A inimii chemare
În tremurul liniştii căutate ochii întrebători tălmăcesc lumina păstrată în ziduri cu voalul mirării în nefiresc.
Străbatem obsesiv răcoarea iar visul nu pare supărat dar ne lăsăm alunecaţi în timp rătăcind anii cu adevărat.
Din pânza razelor dimineţii refacem memoria cu imagini ale speranţelor naufragiate stranii printre ale vieţii pagini.
Aşteptăm trezirea unor gânduri golite de cuvinte rătăcite şi de tăceri fals înmiresmate. Comorile eterne le vrem clădite.
Capricii
Urma paşilor naşte un val apropie noaptea dinspre deal privirile au un joc zglobiu cu taine aduse din pustiu.
Când afli că toate au obosit şi nu ai nimic în infinit arzi lumina zilei cu-n chibrit dar ai în dicţionar un răsărit.
O ploaie de vise pline de sete ascunde simfonii pe portrete punând a trecutului chemare pe valul aşteptat din izvoare.
Singurătatea vremii m-a uimit, vreau un dor de iubire împletit şi văd în parc doi îndrăgostiţi cred că se sărută nu priviţi.
Rădăcina mea
Rădăcina mea născută lângă un izvor de lacrimi a rămas binecuvântată de bunătatea dăruită unei poteci de credinţă printre căile de răstrişte din iubirea părinţilor mei.
Tulpina nu se rostogoleşte ea caută în romanţa rădăcinii şoaptele fără singurătate din viziunea rugăciunii.
Am candoarea unui vis pentru o toamnă târzie cu privegherea rădăcinii ca să nu lase frunzele moarte.
Soarele dimineţii
Avem un mugur pentru mâine şi îl înflorim prin vremea cu soare în dimineaţa speranţelor din vise clădind comori din clipa zilei.
Norii acoperă soarele, nu-l ascund ţinând în garderoba de anotimpuri tristeţile care nu aduc nici o bucurie, dar timpul zilei e plata dorinţelor fără răsărit anonim în paşii vieţii.
Soarele aduce soluţii în taina zilei aşterne în suflet răsăritul cu raze luminând infinitul cu eternitatea ascunsă în floarea dorinţelor pusă lângă un zâmbet universal.
Prin clipa din roua florilor dimineaţa naşte viaţa şi viaţa naşte dimineaţa.
Stropii de rugăciune
Stropii de rugăciune plini de sete sunt trimişi prin cuvinte adormite într-un labirint al pustiului din mine, unde lumina caldă a curcubeului atinge întunericul din stânca vieţii născând glasul unui izvor al liniştii din ploaia de lacrimi pe care o am.
Cuvântul ascuns în inima şoaptei nu îl fac poveste sau gând rătăcitor şi nu-l las în fântână la marginea lumii.
Vreau doar să sculptez pentru mine şi pentru toate fructele din jurul meu comori ascunse-n noaptea înmiresmată cuprinse în chemările icoanei din cer pe ecoul din imaginea unei dimineţi albe.
|
Constantin Rusu 11/5/2016 |
Contact: |
|
|