Virgiliu Gheorghe: „Fericire versus divertisment in epoca mass-media”.
Biofizician si doctor in bioetica, Virgiliu Gheorghe revine in spatiul public cu o dezbatere incitanta si incomoda, deopotriva: „Fericire versus divertisment in epoca mass-media”. O conferinta publica, vrand sa atentioneze publicul consumator de divertisment mediatic asupra unui pericol real: depresia nascuta din oferta iluzorie a fericirii din industria mediatica.
Nume: Virgiliu Gheorghe (VG) Studii: Doctor in Bioetica al Universitatii Aristotel din Salonic, cu lucrarea: „Televiziunea si mijloacele video-audio ca factori in formarea etosului omului contemporan”
Volume publicate: "Efectele televiziunii asupra mintii umane“, „Revrajirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor“, „Stiinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a televiziunii“ si „Pornografia, maladia secolului XXI“. Coordonator al volumului: „Efectele micului ecran asupra mintii copilului”.
De unde acest titlu, pentru unii inedit, „Fericire versus divertisment in epoca mass-media’’? Ce leaga aceste elemente?
Virgiliu Gheorghe (V.G.): Fericirea vine in atentia omului modern dintr-un interes oarecum comercial. In societatea traditionala nimeni nu-si propunea sa fie fericit, desi orice om isi doreste fericirea, dar nu era un obiectiv constientizat si urmarit cu asiduitate de omul traditional, care vroia oricum ceva, vroia o bucurie, vroia o pace, dorea ceva care inseamna mai mult decat ce inseamna pentru omul modern. Conceptul de fericire este exploatat de cultura de consum, care il proiecteaza pe individ pe traseele acestea ale consumismului si ii propune in loc de fericire, divertismentul. Insa efectele nu sunt cele asteptate. Prin divertisment, omul devine extrem de anxios, pentru ca divertismentul nu-si respecta promisiunea. Divertismentul excita, divertismentul fascineaza, divertismentul captiveaza, dar dupa incheierea lui si a efectului sau limitat in timp, la urma ramane un gust amar, un sentiment de secatuire, de insuficienta, de monotonie. Si atunci omul devine dependent tot mai mult de divertisment, in sensul ca el, ca si un drog, creeaza un nivel mare de asteptare, creeaza un nivel mare de excitatie, dar la urma da o depresie destul de profunda. Cu cat creste nivelul de divertisment cu atat poate spori aceasta depresiune a sentimentului de nerealizare De altfel, unul din mecanismele publicitatii este frustrarea. Ea functioneaza ca un propulsor, impulsioneaza consumul in continuare, in sensul ca iti promite ceva, consumi, dar te simti frustrat ca n-ai obtinut si atunci spune „nu, nu aia este tinta, alta este, ai gresit tinta” si o sa consumi in continuare. Ei bine, toata aceasta inginerie sociala a condus, in general la o scadere a starii de bine la nivel de public, la un sentiment de frustrare, de tensiune, si pana la urma la depresie. In tarile occidentale, cel putin una din patru persoane este depresiva, se simte nefericita, singura s.a.m.d. Mi s-a parut important sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca oferta societatii de consum, societatii mediatice nu este cea mai potrivita pentru ca ea nu-si respecta promisiunea.
Ati rostit un termen compus, „inginerie sociala”. Credeti ca actuala stare de lucruri a fost dorita si provocata de industria de divertisment sau aceste efecte nefaste de care vorbim sunt doar efectul colateral al societatii de consum, al mecanismului economiei de piata, care doreste sa faca bani si profit cu orice pret si nu se uita la ce victimele colaterale?
V.G. : Da, da, da. In mod cert, cred ca ponderea cea mai mare consta in efectele colaterale. Marea parte a oamenilor nu sunt intentionati intr-o societate, adica nu pot gandi raul cu atata precizie. Dar cred ca in tot acest peisaj al maleficului consumist, joaca un rol important si strategiile pe termen lung. In momentul in care s-au dezvoltat niste teorii, s-au facut niste experimente sociale si psihologice, stii cum functioneaza omul, este normal sa-ti pui problema daca anumite corporatii care vor sa-si sporeasca castigul se vor gandi si la viitor. Si ca sa te gandesti la viitor, inseamna sa-ti pregatesti viitorul consumator. Nu ti-l pregatesti printr-o constiinta ridicata, printr-un nivel de constiinta si de asteptari, ci dupa un nivel de asteptari cat mai redus, motivat in special de lucruri materiale si nu spirituale (care nu presupun consum) si un om dependent practic de stimulii exteriori De aceea, cred ca functioneaza si cea de a doua ipoteza. Exista strategii si inginerii sociale bine puse la punct pentru controlul dorintelor, controlul psihologic si manipularea psihologica a persoanei umane.
Ajungem la manipulare?
V.G.: In mod cert, este vorba de manipulare. Asa functioneaza mass-media astazi, asa functioneaza industria de consum, adica, daca vreti, tot ce este publicitate, este manipulare, la modul real. In ce sens? Tu, consumator, nu poti sa-ti optimizezi consumul pe baza nevoilor reale, pentru ca nevoile reale sunt limitate. Dar, in baza nevoilor artificiale se construiesc nevoi, dorinte, se folosesc argumente psihologice, nazuintele si aspiratiile fiintei umane, astfel incat consumatorul sa fie dus pe traseele comportamentului consumist (NR – vezi si neuromarketing). Deci manipularea este evidenta. Orice act publicitar este un act manipulator. Atata timp cat ei in functie de cheltuielile pentru publicitate isi majoreaza castigul, in mod evident se folosesc de libertatea omului pentru a o manipula in directia in care se doreste.
Sunteti renumit in Romania prin temele pe care le-ati abordat pana la acest moment, legate de efectele televiziunii asupra mintii umane, asupra mintii copilului, efectele pornografiei s.a.m.d. Care este legatura acestora cu aceasta noua tema pe care o aduceti in spatiul public ’’Fericire versus divertisment in epoca mass-media’’?
V.G.: Aproape tot ce se intampla in societatea actuala este aproape determinat mediatic. Noi, cand spunem "societate mediatica”, vorbim de o societate in care omul are un contact cu mass-media mult mai important decat cu contactul cu persoana umana. Este un om dependent de mesajele mass-media, e o societate care se misca in ritmul mass-media. Ganditi-va ca procesul economic e dependent de procesul mediatic, procesul politic e dependent de procesul mediatic. De ce? Mass-media reuseste sa controleze foarte bine imageria colectiva, stereotipiile, deci tot ce inseamna mental colectiv. Masa critica, care gandeste intr-un anumit fel, aceea controleaza mentalitatea tuturor oamenilor. Ei bine, mass-media intra in acest proces si se adreseaza maselor, deci nu indivizilor, nu persoanelor. E foarte greu sa te sustragi de la asa ceva, de aceea aproape tot ce se intampla in societate este determinat de cultura mediatica, de mass-media. Si atunci, apare problema aceasta a fericirii. Ce-si doreste omul in viata este fericirea, dar aceasta fericire pentru unul inseamna o masina mai performanta, pentru altul o casa la tara, pentru altul, o imbracaminte mai asa, pentru altul o pereche, un insotitor sau o distractie mai nu stiu cum. Fiecare in spate are dorinta de a fi fericit, insa aceasta fericire capata cu totul si cu totul alte reprezentari, in functie de experienta culturala pe care a avut-o. Aici, mass-media joaca rolul principal si in genere, orienteaza persoana umana catre tinte false, care promit mult si satisfac putin. Atunci omul intra intr-o vrie, intr-un cerc vicios, cautand o directie in care nu poate sa afle adevarul, adica acea pace launtrica pe care o presupune fericirea (sa nu ne amagim, poti sa obtii toate lucrurile din lumea asta, daca nu ai pacea inlauntrul tau, nu poti fi fericit). Stalin, saracul, din cate stiu, in ultimii ani de viata, nu mai dormea noptile, dormea doar ziua, deci era intr-o permanenta neliniste. Iesea noaptea pe strada sa vada daca oamenii muncesc. In ultimii ani de viata, mai putin se stie asta, in Moscova se lucra noaptea, pentru ca iesea Stalin sa vada daca se munceste. El iesea pentru ca atunci se trezea. Era foarte nelinistit. Uite asa ajung oamenii care urmaresc tinte false. Inlauntru lor apare si se largeste tot mai mult haul acesta si frica de el insusi. De aceea, cauta in afara permanent. Insa, cu timpul, isi da seama ca nu mai are scapare, si devine prizonier al procesului acestuia depresiv de demotivare. Din pacate, tot mai multi ajung in aceasta situatie. Ca si concluzie, cred ca trebuie sa ne trezim si sa cautam acolo unde putem gasi fericirea, in relatia cu oamenii, in relatia cu noi insine, pentru ca oamenii nu mai au experienta vietii lor launtrice, in relatia cu noi insine si in ultima instanta, in relatia cu Dumnezeu. Din cercetarile care s-au realizat in State, si din ce in ce mai mult in Occident (la noi in Romania mai putin pentru ca nu sunt fonduri) relatia cu Dumnezeu reuseste sa aduca omului o implinire pe care nu i-o poate conferi nimic altceva in societatea actuala.
Mai poate fi sfarsitul acestor lucruri optimist?
V.G.: Sfarsitul optimist depinde de alegerea fiecaruia.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu )
|
Eugen Tanasescu 10/16/2016 |
Contact: |
|
|
