Asteptarea - roman in lucru
Cap. 12. Barn
Se spune, desigur cu o marja de eroare apreciabila, ca doar 20-30% din populatia care e ACUM in viata a trecut prin doua transformari majore ale Romaniei. Desigur, ce a urmat dupa 1947 (abdicarea regelui Mihai I) e "una" si cu totul "alta" e ce a urmat dupa 1989. In prima perioada, conducatorii de-atunci sub influentza rusilor au aplicat o politica brutala, multi oameni de seama ai Romaniei fiind inchisi, schingiuti si in final ... eliminati. Pe de alta parte, s-au nationalizat principalele mijloace de productie, in agricultura s-a terminat colectivizarea fortata si am "intrat" in acel regim totalitar, terminat tot cu niste crime: omorarea sotilor Ceausescu! Din pacate, in decembrie 1989 au murit si multi oameni (mai ales tineri) si vinovatii n-au fost...gasiti nici pana azi!
In acea perioada, Barn era in concediu legal de odihna. Pe 22 (cine-a tras in noi! – sloganul de mai tarziu) s-a dus sa-si faca plinul (vorba vine) la masina, deoarece benzina era rationalizata, se dadea pe bonuri si nu aveai voie s-a alimentezi decat in ziua a carei cifra (prima in primele 9 zile, sau a doua in celelalte) corespundea cu ultima cifra a numarului de inmatriculare de la masina. De asemenea circulatia duminica se facea o data pentru masinile care aveau numar de inmatriculare cu sot, iar urmatoarea duminica pentru cele fara sot. Multe cupluri de prieteni, sau vecini pur si simplu, isi alegeau numerele de inmatriculare unii cu sot, ceilalti fara sot, pentru ca, in cazuri de urgenta, sa poata folosi unul masina altuia!. Deci, pe 22, Barn, a carei ultima cifra a numarului de inmatriculare era 2, s-a dus sa-si alimenteze masina, apoi, cam pe la 1 p.m. s-a gandit sa se duca s-o ia pe Nela de la serviciu. Tocmai atunci s-a anuntat ca generalul Milea a fost gasit mort, probabil “sinucis” si apoi, in cabinetul directorului, a vazut lucrurile acelea formidabile de la televizor. Pe vremea acea erau formidabile, mai tarziu… Atunci, pentru prima oara, a sesizat FRICA pe fatza unor oameni. In biroul directorului erau multi stabi si cu functii in partid – fireste. Unii se bucurau (altii stateau in expectativa – sa vada cum evolueaza evenimentele), apoi lucrurile s-au lamurit si s-a trecut la actiune: unul din secretarii unei organizatii de baza (OB) a dat dispozitie ca “poarta” sa se inchida si sa nu dea voie la nimeni sa iasa din cladire! Acela a ajuns mai tarziu un prosper om de afaceri, cu doctorate in diferite domenii, care clama pe toate drumurile cat a avut EL de suferit pe vremea comunistilor!. A doua fapta, mai ciudata, un coleg a spart biroul celui de la securitate (fiecare intreprindere avea un om de la securitate care raspundea de activitatile care intrau in sfera lui de interes) si a anuntat ca n-a gasit niciun document in el. Doar un birou, un fisier si un scaun – toate goale. Ciudatenia a constat in faptul ca tipul a spart biroul “singur”, ca nevasta celui de la securitate lucra de fapt in aceeasi intreprindere si a avut timp sa sustraga anumite acte, fara ca cineva s-o controleze mai apoi. Apoi a inceput mascarada si batjocura la adresa poporului roman. S-au facut comitete de intreprinderi care au organizat “paza” acestora impotriva teroristilor. La blocuri la fel. Se faceau FSN-uri (adica Fronturi de Salvare Nationala si nu Fondul fara Stirea Nevestei, fond pe care-l avea orice sot!). Au aparut cateva fituici cu tot felul de informatii senzationale: ca apa e otravita, ca au venit avioane care nu faceau zgomot si desigur TERORISTII, ba c-a fost prins unul, care de fapt nu era, ba ca altul, care de asenenea nu era, ba ca altii de alta nationalitate aveau arme, dar nu erau nici aia, in fine, pana la urma, NU S-A GASIT NICIUN TERORIST!. Morti si raniti cu duiumul, legi peste legi, voci peste voci, telvizorul era ca si cum il ascultai pe Dumnezeu, totul, cum spuneam, o mascarada. O facatura. Chiar a gandit-o cineva? S-a adaptat din mers la evenimente si a controlot tot timpul situatia? Trebuie sa-i recunoastem maiestria pe de o parte, si prostia poporului, pe de alta parte. Cum, poporul roman a fost prost? Iar la “stupid people”! Da. Prost educat (mai bine zis intr-un anumit fel), fara scoala, fara cultura politica sau economica. Au crezut cu totii. Chiar oameni care de fapt aveau o licenta, sau cultura generala deosebita, pentru ca Romania n-a dus lipsa de asemenea oameni, oameni care s-au realizat in strainatate si pe vremea comunistilor fugind, sau platind pentru a li se aproba emigrarea, sau dupa, emigrand, de data asta legal. Au inceput sa se dea legi peste legi (de fapt decrete) care sa compenseze lipsurile dinainte, la tara lumea a inceput sa-si ia ceea ce credea ca fusese al lor de pe vremea colectivizarii (adica cu 40 de ani inainte!), alta constitutie, primele alegeri libere dupa 1944 s.a.m.d. Nimeni din conducere, sau cei care au avut decizia in mana, nu s-a gandit la viitor. Sau au fost in minoritate. Iar viitorul s-a dovedit, fara tagada, ca n-a fost gandit, ceea ce era (pentru ca totusi valori materiale existau) s-a distrus, furat, paraginit. Acum, dupa, se pot face multe speculatii care sa inceapa cu “DACA”. Vinovatul? De regula vina se da pe cel mai mare. In Romania vina a fost data pe Ion Iliescu. Categoric are partea lui de vina. Nu si-a facut harakiri, asa cum au procedat unii conducatori japonezi din timpul celui de-al 2-lea razboi mondial. Totusi, daca o persoana ca el, sau un grup de oameni care au fost la putere atunci, isi asumau vina pentru ceea ce a urmat, parca altfel ar fi fost! Pentru moralul oamenilor: “da domne, au gresit, au recunoscut, au platit, hai sa indreptam ce se poate indrepta”. Probabil, una din solutii ar fi fost ca sa fie chemat un economist (unii au si venit de altfel) care sa gandeasca situatia viitoare, dar prima masura ar fi trebuit sa fie conservarea tuturor bunurilor existente! A inceput procesul de privatizare (formula MEBO intai) care de fapt nu a facut altceva decat sa imbogateasca anumiti oameni. Au fost alesi acesti oameni? Din cunostintele lui Barn, da! Adica erau oamenii din esalonul II, in ierarhia comunista, plus, cate unul-doi care a avut norocul sa fie pe “acolo” si sa apuce si el ceva! Lui Barn in general nu-i placea sa minta. E drept, nu spunea tot adevarul uneori (ceea ce juridic inseamna minciuna prin omisiune) dar acum n-a mai vrut sa minta in probleme importante. De ex. im probleme tehnice. Acolo calculele sunt exacte, rezultatele asisderea si nu ramane decat sa faci asa cum scrie proiectul. La institutia lui s-a spus ca nu este nevoie: “daca unul vrea o jucarie care nu va merge, tu fa-o si e treaba lui. Butada era: “popa vrei, popa iti fac!” Pe 4 ianuarie 1990 Barn si-a scos pasaportul (mai avusese unul de serviciu) si atunci, pe o invitatie facuta in 1981(!), a cerut viza din partea Ambasadei Israelului pentru a putea pleca si vizita aceasta tara. Emotiile lui au fost deosebite. A fost un fel de vedeta acolo, deoarece era in februarie '90 si cei peste 400.000 de israeliti de origine romana au suferit si s-au bucurat alaturi de romani de caderea dictaturii. Ce-a vazut, se scrie in orice ghid turistic. Noptile erau mai grele, daca nu se “lungeau”, pentru ca se gandea la Anna. Apoi s-a intors si a inceput sa-i explice Annei multe din teoriile lui privind viata. - Noi traim intr-un spatiu tridimensional, orice elev de liceu stie. Fizicienii s-au gandit sa mai introuca un element, timpul. Si acest lucru e cunoscut. Cum il socotim? Cum “curge “ pentru fiecare? Cand zici “peste 10 secunde fac ceva” deja au trecut 3 secunde, iar cand s-au implinit cele 10 secunde, strict masurate, nu pot zice am facut nu stiu ce, pentru ca deja nu mai este in a 10-a secunda ci in a 12-a, a 13-a s.a.m.d. Deci, concluziona Barn, cand vorbim de timp si asteptam cerva, PENTRU CA MEREU ASTEPTAM CEVA, unitatea de timp care vrei s-o folosesti o scazi pentru inceput si pentru sfarsitul perioadei. Adica, am tren peste trei ore, gandesc ca mai am O ORA de asteptat, deoarece in ora cand ma gandesc sau vorbesc despre asta, deja nu mai este ora ca unitate stricta de timp, iar ultima ora, odata ajuns in ea, nu mai poti vorbi de o ora. In ultima ora poti spune de ex. ca mai ai 40 de minute de asteptat (scazand 10 minute la inceput si 10 la urma), cand ajungi in ultimele 10 minute, spui mai am opt minute de asteptat, in ultimul minut, zici, am 58 de secunde asteptat. Ai inteles? - Ceva… - Curios e, ca dupa ce am “emis “ aceasta teorie, am citit “Muntele vrajit”, experienta traita de Thomas Mann intr-un sanatoriu din Elvetia, iar intr-un spital altfel curge timpul si are si el o teorie asemanatoare aproape privind timpul. Nu chiar identica cu a mea, dar asemanatoare in principiu. - Sa-mi dai si mie cartea s-o citesc. - Sigur. Dar in prefata spune ca va trebui s-a citesti de doua ori, daca vrei s-o intelegi. Asa am facut si eu, crede-ma! - Bine. Apoi, a venit despartirea de Anna, arestarea ei a fost o eroare, reusind sa convinga judecatorii ca de fapt sotul ei (care a recunoscut cinstit) a facut trafic cu droguri. Dupa iesirea din puscarie (cateva luni) s-a facut “baiat de treaba”, dar casnicia lor nu este chiar cea mai fericita…pana la urma divortand. Au inceput problemele de sanatate pentru Barn, probabil o anumita viata dezordonata, coroborata cu necazurile personale legate de viata profesionala l-au condus intai la un edem pulmonar, salvat in ultimul moment (zicea doctorita – exceptionala de altfel!). Era in pat, i se facuse injectii cu diuretice deoarece important era sa elimine din lichidul acumulat, intai prin urina, si i se aplicau proceduri in acest sens, Nela statea si se utia la el, si el la ea. Pentru el era o persoana cu care fusese fericit (in felul lui!), ii facea bine s-o stie acolo, dar ea, ea oare ce gandea? Nu va afla niciodata… Din cauza edemului s-a decompensat inima i s-a spus, I s-a rupt o valva si nu putea face doi pasi fara sa oboseasca. La coronarografie i s-au descoperit si artere obturate peste 75%. Concluzia medicilor: operatie pe cord deschis cu repararea valvei si punere unor by-pass-uri. Ceea ce s-a intamplat si cand si-a revenit, deoarece 7 zile a fost inconstient, prima persoana pe care a vazut-o a fost Nela. Poate ca ceea ce a simtit el atunci, au simtit alte milioane de oameni vazandu-i pe marii propovaduitori de religii, sau oameni din viata publica, admirati de o galerie larga de populatie. Mai simplu zis, apoi afirmat de catre Barn oridecate ori avea prilejul, parca l-a vazut pe Dumnezeu. Avea sa se convinga mai tarziu, ca Dumnezeu are planul Lui... Vindecarea a fost relativ rapida si Iana i-a scris ca daca de ziua lui de nastere statea in spital asteptand operatia, urmatoarea zi de nastere o va face in Canada la ea. A facut formele necesare si intr-o zi i-a spus Nelei: - Am primit viza pentru a pleca la Iana in Canada! Ma intorc!
|
Alexandru Szombath 11/14/2016 |
Contact: |
|
|