Cu Tom Hanks despre filmul Sully
acă multe visuri s-au născut din cadrul lipsei de oportunităţi, în special în inimile oamenilor talentaţi şi cu sperața de a se manifesta, unul din exemple este multi-talentatul TOM HANKS. Originar dintr-un orăşel mic, şi-a vândut maşinuţa VW, singura lui posesie, ca să aibă bani să se mute la New York – oraş renumit pentru lumea teatrului. După 10 ani şi-a câştigat reputaţia în teatru pentru a fi solicitat de Hollywood, majoritatea filmelor lui încasând miliarde în SUA, Canada şi tot atât în străinătate.
TH: Aha, the famous sau infameous Ray Arco la datorie!
RA: Salut Tom, era de aşteptat să fii ales rolul căpitanului Sally Sullenberger care, aterizând recent avionul cu 155 de pasageri în fluviul Hudson din New York, i-a salvat pe toţi.
TH: Adevărul este că nu a fost simplu, dat fiind circumstanţele, pe care nu le poţi învaţă din cărţi . Se ştie că gâştele Canadiene zboară până la o înălţime de 5,000 de feet, iar una sau două pot intra - rar- în motoare. Dar un cârd întreg, cum s-a întâmplat, nici gând! Iată că totuşi s-a întâmplat! Iar tu, căpitanul, trebuie să iei decizii spontane bazate pe situaţia tehnică a avionului, care în cazul ăsta, şi-a pierdut ambele motoare.
RA: Sigur, dacă nu ar fi existat experienţa unui pilot vechi şi instinctul profesional, rezultatul ar fi fost dezastros.
TH: Te-ai întâlnit cu căpitanul Sully?
RA: Da.... fără discuţie e făcut dintr-o bucată, cum se zice le noi. Aleargă zilnic câte opt mile, cum arătai tu în film?
TH: Da, e un tip foarte disciplinat! A trăit cu sufletul la gură timp de 18 luni, până când cercetările autorităţilor au concluzionat că nu era altă soluţie de a salva pasagerii, în ciuda simulaţiilor tehnice care sugerau că ar mai fi fost numai câteva mile ca să aterizeze pe un aeroport apropriat. Dilema este: urmezi simulaţiile tehnice, sau decizi momentan ce simţi că trebuie să faci ca să salvezi pasagerii?
RA: Nu avionul, nu viaţa ta, ci a pasagerilor! Asemănător liderilor, decizia de a salva vieţile celor din jur rămân pe umerii tăi.
TH: Cam aşa. Adevărul este că în asemenea momente se manifestă profesionalismul şi experienţa, care inhibează orice senzaţie de frică şi se instalează concentrarea de a rezolva problemele capitale!
RA: Oare la asta ne referim când spunem "cool!" ? Pentru-că, pe moment, nu avem la îndemână un alt mod de a exprima ceea ce simţim.
TH: Cred că fiecare limbă adoptă anumite expresii sau idioame care să exprime senzaţiile momentane.
RA: Cum ar fi şi cuvântul "Bravo!" care aplaudă o acţiune bine făcută şi care există cam în toate limbile moderne.
TH: Corect! Sully mi-a spus că între cei doi piloţi, după ce au aterizat şi s-au liniştit puţin şi numărătoarea pasagerilor era intactă la 155, au reacţionat spunându-şi reciproc "Well done!"
RA: Deci, merită acoladele de eroi? Nici tu nu eşti prea departe, prin acoladele şi premiile căpătate. Ai merita să fii numit erou?
TH: EU? Erou? Ha! Eroi pentru mine erau adulţii. Am împlinit 60 de ani şi toţi adulţii pe care i-am întâlnit aveau istoria şi poveştile lor. Pe lângă ei, sunt ca un motan. Doar că sunt căsătorit şi am patru copii. Erou? Sunt patru situaţii: poţi să fi un erou, un criminal, un laş şi un "bystander". Eu fac parte din ultima categorie. Stau şi urmăresc ce se întâmplă. Cât despre idoli, e altceva. Nu am un anumit erou, în afară de cei câţiva care au devenit parte din conştiinţă şi realitate.
RA: Şi, copiii tăi nu te consideră un erou?
TH: Copiii mei? Mai bine întreabă-i pe ei. Când e vorba de ceva serios în viaţă, am instinctele, cu care mă apar natural.
RA: Ce te irită cel mai mult?
TH: Sunt iritat când vreau să tipăresc ceva acasă, sau la birou, iar echipamentul nu merge. Hârtie are, conectat normal este. Şi atunci de ce nu merge?
RA: Aha, toţi trecem prin asta şi, cu mici excepţii, ne lăsăm prinşi de tehnologia fără care am trăit destul de bine şi înainte. Ca să nu mai amintesc SmartPhones, care ne înstrăinează în locurile publice.
TH: Ah, nu începe cu asta, căci am o tonă de spus.
RA: Atunci spune-mi mai bine cum te simţi cu părul alb în film?
TH: Părul alb? E decolorat, pictat, etc. Dar ştiai că părul de la mustaţă nu are aceeaşi consistenţă, căci nu face parte din aceeaşi sursă? Au fost obligaţi să ia fir cu fir, să-l primenească, pentru ca să arate natural.
RA: Apropos, când te văd machiat, copiii tăi te tachinează?
TH: De tachinat, mă tachinează, dar la ce mă aştept cel mai puţin, aşa că e o loterie!
RA: Şi acum întrebarea cheie: filmul e regizat de Clint Eastwood, cu care nu ai mai lucrat ca actor sau regizor. Iar el are o reputatie similară lui John Huston sau chiar Hitchkok. Cum v-aţi împăcat?
TH: Împăcat? Când eşti într-o lume socială te mai împaci cu una sau alta. Dar pe platou? Ha! Nu acceptă repetiţii de nici un fel. Dacă eşti deştept, vii ceva mai devreme să repeţi cu ceilalţi scena înainte de apare Clint, ca să nu se piardă timp. Odată, asistentul lui a venit să ne spună că lui Clint nu-i place să repetăm şi să ne întoarcem la hotel. I-am spus că doar recităm anumite tonalităţi fără să repetăm! Adevărul este că el vrea să stoarcă o spontaneitate şi o autenticitate momentană greu de captat altfel, mai ales din cauza complexităţii preparărilor pentru scenele de filmat, în special cele lungi. Am întrebat o mulţime de actori cum acţionează, iar răspunsul lor e clar: se aşteaptă ca actorul să livreze replica spontan, a doua oară devine surogat. Aşa că, dacă-l întrebi şi sugerezi să repete, se uită la tine câteva secunde după care îţi spune că totul e în regulă şi te poţi retrage.
RA: S-a întâmplat să aveţi diferende?
TH: Diferende? La început, când am discutat scenariul, a spus ce a vrut să fie accentuat. Şi cum vedea totul pentru ca atunci când producţia va fi gata, să intrăm la filmări. Trebuia să fim punctuali ca un ceas elveţian!
RA: Mi se pare natural, când e vorba de proiecte de înaltă calitate. Deci, cu toate intenţiile profesionale rezolvate, mai ai timp să-ţi încarci bateriile sau să ai grijă de hobbies?
TH: Hobbies? Mă amuză câteva sporturi, dar lucrez full-time la trei joburi...mă duc la birou să clarific treburi cu grupul meu executiv de experţi care-mi spun unde trebuie să fiu, când şi de ce, ca să mă prepar. Sunt colecţionar de maşini de scris, îmi place să le cumpăr. Am vreo 200 până acum. Le rotesc între casă şi birou. Hobbies? Cine are timp?! Îmi place când mă duc la dentist, unde pot să mă odihnesc un pic într-un singur loc!
RA: În film i s-a oferit lui Sully o băutură care se numea "SULLY". Ţi s-a întâmplat ca la un club sau bar să ţi se ofere o băutură sau sandwitch numit TOM HANKS?
TH: Ce-ar putea să fie? Poate bere cu ketchup? Glumesc... nu cred că există o băutură care-mi poartă numele. Poate e o idee s-o lansăm pe internaţional când te duci la Toronto! HA!
RA: Okay, poate e o idee bună...o să mă sfătuiesc cu redactorul şef ! Pe curând deci!
TH: Ciao, Ray!
|
De la Ray Arco corespondentul nostru la Hollywood 9/13/2016 |
Contact: |
|
|
