" Candela " la 20 de ani
La 6 noiembrie – 2016 românii din Montreal vor aniversea revista „CANDELA” la 20 de ani de la apariţie. Concomitent va fi sărbătorit şi scriitorul VICTOR ROŞCA, Redactorul-Şef al publicaţiei, care va împlini 90 de ani.
Va recita poetul George Filip, acompaniat la caval, flaut şi ocarină de cunoscutul rapsod Mircea Gheorghescu.
Eveniment va începe la orele 14, la Centrul comunitar român din 8060 Cristoph Columb – Montreal. Vă aşteptăm cu tot dragul.
RUGĂCIUNE
Doamne...Doamne din tărie,
Cuvios mă-nchin la Tine
Să îmi ţii făclia vie
Peste vremea care vine.
Pe pământ avem de toate,
Bucurii, nevoi, furtună,
Dar le-mparte cum socoate
Un Duh rău, cu-o stea nebună.
Unora le dă arginţii
Că-s încinşi cu brâie roşii
Şi-altora ne-alungă sfinţii
De se-ntorc în gropi strămoşii.
Pâinea creşte albă, mare,
Că pământul are pâine,
Dar nu ştim în lanţuri – care
Dintre noi s-o duce mâine.
Nu mai ştim ce-i casa – casă,
Păsări roşii – migratoare,
Iau bărbaţii cei mai teferi
Şi ni-i duc la închisoare.
Vino TU că eşti puternic
Şi-mplineşte o minune.
Lângă Duhul tău cucernic
Să ne-ndemni la rugăciune.
Cu senin şi aleluiea
Spală racilele – foste,
Jos...în lumea nimănuia;
Ceresc Tată – BOGDAPROSTE!
ŢARA
Ştiu în Carpaţi o Țară crescută din minune.
Fragmentul ei se scaldă într-un căuş de stea.
E-o ţară fără seamăn şi o legendă spune
Că toţi poeţii lumii ar fi zidit la ea.
La noi sunt nunţi frumoase
şi holda creşte mare
Iar apele curg limpezi sub dans de feerii,
E-o floare care n-are nicicând asemănăre
Şi-n lumea asta mare nu-s alte Românii.
ROMÂNI ÎN PRIBEGIE
...Carpaţii au rămas în urmă.
Plecau românii-n pribegie,
Din România spre Canada
Au deschis porţi de veşnicie.
Acum un secol – vremea trece,
Timpul se scurse ca clipita,
Şi-n ţara nouă – caldă, rece,
Au ţinut pasul cu ursita.
Canada şi-a primit copiii
Ce-şi căutau o nouă mamă.
Aici, pe pragul veşnicii,
Românii n-au cerut pomană.
Ei şi-au pus braţele la treabă
Prin anii buni, prin anii răi.
Istoria, dacă te-ntreabă,
Slăveşte-i – sunt străbunii tăi.
Străbunii noştri – în Canada,
Sunt prin istorii veterani,
Ei ne-au deschis porţile lumii;
Astăzi serbăm – SUTA DE ANI!
DOR
Dor...mi-e dor de glasul mamei
Şi de toţi ce-mi sunt departe.
Dor de plumb în piept mi-apasă
Când primesc de-acasă carte.
Toţi îmi spun că-s bune toate,
Dar eu ştiu că plicul minte
După-o lacrimă vărsată
Peste bietele cuvinte.
Dor...de taica şi de maica,
Doine, râuri, munţi, izvoare;
Arză-l focul pe-ăl de bate
Românul cu-nstrăinare!
FILĂ DE ISTORIE
Când au venit pe-aici moşii-strămoşi,
Canada le-a zis blândă...BUN VENIT!
Şi-n ţara asta mare câtu-i raiul
Cu oamenii de-aici s-au înfrăţit.
Biserică preasfîntă şi-au zidit,
Prin voia lor şi-a Sfintelor-Treimi,
Unde s-au strâns mereu şi se tot strâng
Să salte rugi spre cer, ca bunii creştini.
Istoria se scrie-n timp...şi greu.
Pământului de-aici s-au dăruit
Şi prin credinţa lor în Dumnezeu
S-au înmulţit nuntind, sau au murit.
Şi doine au adus de prin Carpaţi.
Versul de dor şi cântecul şi jocul.
Ca-n datină – românii se ţin fraţi
Ştiind că omul bun sfiinţeşte locul.
Venind din ţara noastră de baladă,
Ne-am scuturat de jug şi de stăpâni
Şi în Canada – mama adoptivă,
Scrim în istorii: NOI SUNTEM ROMÂNI!
DOINĂ DE DOR
-fragment-
Frunzuliţa codrului
Nu-i da Doamne omului
Soarta emigrantului...
FERICIREA
Când a fost să plec în lumea largă
Şi destinu-n cârcă să mi-l port,
Fericirea mi-a rămas acasă,
Fericirea n-are paşaport.
Că aşa e-n ţara nimănuia,
Vameşii prin sânge-ţi scotocesc
Să nu iasă clandestin din Ţară
Nici-un strop din ce e omenesc.
Numai dorul s-a ascuns în mine
Şi blestemul de a fi poet.
De aceea umblu printre oameni
Scotocind prin suflet – indiscret,
Lume bună...unde-i fericirea?
Dorul greu în suflet de ce-l port?
Fericirea ne-a rămas acasă,
Fericirea n-are paşaport...
TESTAMENT
Cine îşi înjură Ţara
Fie blestemat...să fie
Apăsat cu munţi de doruri
Până-n neagra veşnicie!
Cine limba lui şi-o uită
Şi/n felii de dor o-mparte
Să nu aibă loc de-o cruce
Şi de prunci să n-aibă parte
Glia, limba, neamul Ţara ,
Ţara, neamul, limba, glia
Şi-un popor ce nu se-ndoaie
Niciodată – ROMÂNIA!
URARE DE ROMÂN
-Dlui. Victor Roşca, la a 90-a aniversare-
...trece viaţa – noi trecem cu ea
ca pe-o arcă prinsă de furtună
şi visăm în veci o blândă stea
bravă – ca în datina străbună.
ca reporter, dus prin univers,
am găsit şi oameni buni – arare.
unul m-a rugat să-i scriu un vers
la a nouăzecea-aniversare.
şi tot ninge cu nămeţi de suflet.
e un anotimp ce n-are nume
şi mereu, neobosit de umblet
cânt ca tot românul...lume-lume.
ce să-i spun unui copil bătrân?
Doamna lui e-n cer – eu vin cu pleosca
şi-i torn un pahar şi mă îngân:
LA MULŢI ANI – române Victor Roşca!
Noiembrie, 2016,
la Montreal.
|
George Filip 11/6/2016 |
Contact: |
|
|
