Vavila Popovici – Cugetări / Reflections
Tiparele gândirii în aforismele, cugetările Vavilei Popovici sunt peste nivelul multor filosofi, de fapt axiomele sunt referitoare cel mai mult, la Timp... Antecedentele în această paradigmă uluitor de lucidă, sunt ale Timpului Trăit radiant iar trimiterile sale la sute de gânditori din veacuri rotunjesc opera adaptată la ACUM-ul continuum care este Timpul.
Desi este clasicistă, si gramatical, frazează după regulile anglo- americane, enunturile ei sunt clare, directe, usor transmisibile, chiar universal didactice, în oricare din univesitătile noastre.
Fără nicio aluzie, Vavila Popovici aminteste de marele critic si eseist basarabean din Tg Jiu, Gheorghe Grigurcu. Si subsemnatul are afinităti profunde cu scrierile d-sale. Voi cita doar câteva din meditatiile care pledează pur si simplu CONTRATEMPORAL!
Din lungul exil, Doamna poeziei a păstrat si cultivat o minunată limbă românească.
Gândul, visul si rugăciunea rup granitele timpului si spatiului.
Parafrazîndu-l pe Blaga , cu evocarea mirabilei seminte: Cunoasterea, deci gîndirea pe care omul o cultivă si-o rodeste ( v. Cezar Ivănescu, ROD, n ) Pentru ea s-a jertfit nemurirea... Si a meritat, fiindcă altfel lumea nu s-ar fi schimbat.
Apropos, oare cuvântul românesc NEAMURI vine de la nemurire?
La început a fost Logosul:
Cuvânt- Gând- Idee, de forta creatoare înlăntuite. Prin univers în unde plutesc si în sufletul omului poposesc... Macro-univers –
micro-univers, miscare circulară si ... Popasul divinitătii pe o planetă unde justificarea locuirii si perpetuării : cresteti, înmultiti-vă si stăpâniti pământul a căzut în derizoriu.
Despre femeie, Geneza scrie: Femeia să vă tină de urât... Despre urât, gândul ne vine ca îndemn... Ultima strofă din Florile Răului: ,,Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,/ Ce-mi pasă când tu zână cu ochi de catifea,/ Mireasmă, ritm, lucire, / o, singura-mi regină! -/ faci lumea nu prea slută si clipa nu prea grea?” .Despre Răul lumii scrie Vavila Popovici. Toată draga de carte jubilează în cumpăna dintre religiei si stiintă.
Confirm că eseista are glas prevestitor,(pagina 57) har care, scrie ea, o sperie. E omenesc.
Întreaga paradigmă popoviciană este Timpul:
Trăsăturile distincte ale timpului: cinismul, intoleranta, lăcomia, încăpătânarea ireversibilitătii sale. (pag.63, n) Iesirea din timp este considerată ca iluzie, utopie, ucronie...
Cugetările Vavilei Popovici, nu se adresează, cînd sunt pure sfaturi, la om, ci la OMENIME. Prin opera sa, (vezi blogul) venerabila româncă planetară, ne este apropiată prin departele ...Timpului.
|
Eugen Evu 10/1/2016 |
Contact: |
|
|
