Dileme : Să taci sau nu ...
Dacă m-ar întreba cineva care este definiţia tăcerii, m-aş folosi de câteva răspunsuri filosofice şi aş spune: "dacă taci, bine faci", sau "cel mai bun răspuns este tăcerea şi, dacă tăceai, filosof rămâneai". Am citit undeva că tăcerea este cea mai perfectă expresie a dispreţului. Nimic nu lasă mai mult de înţeles decât atunci când priveşti trăsăturile feţei unui om care preferă să-ţi răspundă… tăcând.
“Seal your lips” spun englezii. Nu spune tot ce gândeşti şi nu repeta ce auzi uneori. Păstrează în memorie ce auzi de la alţii şi, nu de puţine ori, asta îţi va produce aprecierea prietenilor. “Tace ca un mut”, spun unii aşteptând interjecţia ta, dar de multe ori rămâi mai deştept tăcând decât spunând ceva care dă celorlalţi impresia că ești prost.
În Statele Unite există amendamentul 5 al Constituţiei Americane care te păzeşte de necazuri. Poţi invoca acest amendament şi ai dreptul să taci dacă te afli la strâmtoare într-un tribunal, pentru că nu este legal să te auto-incriminezi. Nu este legal să taci dacă poţi adăuga ceva la cazul discutat fără să fii tu implicat. Nimeni nu te poate obliga sau forţa să vorbeşti dacă vorbele tale te fac vinovat de ceva.
Pe cealaltă faţă a monedei se află vorba. Are cineva inima şi caracterul de a tăcea când vede că un copil, un bătrân, sau o femeie, sunt victimele unui asalt? Autorităţile, poliţia, investigatorii apelează la public, la martori, pentru ajutor, pentru evidenţe ce pot contribui la pedepsirea delicvenţilor. O singură voce este de ajuns pentru a-i pune pe vinovaţi pe banca de acuzare. În asemena cazuri, tăcerea este o crimă. În lumea interlopă, tăcerea se cumpără şi dacă preţul e prea deochiat, se recurge la “morţii nu vorbesc”. Înainte de a vorbi, gândeşte-te la ce ai spune dacă cineva ţi-ar povesti ţie.
Îmi amintesc de o veche tiradă. Vorbele rele spun că Leonardo da Vinci, pare-se, stătea pe o banca în grădina sa când cineva s-a apropiat de el şi i-a spus că are ceva de povestit. Cunoscutul artist l-a întrerupt brusc, înainte ca tânărul să fi apucat să scoată o vorba şi i-a spus:
"În primul rând, înainte de începe povestea ta, întreabă-te dacă mă interesează şi este chiar necesar ca eu să aud. Apoi, încredinţează-te că este adevărat ce ai de spus şi la urmă, gândeşte-te şi spune-mi de la cine ai noutatea pe care vrei să o împărtăşeşti cu mine". Tânărul s-a învârtit pe călcâie şi a plecat îngândurat. Aşa s-a făcut că da Vinci nu a aflat niciodată că nevasta lui îl înşela cu unul din protipendada oraşului.
Da, tăcerea este de aur atunci când timpul o cere. “Când vorbeşte parcă tace, şi când tace, bine face", spune un calambur. Sau,”vorbeşti ca să nu taci!” Gândeşte-te bine, înainte de a te lua gura pe dinainte
Istoria ne învaţă ceva din viaţa de pe vremea lui Vlad Ţepeş: "În lupta cu Turcii, Ţepeş, bravul Domn/ Un soldat trimise la turci că spion./ Un ienicer prinse viteazul soldat, şi la Padişahul l-a înfăţişat/ Ţepeş i-a spus: “Să nu scoţi o vorbă chiar de te-o tăia”./ Bravul soldat spuse turcului: “Eu mor cu plăcere de sabia ta/ Dar mor ca Românul pentru ţara sa”.
Acesta a fost în mare eroismul soldatului român, gata să-şi dea viaţa pentru ţara sa decât să dea în vileag secretele lui Ţepeş.
A şti când să taci şi când să-ţi laşi gura slobodă este o calitate. Dovedeşte-o! Măsoară-ţi vorbele şi evită a jigni rudele, prietenii şi pe cei din jur. Un cuvânt ne-la-locul lui poate fi dăunător. Mai bine, taci.
|
Harry Beer 10/1/2016 |
Contact: |
|
|
