Balul Toamnei la Biserica Sfanta Treime din Vancouver
Luna septembrie, chiar si inceputul lui octombrie, umple podgoriile de larma si voie buna. Este vremea culesului, e timp de sarbatoare, oamenii urca pe dealuri cu cosurile goale spre a le umple cu boabele pline de dulceata si aroma. Culesul viei este bucuria toamnei, dupa muncile grele din agricultura, cand gospodarul visează fericit la vinul bun pe care-l va bea in noptile lungi de iarna.
De la culesul ei si pana la pregatirea vinului, in aceasta perioada gospodarii o tin tot intr-o petrecere. Caci, după terminarea muncii la camp, mai precis a culesului, seara, oamenii se strang pe langa case, in jurul focului, impart struguri de pomana si prepara mustul. In unele parti, exista obiceiul de a lasa pe vrej ultimii ciorchini, aceștia fiind "strugurii lui Dumnezeu". Vinul e sfant. El este nelipsit la cele mai importante evenimente din viata credincioșilor, precum și la toate tainele bisericești: la Sfanta Impartasanie, la onomastici, aniversari, petreceri, la botezuri, nunti, inmormantari.
Ei bine, de multi ani, aici, la Vancouver, s-a pastat conceptul de bal traditional de toamna, prin organizarea de evenimente, dedicate divertismentului, traditiilor, dar si pentru strangerea de fonduri pentru diverse obiective sociale. Legat de petrecere, legat de fantana dorului si a amintirilor ce nu se pot umple cu toata ploaia toamnei, legat de viile parfumate, de mustul rubiniu, sambata, 15 octombrie 2016, a avut loc in Sala Comunitara a Bisericii Sfanta Treime din Vancouver, Balul Toamnei, la care a participat peste 120 de persoane. Si chiar daca vanturile dinspre ocean au venit cu ploi nemiloase, ele iti spala doar gandurile negre, dar nu pot spulbera dorul de acasa, iar cei prezenti s-au adunat din dorinta de petrece in deplina armonie cu alti romani de a simti si trai romaneste.
In programul traditionalei sarbatori la loc de cinste au fost muzica și jocul, atmosfera fiind menținuta calda si distractiva, de un bun interpret, plin de entuziasm, Florin Balan, impreuna cu formatia sa, ce ne-au incantat cu melodii de toate genurile, pentru toate varstele.
Piesele interpre¬tate in limbile ro¬mana si engleza au fost antrenante, de o sensi¬bili¬tate unică, cu-cerind ini¬mi¬le romanilor prezenti in sala. Spectacolul, con¬ceput desavarsit, a echivalat cu o oda inchi¬nata bucuriei de a trai, a diver¬si¬tatii, dar si apropierii dintre oa¬meni. Pe parcursul ce¬lor peste patru ore de distractie, am constatat ca sufletul romanului exprimat prin cantec si joc ramane un simbol al vietii ce va dainui cat exista cerul si pamantul. Am facut un drum prin is¬to¬¬rie, cultură, traditie si am invatat inca o data ca do¬rul de a iubi frumosul, dragostea de neam si voia buna creează miracole. În¬tr-ade¬var, toti cei prezenti au trait un miracol!
Trebuie sa recunoastem si aportul tinerilor la organizarea acestei seri romanesti, adaugand ca, ei au inteles ca traditiile noastre din trecut trebuie perpetuate. Cei mai in varsta au sfidat varsta si boala, au incins ringul de dans iar daca sufletul ramane tanar, cui ii mai pasa de anii de buletin? Tineri si batrani au dansat hore, sarbe, ceardas, sau doi cate doi, veselindu-ne impreuna.
Apoi…. pentru noi, cei prezenti, a fost o mare satisfactie, sa constatam ca "balul nostru" a fost vizitat nu numai de o anumita generatie mai in varsta, cuprinsa de nostalgia dorului de casa ci si de generatiile tinere. Ba mai mult, am salutat cu bucurie pe prietenii "copiilor nostrii", partenerii/partenerele de alta nationalitate, care daca au venit o data in mijlocul nostru, au apreciat atmosfera plina de ospitalitate, caldura, civilizatie si chiar eleganta, si acum vin mereu, intre timp ajungand sa conversam cate putin in limba romana. Printre alte distractii au fost bine primite, cu veselie si speranta, obiectele oferite la tombola. Nu valoarea lor conteaza ci faptul ca prin donarea acestor obiecte au fost stanse ceva fonduri pentru biserica.
Si pentru ca la nici o petrecere in stil romanesc nu lipsesc bunatatile traditionale asa se face ca si la balul nostru am fost rasfatati cu pastrama de oaie si mamaliguta, friptura de curcan, placintele de tot felul, cozonaci si desigur mustul rubiniu si vinuri pline de buchetul si culoarea podgoriilor romanesti.
Ca la acest bal s-a desfasurat totul dupa un program bine pus la punct, intra aproape in firescul vietii noastre de aici, sau ca am fost bine primiti si ne-am simtit bine ca intre ai nostri, asemenea neamurilor care se revad doar cu prilejul unor evenimente mai deosebite, era de asteptat. Cand totul decurge firesc, nu se mai simte efortul care se ascunde in spatele acestuia, iar noi a ramas sa gustam din plin doar frumusetea si emotia clipei atat de repede trecatoare.
Insa punand pret pe efortul depus, aduc toata lauda si calde felicitari tuturor persoanelor care au trudit prin voluntariat pentru aceasta reusita, dar fac un popas mai larg vorbind despre cuvantul suflet, care este prelungirea unei aripi de ingeri, ce are curajul sa zboare. Iar primul suflet care a ‚zburat“ sa ajute a fost doamna Mihaela Mardare. In afara de rolul de mamica, de numai cateva luni, a avut puterea sa se implice in acest eveniment, ceea ce dovedeste ca sufletul este unica valoare a omului, iar unde este vointa si daruire, credinta si dragoste si Domnul te va rasplati dupa faptele tale. Noi nu putem sa te rasplatim decat cu un simplu : Multumim mult, Mihaela!
Asadar toamna este un anotimp al belsugului si acum, in plină toamna, simt ca si sufletul meu e mult mai bogat iar Balul Toamnei a facut ca dorul de Romania sa-mi zambeasca. Este un dor fericit. S-a hranit cu bucurie, cu lumina, caldura si bunatate, pe care numai credinta, speranta şi dragostea ti-o pot oferi. Sunt fericita ca fru¬musetea romanilor si a Romaniei, a rasarit incă o data, aici, in "Tara Artarului’- la Biserica Sfanta Treime, din Vancouver. Cu un glas al emotiilor am fi vrut sa strigam in gura mare: "Hei, oameni buni din lumea largă, priviti aici, aceasta este adevarata fata a Romaniei". Dar iata ca spre miezul noptii, s-a incheiat balul toamnei, din acest an, de care ne-am despartit cu greu, dar cu promisiunea “pe data viitoare”!
|
Dorina Cornelia Aldea 10/23/2016 |
Contact: |
|
|
