Fragmente dintr-o viitoare carte - Asteptarea ( II )
Cap.2 ADIN
Adin a terminat "liceul" la 16 ani si facultatea de
medicina la 22. Sistemul in medicina era complicat,
poate cu o anumita logica, in sensul ca faceai stagiu
la tzara, apoi concursuri si asa puteai "inainta" pe
scara valorilor lui Hipocrate. Lasand la o parte
"dosarele", foarte importante, subliniez: FOARTE
IMPORTANTE, un medic pe la 40 de ani ajungea...undeva,
ca era mai bun sau nu, asta e alta poveste. Mai erau
si asa-zisele "internate", "externate", "stagii de
specializare" etc. Puteai sa nu ajungi din primii ani
la tzara, fapt implinit si lui Adin, care vreo 8 ani a
stat prin Bucuresti.
Se intalnea mai rar cu Barn, era intr-o alta "lume",
dar oridecate ori se intalneau, in grup, il prezenta
ca pe cel mai bun prieten. Barn era muncitor, dar
fiind baiat citit, nu-l facea de rusine. Ocupatia de
atunci a lui Barn, de regula, era trecuta sub tacere
printre domnii doctori.
- Vreau sa ma insor, zise Adin intr-o zi.
- Zau?
- Da, ai sa ramai surprins cine e, dar pe ea o vreau.
- Cine e?
- Alca.
- Alca?!
- Da.
Barn se gandi o clipa, situatia era delicata.
- Las-o balta, zise Adin, cea fost a fost.
Ce-a fost? A fost ca Alca, conlocuitoarea lor de
cartier, era o fata mai uratica, dar desteapta,
inteligenta si se ocupa de invatat. Era prima pe
scoala de fete, scolile nefiind mixte atunci.
Fratele ei, cu 4-5 ani mai mare ca ei, s-a gandit ca-i
trebuie si ei un prieten si ii spuse lui Barn sa se
"ocupe" un pic de ea. Barn habar n-avea ce inseamna "a
se ocupa" de o fata, venea pe la ei si discutau despre
romane si filme. Odata ea i-a spus ca-i place de Adin.
Imediat, ca un prieten bun ce-i era, Barn fuge la Adin
si ii da "vestea" cea mare.
- Cu aia?
- Stai ma, poti discuta cu ea,e simpatica,e...
- E nasoala!
- Dar stii, sufletul (Dostoievski, "Via Mala", "Paul
si Virginie" si mai ales Teodoreanu - nu Pastorel
desigur) e important.
- Important e ca e nasoala!
Barn renunta sa insiste, dar nici la Alca nu s-a mai
dus.
"Acum, se gandi, cam ase e, ce-a fost a fost!"
- Nu stiu ce sa-ti zic, si mie imi place una, dar a
fost maritata...
- Esti nebun? il intreba Adin
- De ce?
- Sa stii ca altul a pus mana pea ea, a pangarit-o,
s-a culcat cu ea si vii tu acum...
- Deocamdata am zis ca-mi place.
- Aaa, daca e pentru, hm, e-n regula. E misto?
- Foc! Si totusi nu inteleg, daca o femeie casatorita
ramane singura, din diferite motive, ea nu se mai
poate marita, dupa tine?
- Nu, sa se marite, dar cu altul in aceeasi situatie cu
a ei.
- Si tu daca iei o fata mare si pe urma te inseala...
- Pe mine? O fac eu sa nu ma insele, fi sigur!
S-au casatorit, el o iubea intr-adevar, erau colegi de
breasla, ea se pregatea pentru doctorat, el facea
menajul, ii spala chilotii, ii facea rezumate din
diferite materiale necesare tezei, intr-un cuvant,
totul pentru ea. Si asa au dus-o - fericiti - pana...
Pana cand, Adin a venit mai devreme acasa intr-o
seara, stia ca Alca este la o conferinta si, intr-o
doara, s-a dus si el acolo. Conferinta se tinea
intr-un spital, intr-un amfiteatru enorm,Adin
ducandu-se tocmai sus, in ultimul rand. Alca era in
prezidiu, era o persoana pe rampa de lansare, deja cu
o carte tiparita si alta in pregatire. La un moment
dat, s-a luat o pauza. Lumea se mai desmortea, unii
fumau, cei de la prezidiu s-au retras intr-un colt,
vizibil de la locul de unde statea Adin si acesta a
observat, cu surpindere totala, cum profesorul X,
renumit specialist, ii ofera Alcai o tigara si aceasta
incepe sa fumeze. Adin nu stia ca ea fumeaza! Faptul
l-a intrigat si la terminarea simpozionului, fiind cu
Dacia, a urmarit-o. Alca s-a suit in masina
profesorului, a mers la el acasa, Adin a vazut lumini
aprinse, apoi n-a mai vazut lumina si peste un ceas a
plecat si el acasa.
Alca a venit pe la 3 dimineata, spunand ca dupa
simpozion a fost la o mica petrecere care s-a
prelungit. Adin i-a raspuns ca a doua zi baga
divortul.
- De ce? intreba "mirata" Alca.
- Il stii pe profesorul X?
Alca tacu. S-au despartit.
Nu se stie daca mai putea ramane prin Bucuresti, sau
aceasta despartire a fost cauza, cert este insa faptul
ca Adin a plecat acolo unde de fapt fusese repartizat
cu 8-9 ani in urma. Undeva intr-un orasel din Baragan.
Prin calitatile lui fizice, prin calitatile
profesionale, printr-un dosar care a minimalizat
puscaria tatalui sau, a avansat si pe plan
administrativ pana la director de spital, cu functii
si pe linie de partid. Pe vremea acea era Partidul
Comunist Roman, provenit din Partidul Muncitoresc
Roman, care la randul sau provenea din PDSR, sau PSDR,
care s-a mai numit odata Partid Comunist in 1921, cu
188 de membri (cifra cu totul aproximativa).
Se intalnea rar cu Barn, dar cand o facea, spritul,
mancarea, antrenul, erau la inaltime. Ca sa nu mai
vorbim de faptul ca Barn pleca cu portbagajul plin. Nu
cu articole de pielarie, sau piese de schimb. ci cu
mancare. Mancarea era o problema. Dar romanul, sau
unii dintre ei, de fapt marea majoritate, se descurca!
- Vreau sa ma insor, ii zise Adin intr-o seara.
- Am auzit asta odata...
- Da. Ai avut dreptate. Acum am gasit o tipa misto
(era director, dar dupa 2 kile de vin, exprimarile
academice erau rare...rare!)
- Cand?
- In cateva luni, te anunt sa fii pregatit.
- Ce face tipa?
- A, e licentiata, a fost maritata, are un copil...
- Cum, iei o femeie cu un copil?
- Da'de ce nu? Mai facem si noi altul si pot creste
inca 4, daca vreau. (Cifra nu era la intamplare zisa,
deoarece, pe vremea aceea erau Directive de Partid
care spuneau ca fiecare familie ar trebui sa aibe 4
copii, ca in felul acesta situatia demografica se va
imbunatati si desigur, s-a dat si o lege care
interzicea avortul in anumite conditii, sau il
permitea, in alte conditii.
- Sa tragem un sprit pe chestia asta, zise Barn.
Viata lui Adin se impartea intre spital, acasa si...
naveta. El locuia in Bucuresti, dar medicii (ca si
profesorii, agronomii, sau alti specialisti din
agricultura) erau obligati sa "stea" la locul de
munca. Obligati prin lege. Sau prin Decret al
Consiliului de Stat al carui presedinte era Ceausescu,
de fapt si Secretar General al Partidului,
Presedintele tzarii, Comandantul suprem al Armatei si
daca se fac cercetari riguroase se mai descopera si
alte functii pe linie de Stat si de Partid.
Naveta e un lucru al dracului. Cine n-a facut-o, sa nu
si-o doreasca. Adin facea naveta cu masina (Dacia).
250 de kilometri. Cel putin odata pe saptamnana.
Nevasta lui provenea dintr-o familie de intelectuali
care au simpatizat cu cei de "stanga",avea un "dosar"
bun ceea ce a indreptatit-o sa lucreze prin
strainatate (motiv pentru care a divortat).Acum
stateau intr-o vila, trei persoane, copilul se facea
mare (copilul ei) si loc in casa mai era. E drept,
Barn mai dormea pe-acolo, cu care ocazie, in lipsa lui
Adin, coborat in vinoteca, o "prelucra" pe nevasta-sa:
- Cand faceti ma un copil?
- Nu vreau.
- Esti nebuna? Stii ca Adin e mort dupa copii, ca vrea
unul al lui, ca te-a luat cu un copil, ca aveti tot ce
va trebuie, mai mult, parintii lui, inca tineri, pot
ingriji de copil.
- Nu vreau, pentru ca nu vreau sa raman cu 2 copii
singura...
- De ce, vrei sa divortezi?
- Nu, dar daca o face el! Am m-ai patit-o odata!
- Nu-i in regula, aaa, cum spuneam nu-i in regula sa stam
atata vreme "pe uscat"! Aparuse Adin, cu sticla
prafuita, purtata ca pe un trofeu, intr-o anumita
inclinare, care facea destuparea ei destul de
anevoioasa. Dar erau 2 experti acolo!
Vremurile au trecut, Adin si-a luat doctoratul tocmai
cand a venit 1990. Anul 1990. Ce s-a petrecut inainte
cu 10 zile de revelionul anului 1990 doreste multa
lume sa afle. Secretele sunt secrete.
Se spune ca un secret este secret, daca-l stie numai O
SINGURA persoana. Dupa cate morti suspecte (zic
ziarele) poate ca acum ceea ce s-a intamplat a devenit
chiar secret!
Adin s-a mutata la Bucuresti cu serviciul, era in
Minister, dar ceva se dereglase in el. Intai ca era un
simplu sef de servciu, fata sotiei lui devenise si ea
medic, cu ajutorul lui desigur (ajutor moral), copilul
lui n-a aparut niciodata, sport nu mai facea,
kilogramele s-au adunat spre 130, ceea ce a pus in
alerta pe toti cei apropiati, inclusiv pe Barn.
- Ce-i cu tine? Ce se-ntampla? Esti doctor! Esti
inconstient?!
- N-am nimic. Totu-i trecator. Sa-i tragem un sprit,
plus ca am un peste facut de mine, un deliciu. Trebuie
sa inoate... Inainte insa un whiski, cadou, ca de-aia
sunt sef!!
Intr-o seara, intarziind la o sedinta, cand sosi
acasa, sotia lui Barn ii spune:
- Stai putin jos.
- Asta am sa fac, dar pe "tron" c-abia ma mai tin!
- A murit Adin.
Cap.3 BARN
Ca sa intri in clasa 8-a, se facea o selectie. Din
motive pur...subiective, pur si simplu, nu erai
primit. De ce? Explicatii se dadeau, nu erau insa
satisfacatoare pentru cei in cauza. Nici Barn n-a fost
primit. De ce? Tatal lui fusese "exploatator"!
Barn nu stia ce este un "exploatator", dar tatal lui,
care avusese o firma (o companie cum se spune azi)
formata din el, un lucrator si un ucenic, stia ce
inseamna, dar nu era de acord cu aceasta
"clasificare".
Lasand la o parte faptul ca isi dovedise buna credinta
donand casa, intrand cu tot patrimoniul firmei in
prima cooperativa mestesugareasca ce s-a infiintat in
Ploiesti, fara pretentii financiare (care oricum n-ar
fi fost indeplinite!).
Barn a fost repartizat intr-un orasel de langa
Ploiesti. La internat. Tatal lui zicea ca nu-i strica.
Scoala e scoala la urma urmei si un pic printre
straini ii va ajuta in formarea lui sociala viitoare.
Dormea intr-o camera in care intrau exact 8 paturi 8
baieti. Paturile erau suprapuse, fireste. In mijloc
era un godin, iar el,Barn, venit cu o oarecare
intarziere, a "prins" cel mai expus loc. Ori era cu
spatele la godin si cu fatza inspre usa, care se
deschidea si intra frigul (incepuse octombrie), ori
era cu fatza la godin si cu spatele spre usa...
Pentru el era o experienta interesanta. O bucatareasa,
din motive numai de ea stiute il "proteja" asa ca
mancarea, uneori si dublata, era suficienta. Din punct
de vedere cantitativ...
Mama lui, in general suportand multe, era de o acribie
deosebita in anumite situatii, mai ales in ceea ce se
intampla cu familia ei, sau cu copilul ei - mai ales!
A tot umblat la Inspectoratul scolar si pana la urma a
reusit sa-l transfere la vechiul lui liceu.
Cand esti mai mare in clasa ta, privirea colegilor
este circumspecta, o oarecare timiditate din partea
lor,profesorii pana aflau de ce repeti anul se comportau
evaziv, iar tu, tu astepti...
Asteptarea a fost chinul vietii lui Barn. Inca nu stia
asta...
Intamplarea a facut sa fie coleg cu inca un baiat de
varsta lui, Mane, si el fiu de "exploatator", dar ce
era interesant si Barn nu stia acest lucru pe vremea
aceea, tatal lui Mane fusese ce fusese, dar parintii
lui au divortat, iar el era in intretinerea mamei!
Sigur, sangele lui era plin de viciile "exploatatorilor"!
S-au imprietenit pe viata. De ce? O intamplare minora,
ca multe altele de altfel, s-a petrecut cu ei. Intr-o
zi, fiind la Barn acasa, Mane a vazut un stilou
rezervor, scump, cu penita de aur.
- De unde ai stiloul asta? il intreba pe Barn.
- De la tata.
- Nu se poate, e al mamei mele.L-ai furat, sa nu te
mai prind la mine in casa.
Striga, plecand furios, din curte:
- Am sa-i spun mamei mele sa te reclame la militie!
Cand a venit tatal sau, Barn i-a povestit ce s-a
intamplat. tatal imediat i-a dat telefon mamei lui
Mane, care a recunoscut ca a uitat stiloul la un
avocat, mai de mult, iar avocatul i l-a dat tatei
sa-l repare (tatal care se pricepea la toate). Adusese
stiloul acasa unde il astepta pe avocat sa vina sa-l
ia. Acesta intr-adevar a venit si apoi s-au lamurit
toate.
A doua zi, la scoala, Mane i-a intins tacut, caietul
de...rusa. De limba rusa. Limba rusa era obligatorie.
Pe la anumite scoli, se mai adaugau si franceza sau
germana, sau italiana. Mane facea meditatii la...rusa
si temele erau copiate la repezeala de Barn in clasa,
iar Barn ii dadea caietul de matematica, unde Mane era
"tufa"!
Dar daca Barn ar fi gasit - sa zicem - pe strada acel
stilou, l-ar fi crezut cineva? O speculatie filozofica
cu adanci implicatii! Pagini intregi s-ar putea scrie
descriind concepte precum increderea, prietenia,
hazardul, firea omeneasca s.a.m.d.
Dupa ce a luat "maturitatea", Barn s-a inscris la
facultate. O facultate tehnica.
Si aici erau lucruri interesante pe vremea aceea. De
exemplu limba rusa era materie obligatorie la examenul
de intrare. Apoi locurile existente erau impartite 85%
pentru cei cu "dosar" bun si 15% pentru ceilalti. Barn
a intrat la "ceilalti". Dar n-a intrat la facultate!
Te batea gandul sa treci de la o categorie sociala la
alta? Simplu! Te duceai sa muncesti 2 ani intr-o
fabrica si gata, erai in cei 85%! Simplu!
Si Barn s-a angajat. Dupa 2 ani, trebuia sa primeasca
o adverinta care sa ateste buna lui comportare - pe de
o parte,iar pe de alta parte - faptul ca fusese
muncitor, fireste. Tocmai in perioada de inscriere, la
"Cadre", adica la serviciul care trebuia sa-i
elibereze adeverinta s-au intamplat lucruri nestiute
nici pana azi si a pierdut termenul. Dupa 3 ani, la
fel!
"Fatalitate", ar zice nenea Iancu!
Intre timp se daduse un decret care le dadea anumite
drepturi muncitorilor care se duceau la facultate. Si
Barn se incadra in aceasta categorie. Deci, dupa 4
ani, tatal lui a "aranjat" din timp cu un alt sef de
cadre,de la o alta intreprindere, sa-l "adopte" pe
Barn si sa fie trimis la facultate de aceasta
intreprindere. Ceea ce s-a si intamplat. A fost
ultimul an in care s-a mentinut acest sistem. Sistemul
comunist,(mai tarziu atat Barn, cat si altii au contestat
faptul ca a fost comunism) care s-a mentinut inca multa vreme, l-a
ajutat ca facultatea sa-i fie mai usoara! Si cand ai
bani, totul e mai usor...
Din cauza banilor, Barn fusese tentat sa renunte la
facultate, sa se duca la o scoala de maistri, dar mama
lui plangea in fiecare zi cand il vedea:
- Toti colegii tai de liceu sunt la facultate, spunea
ea, numai tu nu!
Lucru adevarat in foarte mare masura, pentru ca, in
afara lui, unul singur nu intrase la facultate din
fostii lui colegi.
- Toti prietenii tai, vecinii nostri, sunt la
facultate. Adin e la medicina, ceilalti sunt pe unde
sunt si tu...
Si asta era adevarat in mare masura. Doar doi evrei
nu intrasera la facultate, pentru ca aveau dosarele
depuse pentru emigrare in Israel. Noul stat Israel,
infiintat in 1948. Dar Barn nu stia nici de ce amicii
lui nu erau la facultate, nu stia nici de Israel si
nici acum unii "nu vor " sa stie ca totusi Israelul
exista!
La facultate intri urmand anumite proceduri. Barn de
exemplu, muncea noaptea (mai si dormea, deoarece era
totusi "cineva", cu 8-9 inovatii, o inventie si cu
prestigiul care ti-l da inteligenta si cultura), iar
ziua se ducea la Bucuresti sa dea examen. Intai proba
scrisa. Teza. Daca te vedeai pe tabel, intrai si la
proba a 2-a:oralul. De regula, intre probe era o zi
libera, sau o noapte libera macar. Atunci, din motive
necunoscute, dimineata s-a afisat tabelul cu cei
trecuti de proba scrisa, iar dupa-amiaza incepuse
oralul. Barn se intalni intr-o seara cu un vecin:
- Ce-ai facut, la ce-ai dat azi?
- Ce se dau? se mira Barn.
- Pai te-am vazut pe tabel ca ai intrat la oral ai azi
dupa-amiaza ai avut examen.
A doua zi dimineata, Barn se duse la Bucuresti si se convinse ca
... a pierdut un examen, prin neprezentare! S-a dus la
decan, la rector, nimic. I-a venit ideea sa se duca la
secretarul de partid, explicandu-i ca el a fost de
serviciu noaptea, ca nu si-a inchipuit ca se afiseaza
rezultatele si incepe imediat oralul. Secretarul de
partid i-a spus sa se duca la profesorul cu care
trebuia sa dea examen ziua precedenta, sa-i spuna ca
l-a trimis el, secretarul de partid, si sa dea
examenul.
Profesorul respectiv era Titeica, fratele
matematicianului, un om deosebit, crescut si educat in
perioada dintre cele 2 razboaie, care a acceptat sa
dea examenul, parerea lui Barn fiind ca nu numai din
cauza ... secretarului de partid. A dat 3 examene in
aceeasi zi. Fizica, Algebra si trigonometria si
Geometria. Rusa se scosese intre timp.
In perioada aceea, cat a fost muncitor, avusese prima
si urmatoarele experiente sexuale, iar prietena lui
Lina, o femeie foarte frumoasa, era mandria lui
printre colegi.
- Mergem la Lina, spunea Barn.
- Gata, sareau cu totii.
Si mergeau, pentru ca ea lucra la un bar si plateau la
leafa. De fapt, Barn colecta banii si ii aducea Linei.
Era ceva totusi...
Lina era divortata.
Parintii lui erau foarte nemultumiti la ideea ca s-ar
putea "incurca" cu ea. Adica s-ar putea casatori cu
ea. Si Adin era contra:
- Cum, cu o femeie divortata? Esti nbeun? Nu-ti dai
seama ca a fos a altuia!? ii tot repeta Adin.
- Din cauza ei nu mai intri tu la facultate niciodata,
ii spunea tatal sau.
- Gandeste-te la situatia ta, la familia ta, nu este
potrivita pentru tine, ii spunea mama.
- Ati auzit voi de Pygmalion? le raspundea tuturor
Barn, ati auzit de Bernard Shaw? ("My fair Lady" a
fost compusa mai tarziu, pentru ca ar fi intrebat si de
acest musical!)
Cert este ca, intr-o zi, Barn vine cu Lina acasa si o
roaga pe mama lui sa scoata sticla de Courvoisier, o
sticla lunga cam de 50 de cm si cu un diametru de 6-7 cm
care continea coniac. Sticla fusese daruita de un
neamt, in timpul razboiului, tatalui sau. Era pentru o
ocazie deosebita.
- Cum sa scot zticla, intreba mama lui, stii ce-a spus
tata.
- Stiu, te rog scoate-o de unde ai pitit-o si nu umblu
la ea pana nu vine si tata de la serviciu.
Cand tatal lui Barn vine de la serviciu, ii vede pe
toti intr-o stare emotionala deosebita, sticla de
Courvoisier pe masa si mirat, se uita de la unul la
altul.
- Am intrat la facultate, spuse Barn.
Toronto / sept 2016
|
Alexandru Szombath 9/21/2016 |
Contact: |
|
|
