nu mai e. Cu excepţia unor puţini comentatori ce strecoară din când în când, câte un articol mai critic la adresa guvernului (pe care din păcate numai foarte puţini le citesc), cele ce se decid în numele nostru ne-ar fi complect necunoscute.
Poate că Observatorul să schimbe puţin balanţa cu „Subiectivele” ei.
|
David Kimel 11/14/2016 |
Contact: |
|
|
