Toronto International Film Festival - TIFF 2016
Anul acesta, pentru TIFF 2016, cea de a 41-a editie a festivalului, s-au selectionat peste 300 de filme participante. Ele au fost încadrate în sectiuni, iar numarul de spectatori a fost, ca si în anii trecuti, foarte mare. Este deja un fapt confirmat, TIFF este unul din cele mai importante festivaluri de cinema din lume. As adăuga că mai există un festival de filme cu aceleasi initiale, dar în România: "Translivania International Film Festival" (Romanian TIFF). Si, ceea ce este interesant si îmbucurător este că filmul românesc "Sieranevada" a fost prezentat anul acesta cu mare succes la ambele festivale.
Într-adevăr, TIFF-ul din Toronto este un festival urias si din nou vedetele de cinema au atras multimile de spectatori iesiti pe străzi ca să-i întâmpine. Actorii veniti la Toronto s-au supus cu bucurie ovatiilor spontane ale multimii, au semnat autografe si s-au pozat cu admiratorii lor, drept care circulatia masinilor a fost întreruptă, pentru câteva zile, pe strada festivalului. Ba mai mult, s-a organizat în week-end si un "Festival al străzii", anexat TIFF-ului, care s-a bucurat de o mare popularitate.
Printre zecile de staruri prezente la editia TIFF 2016 voi enumera doar câteva: Leonardo DiCaprio, Nicole Kidman, Scarlet Johansson, Ethan Hawke, Natalie Portman, Rooney Mara, Suki Waterhouse, Rachel Weisz, Maria Bello, Rebecca Hall, Fatima Al Banawi, Reese Witherspoon, Matthew McConaughey, Colin Firth, Elizabeth Moss, etc, etc. Multi actori celebri, printre care si superba actrita Nicole Kidman, si-au făcut, din Toronto, o tintă anuală si revin cu bucurie în orșasul devenit mega-city-ul lor preferat.
Locul festivalului a rămas acelasi, edificiile destinate pentru diverse manifestări ca si pentru participantii făcând parte din "P&I" (Press & Industry) fiind cinematografele stiute. Ca si în anii trecuti, există spectacolele de gală, unde sunt prezenti actorii si regizorii, iar unele proiectii oferă, la sfârsit, sesiuni de "Q&A" (Questions & Answers).
Anul acesta au fost prezentate patru filme românesti: "All rivers run to the sea" (Toate fluviile curg în mare)-film de scurt metraj în regia lui Alexandru Badea, "The fixer" (Fixeur)- film realizat de Adrian Sitaru, "Graduation" (Bacalaureatul)- în regia lui Cristian Mungiu si "Sieranevada", în regia lui Cristi Puiu. Din cele patru, am putut viziona numai două: "The fixer" si "Sieranevada". Ambele mi-au confirmat valoarea -recunoscută și pe plan mondial- a cinematografiei contemporane românesti.
As dori să pot scrie câte ceva despre filmul "Sieranevada", care m-a impresionat în mod deosebit. Pentru a putea scrie despre un film, cel care l-a văzut trebuie să se poate distanta de ceea ce se petrece pe ecran, pentru a evalua valoarea artistică a spectacolului si forta de transmitere a mesajului dorit. Mi-e teamă însă că eu nu pot judeca obiectiv un spectacol, desi, în perceptia artei, dominant e elementul subiectiv Cum însă as fi putut fi obiectivă când filmul, care m-a tintuit în scaun trei ore, cu răsuflarea tăiată, mi-a adus, în fata ochilor, personaje, obiecte, obiceiuri si străzi ale locului natal? Spunea Umberto Eco, într-un interviu, că atunci când cititorii nu-i spun nimic despre felul cum e scris ceva, ci se referă numai la subiect, e semn bun, înseamnă că textul i-a reusit.
Nu voi scrie despre valoarea filmului, ci numai despre felul cum l-am receptionat. Subiectul, de altfel, nici nu poate fi povestit. Filmul descrie parastasul de 40 de zile după moartea tatălui eroului principal, în apartamentul sotiei defunctului, unde se adună toată familia plus preotul care sfinteste bucatele si coliva. Atât. În câteva cuvinte am spus ceea ce Cristi Puiu - împreună cu toată echipa de actori si realizatori- ne prezintă în Sieranevada. Dar ce prezentare de zile mari! Din prima clipă simti grija regizorului pentru detaliu: muzica din timpul genericului este aleasă cu mare rafinament. Decorul micului apartament în care personajele se miscă, închizând tot timpul usile, biblioteca plină de cărti (cum să nu mă impresioneze revederea editiilor "mele"?), aranjarea mesei si mânuirea veselei, scaunele, vasele de la bucătărie, acest decor devine personaj, ia parte la conversatie. Iar momentul religios în care preotii cântă "Hristos a înviat" e profund emotionant.
Ca si în filmul "După dealuri", unde Cristian Mungiu îsi mânuieste cu dragoste personajele, membrii familiei filmate de Cristi Puiu în "Sieranevada", nu sunt acuzati, ci doar prezentati. Obceiurile si ideile generatiei în vârstă se ciocnesc de cele ale tinerilor, la curent cu politica internatională si tehnologia digitală. Ca în filmele lui Bergman, unde se nasc conflicte, însă personajele se supun mersului vietii, ne întâlnim și în Sieranevada cu o abordare în care totul decurge natural si omenesc. După excelenta primire de la Cannes, filmul "Sieranevada" si-a continuat succesul cu prezența din Toronto si cu siguranta vor urma și alte succese.
Al doilea film românesc vizionat de mine, "The Fixer", mi s-a părut bine construit si condus, jocul actorilor e excelent, iar despre regizorul Adrian Sitaru vom mai auzi cu siguranță.
Pe lângă filmele românesti, le voi cita pe cele care merită o atentie particulară. Filmul polonez "Afterimage", în regia lui Andrzej Wajda descrie viata pictorului avangardist Wladyslaw Strzeminski, silit să îndure, în Polonia stalinistă a anilor '50, persecuțiile contra celor care se opuneau curentului realist-socialist din artă. Nonagenarul Andzrej Wajda reuseste să-i emotioneze pe cei care au trăit epoca, dar si pe cei care n-au cunoscut ororile acelor vremuri. Nu numai arta era ucisă -e în film o scenă memorabilă, în care tablourile artistului sunt călcate cu sălbăticie în picioare, dar si oamenii care nu se supuneau ideologiei dictate.
Un alt fim remarcabil e "Heartland" al regizorului islandez Guđmundur Arnar Guđmundsson, a cărui premieră a fost anul acesta la festivalul de la Venetia, unde s-a bucurat de succesul publicului si al criticii. Povestea impresionantă a prieteniei dintre doi băieti este adusă în fata spectatorului cu mare sensibilitate.
Filmul "Clair-obscur", coproductie Turcia/ Germania/ Polonia/ Franta 2016, condus de regizoarea Yesim Ustaoglu din Turcia, prezintă în paralel destinele a două femei din Turcia apartinând unor categorii sociale diferite, una cu studii, doctorită psihiatră, cealaltă o femeie simplă. Este o abordare interesantă.
Voi încheia cu filmul chinezesc, premiat în cadrul festivalului TIFF, "I am not Madame Bovary", regizat de Xiaogang Feng. Povestea, ca si realizarea filmului, m-au fascinat. În China, "Madame Bovary" este o insultă sinonimă cu "femeie usoară". Filmul povesteste lupta unei femei pentru a dovedi nedreaptă insultă primită, de unde si titlul: "Eu nu sunt Madame Bovary". Recomand filmul cu multă căldură, e de neuitat!
Cea de a 41-a editie a festivalului TIFF 2016 din Toronto s-a încheiat cu un bogat palmares de premii si a fost, ca si în anii trecuti, o deplină reusită
|
Veronica Lerner 10/12/2016 |
Contact: |
|
|
