A nu fi din lume
La primele ore ale dimineţii de toamnă, când ziua încă se îngână cu noaptea, urc pe Dealul Mitropoliei, alături de alţi pelerini. Acolo sus, la porţile Cerului, prezenţi şi trupeşte, dau bineţe Sf.Dimitrie cel Nou, Basarabov, Sfinţii Împăraţi, Constatin şi maica sa Elena, şi Întâiul Mucenic , Sf.Arhidiacon Ştefan. Deşi moaştele lui, izvorâtoare de mir, se află la Salonic, în Grecia, prezent este şi Sf.Mare Mc.Dimitrie, care, alături de fratele său întru credinţă ,Dimitrie Basarabov, este şi ocrotitorul Bucureştiului.
Oraşul s-a trezit de mult. Am senzaţia că fondul sonor, generat de inima şi plămânii metropolei, a rămas jos , la poale, pentru că pe deal , graţie difuzoarelor, domină vocea frumoasă a unui ieromonah care citeşte Acatistul Sf.Cuv.Parascheva. E şi ea prezentă! Nici nu se poate altfel. La praznicul unui sfânt vine tot Cerul şi, cum toate zilele sunt pline de sfinţi, înseamnă că veşnicia este un praznic continuu. De aceea am numit eu calendarul cu sfinţi, calendar viu, spre deosebire de calendarul civil, care este mort şi mort rămâne, oricât l-am umple noi cu tot felul de sărbători, unele bizare şi din ce în ce mai bizare.
Pelerinele ( căci , precum mironosiţele, majoritatea covârşitoare sunt femei), păşesc în ordine, fără grabă , fără înghesuială. Concentrate spre citirea vreunui acatist sau rostind în şoaptă rugăciuni sau atente la slujba din catedrală, minţile şi sufletele, leapădă grija cea lumească…Nimic nu le tulbură. Nici vânzătoarele de batiste şi busuioc, nici vreun cerşetor de profesie, cu sau fără meteahnă trupească, urând “ sănătate la copilaşii dumneavoastră”…
Traseul de parcus este segmentat de grilaje, pe care jandarmii le deschid din când în când, pentru a permite unui alt grup să avanseze. Îmi imaginez că aceste grilaje sunt ca vămile văzduhului. Aici, văzduhul este distanţa spirituală pe care, după ieşirea din trup, sufletul o parcurge până la judecata personală în faţa lui Hristos. Cine ştie? Poate că ar trebui 24 asemenea porţi, pe care să scrie vamă. Prima poartă, prima vamă, păcatele limbii: cuvinte deşarte, cuvinte deocheate, batjocuri, insulte, cântarea de cântece lumeşti, râs prea tare sau peste măsură şi altele asemenea. Vai! Deja am căzut la primul examen! Dar, nu! În picioare şi mai departe! Trecând prin toate vămile, pelerinii au prilejul de a-şi face un examen de conştiinţă complet. Căci la sfinţi nu ne ducem numai cu cererea de sănătate, de spor în casă, de ajutor la examen, la serviciu etc. ci, în primul rând, cu cererea de a pune o vorbă bună la tronul ceresc pentru iertarea păcatelor, la care adăugăm şi celelate cereri, cu mulţumirile de rigoare şi credinţa că am şi primit.
Am ajuns la moaşte şi icoane… Suntem la porţile Cerului... Prin sfinţii, ale căror moaşte, le sărutăm, aruncăm o privire dincolo, căci sfinţii sunt ca nişte ferestre prin care , deocamdată, privim în Împărăţie, curăţindu-ne ochii sufletului de gunoaiele acestei lumi. Aici, sub baldachin, nu mai suntem din lume, de aceea lumea dezaprobă pelerinajul la moaşte , brutal, fără menajamente, sau cu mănuşi, sub pretextul purităţii Bisericii, cum sună această frază: “Păcătoşi de duzină fac dintr-odată cruci cât carul şi defilează pe la moaşte (sub privirile complice ale Bisericii) “ http://adevărul.ro/news/politica/marea-trancaneala-1_580d1a825ab6550cb8d7bd89/index.html ) Cu o lovitură măiastră de condei, sunt loviţi şi pelerinii şi Biserica.
Nici acum şi nici altădată, nici la faţa locului, nici la televizor, nu s-au observat monahi, preoţi, cu bastoane, cu ciomege, împărţind pelerinii pe categorii, celor “merituoşi” permiţându-le accesul şi pe cei “nemerituoşi” oprindu-i, dar închizând ochii la “ păcătoşii de duzină”, candamnaţi definitiv la focul veşnic de judecata omenească şi scutindu-L pe Dumnezeu de efort. Înseamnă că autorul a fost în pelerinaje la moaşte, la Iaşi şi/sau la Bucureşti. Fiind o persoană de notorietate, prezenţa domniei sale n-ar fi trecut neobservată ( doar dacă nu s-a dezghizat). Deci n-a fost şi n-a văzut. Cum nici la televizor ( şi sunt atâtea televiziuni iubitoare de Biserică – sic!) n-a fost remarcată intervenţia selectivă a Bisericii printre pelerini, înseamnă că autorul fabulează. Trăncăneală de martor mincinos. Nimic nu-l poate clinti din lume, nici măcar cât clipa aceea a lui Faust.
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, până în cea mai mică părticică de moaşte!
Bucureşti, 27 octombrie 2016 †) Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală; Sf. Mc. Nestor
|
Nicuşor Gliga 10/27/2016 |
Contact: |
|
|