Publicistul si scriitorul Valentin Hossu-Longin ( 21 iulie1939 - 7 Noiembrie 2016 )
Valentin Hossu-Longin, scriitor si jurnalist cu un prestigios palmares stabilit in cei peste 40 de ani de activitate in presa, radioul, televiziunea si literatura din Tara, s-a remarcat in anii de dupa Decembrie 1989 prin contributia deosebita la dificilul proces de reinnodare a relatiilor dintre romanii din Tara si cei traitori in afara granitelor Romaniei. Descendent al unei familii de patrioti romani care si-au dedicat viata pentru apararea idealurilor nationale si crestine (virtuti pentru care au suferit indelung rigorile regimului comunist), Valentin Hossu-Longin a continuat traditia acestora intr-un domeniu care oferea putine sanse de succes, avand in vedere deceniile de denigrare de catre Partid si Securitate a romanilor care au ales libertatea, prin evadare, exil, emigrare, si si-au reluat viata, uneori in conditii nu tocmai fortuite, pe alte meleaguri.
In eforturile sale de a readuce in constiinta romanilor din Tara, dar si a guvernului roman, existenta conationalilor din afara Romaniei, Valentin Hossu-Longin a publicat o carte, "A doua Romanie", in care a documentat prezenta numeroasa (circa 12 milioane) in comunitatile romanesti din teritoriile istorice din preajma actualelor frontiere de stat, dar si in cele raspandite in toate colturile lumii: in Europa occidentala, America de Nord si Sud, Australia, Orientul Apropiat. Constatarile sale, publicate si in numeroase articole si difuzate in emisiuni radio-televizate, au fost completate prin activitatea sa oficiala, in calitate de consilier al Guvernului Romaniei pe probleme ale romanilor din afara, in timpul administratiei Constantinescu. Deplasarile in mijlocul comunitatilor romanesti din Germania, Franta, Statele Unite, i-au prilejuit intalniri nemijlocite cu romanii de peste hotare, luand act de dorinta acestora de a restabili contactele firesti cu Tara. Spre deosebire de alte oficialitati guvernamentale, care au continuat si dupa Decembrie 1989 atitudinea aroganta a functionarimii comuniste (atitudine afisata in mod neasteptat si de unii lideri ai societatii civile si ai mass-media perceputi ca avand vederi pro-democratice, pe motiv ca cei din afara nu au mancat salam cu soia!), Valentin Hossu-Longin a facilitat exprimarea doleantelor romanilor de peste hotare in documentele oficiale si in rubricile editoriale pe care le-a semnat. O initiativa demna de subliniat a lui Valentin Hossu-Longin a fost organizarea, sub egida Societatii romane de radio-difuziune, la editiile din 2000, 2001 si 2002 ale Targului International de Carte "Gaudeamus", a unui stand intitulat "Unde se scrie romaneste", la care au fost expuse in prezentare exclusiva publicatiile romanesti aparute peste hotare in ultimii ani.
Pentru Valentin Hossu-Longin productia editoriala a comunitatilor romanesti din afara este "un superb fenomen al scrisului romanesc de pretutindeni", asa incat el trebuie semnalat ca atare: "Spun fenomen, deoarece prin eforturile, daruirea si chiar sacrificiile lor, cei peste 500 de ziaristi si scriitori aflati in afara actualelor granite scot circa 100 de ziare, reviste, buletine de informatii, almanahuri si enciclopedii, scriu si tiparesc pentru pastrarea limbii si a patriei cinstire, cum ar spune poetul".
Demersurile lui Valentin Hossu-Longin de a-i reuni pe romanii de pretutindeni nu s-au oprit insa aici. Cu incepere din 26 octombrie 2002, conducerea cotidianului "Curierul national" din Bucuresti i-a incredintat lui Valentin Hossu-Longin rubrica saptamanala "Romani de pretutindeni", in care acesta continua seria de prezentari ale romanilor de peste hotare. Titlurile unor articole deja aparute ne ofera dovada nobilei sale intreprinderi. "De la Nasa citire: Un roman spre Luna!" (Marc Ciupitu, SUA), "Nu mi-a placut facultatea" (Virgil Nemoianu, SUA), "Se pregatesc colindatorii" (CROM, Germania), "Braila s-a indragostit de mine" (Nicapetre, Canada), "De la Scoala de Duminica la singurul Liceu romanesc din America", (Chicago, SUA), "Primele ecouri din Germania" (CROM si Apozitia, Germania), "Scriitori romani la New York" (volumul lui Gabriel Plesea, SUA).
Intr-o convorbire telefonica de Sf. Sarbatori cu Valentin Hossu-Longin, acesta mi-a dezvaluit ca directorul-patron al "Curierului national", domnul Valentin Paunescu, intentioneaza sa mareasca spatiul rubricii "Romani de pretutindeni", pentru ca, dincolo de prezentarea de personalitati sa se includa si actiuni, doleante si semnalari ale conationalilor de peste hotare. Astfel, aspectele pozitive din activitatea comunitatilor romanesti, dar si problemele legate de greutatile intampinate de romanii din afara in contactele cu institutiile guvernamentale (proprietate, legislatiei, birocratie, coruptie etc) isi vor gasi un spatiu editorial cu vizibilitate si pondere pentru a solicita rezolvarea cat mai urgenta a abaterilor semnalate. / Gabriel Plesea
Apusenii
– de Valentin Hossu Longin–
I
Peste tot trecut-a Iancu, peste tot a fost un Horea;
Sfinţii Neamului şi-ai Pietrei şi-au făcut din munţi o Ţară,
Apele-au sculptat cetate, moţii – linguri şi ciubară.
Brazi de sânge şi colinde au cântat în vremi durerea
Moţilor zdrobiţi de ură şi de aurul din ei.
Iarba taie cu securea, în pământ ard focuri vii,
Pe podişuri transilvane râurile-s argintii.
Ne-au călcat copite multe, mulţi ţărână au rămas;
Şi din munţi crescut-au moţii, fală mândrului Ardeal;
Tulnicau văile toate, dintr-un deal înspre alt deal…
II
Tulnicele sună iară, curg pe Crişuri amintiri,
Satele-s muzee grele, cu pereţi de codru-adânc.
Intră în străfund izvoară, pe sub nori trec turme albe,
Roua-i aurul de ziuă din lumina rece-a lunii
Şi în Apuseni răsună fluierele din străbuni.
De sub ziduri iese fierul – cel de plug şi cel de spadă –
Peşterile-s catedrale cu potire de zăpadă.
Pe cărările spre Vidra şi spre Ţebea, spre Abrud,
Urcă dorurile toate şi se-ncing până-n amurg.
Peste Padiş toacă brazii, umplând inima de linişti,
De-l auzi horind pe Iancu horea celui frânt pe roată…
III
Lin colinde vin spre tine, umbra îţi rămâne-n pajişti –
Cu pecetea cea de suflet imprimată-n ŢĂRI DE PIATRĂ.
Tara Iancului- iubirea mea
Fiul lui Emilian Hossu inginer mecanic, si al Anei, născută Haţeganu, nepot al cardinalului Iuliu Hossu.
Inginerul Emilian Hossu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, după acuze inventate de sabotaj şi diversiune.
„Procesul “bandei” celor 25 de „sabotori şi diversionişti” de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (august-septembrie 1952), iniţiat de către Gheorghiu-Dej şi pus în operă de către Securitate, se înscrie perfect în şirul samavolniciilor justiţiei populare de tip stalinist, din aşa-zisul „obsedantul deceniu”.
canalul-mortii-de-valentin-hossu-longinExceptându-i pe cei trei condamnaţi la moarte şi executaţi, suma anilor de detenţie dictaţi într-o săptămână şi ceva de către completul de judecată însumează 500 de ani-muncă silnică, plus alte sute de ani de degradare civică, plus confiscarea averilor… O jumătate de mileniu, pentru crime închipuite şi sabotaje inventate!” – Valentin Hossu-Longin –„CANALUL MORTII. MARTOR”
Studii medii la Liceele „N. Bălcescu” si .,I.L. Caragiale” din Bucuresti (bacalaureatul în 1956); Facultatea de Filologie a Universitătii din Cluj (1959-l961) si Bucuresti, specialitatea teoria si practica presei (absolvită în 1964).
Preocupat de soarta românilor de peste hotare, români care constituie, după cum socotea domnia sa, A DOUA ROMÂNIE .
Valentin Hossu-Longin a fost in Canada, a scris despre Campul Romanesc de la Hamilton (
si despre Nicapetre.
Am avut onoarea sa primim de la domnia sa si sa prezentam in cadrul grupului de la Observatorul o parte din cartile care le-a scris.
Ii vom pastra o frumoasa amintiire !
|
Observator 11/11/2016 |
Contact: |
|
|
