Cu-atâti experti în toti si toate, esecurile-s garantate
Motto: Fără experti lumea modernă este de neconceput;
cu ei, se modernizează doar conceptia despre lume...
Lumea noastră realmente colcăie de asa-zisii experti. Nu există domeniu de activitate, relaxare si degringoladă umană (de la conflictele militare si până la ciondănelile din familii, de la sensul vietii si până la pozitia corectă în timpul somnului, de la bolile neiertătoare si până la scărpinat), în care acestia, multi ca frunza si iarba, să nu fie întotdeauna prezenti si pregătiti să intervină cu sfaturile lor la fel de folositoare ca o frectie energică la un picior de lemn. Ba chiar s-au înmultit atât de mult, încât a apărut supratagma expertilor printre experti, adică acei ipochimeni (mă rog, e posibil ca unii dintre ei să fie bine intentionati), care îsi fac o oarecare faimă prin demascarea metodelor sarlatanesti ale confratilor de duzină, metode tot atât de eficiente precât mantica sau clarviziunea.
Mă rog, nu sunt atât de vinovati acesti sforari cu ifose de atotstiutori, cât toti acei naivi, care nu miscă un deget până nu se consultă cu „specialistii” în absolut tot ce tine de viata si dreapta lor judecată: alegerea profesiunii, deschiderea unei afaceri, plasarea veniturilor, cumpărarea casei si mobilarea ei, achizitionarea si/sau schimbarea masinii, educatia copiilor, întolirea si comportarea în societate, alimentatia, tratarea bolilor etc.
La urma urmei ceva foarte asemănător cu penibila manelizare de pe meleagurile noastre: întregul fenomen se va stinge de la sine doar atunci când se va reduce simtitor numărul consumatorilor de atari făcături extrem de rentabile pentru producători! Dar un asemenea proces presupune cu necesitate ridicarea progresivă a nivelului national de cultură generală, nicidecum continua sa scădere: candidati la examenul de bacalaureat ce stârnesc groaza prin imensitatea necunostintelor, „studenti” incapabili să-si ia bacalaureatul „pe bune”, necalificati cu patalamale rostuite, care cunosc la perfectie doar stiinta răzbaterii în fată prin tehnica datului din fălci si din coate etc. Iar dacă la noi s-a ajuns la o adevărată inflatie de experti dubiosi, atunci pe bună dreptate te întrebi cam cum stau lucrurile la acest capitol în tările puternic industrializate, îndeosebi peste Atlantic...
Într-un filmulet postat pe internet, am avut ocazia să-i văd „la lucru” pe unii dintre acestia: experti în vinuri sistematic surclasati de nespecialistii în materie, experti în pictură lesne si în repetate rânduri pusi cu botul pe labe de imitatii executate fără cusur, victoria înregistrată de previziunile unui simplu gunoier londonez în fata celor avansate de un foarte simandicos grup de economisti si finantisti.
Fireste, nemaivorbind de labilitatea predictiilor politico-sociale, în general cele ce vizează evolutia comunitătilor umane, sau de prognozele privind starea vremii pe perioade mai lungi. Din următoarele două motive:
1) Spre deosebire de lumea nevie, lume guvernată de legi fizice cu o mare stabilitate în timp, ca atare deductibile la nivel logico-rational si previzibile la nivel instinctual-intuitiv, marea variabilitate de comportament a viului, în special a omului (viul înzestrat cu discernământ critic), se explică prin actiunea cauzelor psihologice, acele cauze care – potrivit psihologiei sintetice si structurale – fac ca viata să nu fie o sumă de elemente, ci un tot unitar, o sinteză de elemente ce se întrepătrund;
2) Cunoasterea viitorului a fost, este si va rămâne întotdeauna o taină relativ linistitoare pentru om, ea fiind doar la îndemâna Aceluia care toate le-a făcut. De altminteri, ar fi de-a binelea groaznic ca omul, trăitor sub tirania timpului necrutător cu viul, să-si poată vedea proiectat destinul pe ecranul viitorului. Asta nu l-ar ajuta nicicât să-si îmbunătătească soarta (bunăoară, să scape de unele suferinte, pentru ca în acest chip să-si poată prelungi viata), ci, dimpotrivă, să si-o tulbure atât de mult cu inevitabilul care se îndreaptă spre el cu o precizie matematică (potrivit spusei „Ce ti-e scris, în frunte ti-e pus”), încât fie ar muri cu zile din pricina spaimei în crestere pe măsură ce se apropie sorocul, fie – îmboldit de disperare - si-ar curma viata.
De aceea (si în pofida stăruintelor de a descifra viitorul), omul este împiedicat de Atotputernic să-si facă imposibilă conditia sa de muritor etern nemultumit, asa că toate încercările lui de a-si băga nasul unde nu-i fierbe oala se reduc la sfera largă a probabilitătilor. Si ca lucrurile să fie clare pentru tot omul cu scaun la cap, Alexandre Dumas ne înstiintează într-unul din romanele sale că până si „întâmplarea este solutia de rezervă a lui Dumnezeu”...
|
George Petrovai 10/18/2016 |
Contact: |
|
|
