Libertatea ca destin
În istorie se petrec uneori miracole, dar nu se instalează miracole. Cea mai mare primejdie astăzi pentru tara noastră este aceea de a ignora că am fost beneficiarii unui miracol: Neamul Românesc.
Toată lumea constată că România nu merge la potentialul ei. După 26 de ani ne uităm că nu avem drumuri ca în occident, nu avem spitale performante, nu avem scoli libere si, în special, educatie liberă, minte si spirit liber, nu avem o constiintă colectivă care să ne motiveze, nu avem steag pentru care să trăim bucuria vietii. După 26 de ani, românilor le este frică de libertate. Este un sentiment de prăbusire generală strivit sub teama tuturor si abandonarea constiintei de sine si de aici a constiintei colective. Depărtarea de sine si frica de răspundere individuală a fiecăruia dintre noi ne-a aruncat la marginea lumii, dar si la marginea vietii. Trăim într-o stare de fericire retrogradă nefiind capabili să simtim cine suntem noi si să actionăm în consecintă. Gândim si actionăm doar cum ne-au făcut altii să gândim si să actionăm.
Fariseii scriu astăzi o pseudoistorie, iar noi ne-am uitat si abandonat istoria adevărată si pe cei care au murit pentru ca noi să avem un destin. Prin Haret si Mehedinti, Romania a fost condusă jumătate de secol prin stiintă, rigoare si scoală a muncii. Tot munca este si acum importantă, dar mai specială: munca din străfundul sufletelor noastre. O lume fără rădăcini cum este astăzi România, este o lume fără morală, care uită de Brătianu, Eminescu, Onicesu, Mihoc, Moisil, Carafoli, Gogu Constaninescu, George Manu. Acestia si multi altii au făcut istorie si nu evenimente. Au demonstrat că societatea este condusă de oameni care dau, nu care iau. Este clasică astfel diferenta între celebritate si popularitate.
România este astăzi condamnată la neputintă pentru a fi exploatată printr-o manipulare în masă si absentă totală a ideilor mari, minti captive si cădere morală uriasă. Totul este acoperit de un mit politic. Oameni politci caută solutii pentru ei, nu pentru tară. Lipsesc cu desăvârsire viziunea pe termen lung, harta viitorului si metoda. Se gândeste mic si se actionează si mai mic. Populatia României continuă să se închine la zei de ceară arsi în cuptoarele unei tranzitii nesfârsite, sub toga cărora se ascunde marea fraudă.
Creionez bilantul decadentei, atunci când civilizatia, ca fruct al mucii si pasiunii, nu este înteleasă: genialitatea copiilor abandonată si familia distrusă ca si concept. Ce tară este aceea care nu-si iubeste copiii si îi abandonează? România a pierdut în exterior peste 4 milioane de români. Ne-am decimat biologic. În plus, familia, baza formării societătii, este distrusă. Analfabetismul a ajuns la 20%. Mortalitatea infantilă 13/1000 de nou-născuti. Este urias. Politica demografică inexistentă. Într-o democratie cu o clasă de mijloc slabă vor fi mereu populism, conflicte interne, invidie si violentă. Industria modestă, datorii externe mari, crestere zero, somaj urias. Nimeni nu plăteste si nu este tras la răspundere. Legea fără dreptate este o vorbă goală. Polarizarea sărăciei si bogătiei este îngrozitoare. Sistemul unitar de amenajare a pădurilor bulversat. Solurile distruse, iar fără pădure si sol bine gospodărite, hazardurile hidrologice si geomorfologice sunt uriase.
Si totul pleacă de la educatie, care, dacă nu este liberă, nimic nu e. Totul merge prost în învătământul nostru si, desi sunt raportate de 26 de ani rezultate slabe si foarte slabe, nimeni nu întreprinde nimic si nimănui nu-i pasă. Nu se fac nici cele mai mici eforturi pentru formarea oamenilor de la catedră, chiar dacă există atâtea posibilităti, dar nu există interes poate!? Părintii sunt lăsati, la rândul lor, într-o ignorantă totală, separati de scoală si nu se întelege că simpla comunicare între ei si scoală nu are nevoie de legi, ci doar de iubire. Toti oficialii rămân ignoranti si farisei, când este vorba de scoala românească. Se face doar propagandă cu olimpicii si geniile, când, de fapt, toti sunt genii cu diferenta că sunt săraci si abandonati de familie si de stat undeva la marginea tării.
În fapt nu suntem pregătiti pentru o educatie centrată pe om ca entitate. Nu suntem pregătiti să acceptăm diversitatea umană, modele distincte de succes, nevoia de optiune, de drum personal, de stiluri de învătare si aspiratii unice. Probabil că dacă am face asta, am primi o doză prea mare de libertate care ar putea să ne fie fatală, am scăpa de sub control, iar corporatiile care au înlocuit statul în România ar pierde totul. Si sigur, această stare de fapt este mentinută cu intentie pentru că pământul constiintelor noastre nu este destul de destelenit pentru a primi această sământă sacră a Divinitătii, pentru ca omul să ajungă ce a fost destinat să fie: Liber si Independent.
Românii în continuare au nevoie de catalog unde să fie strigati pe numele de familie cu autoritate, mânati de la spate si tinuti în chingile fricii de libertate si de moarte. Dar în special de frica de responsablitate. Părintii actuali le dau copiilor exact cât cred ei că merită ei însisi... Adică neîncrederea lor în ei însisi si sentimentul neputintei si al sclaviei moderne în care se află întreaga tară.
Si cu toate acestea sustin ferm că nu există nicio fatalitate atunci când suntem animati de un ideal comun, atunci când stim unde mergem si atunci când, uitându-ne la geografia tării, cu luciditatea de a privi viiorul, ne fructificăm sansele mari pe care le avem: hrana si apa. Capital natural bun si pozitie geografică strategică la granita cu Asia. Încrederea în tineri motivati de istoria noastră si investitia în om care să fructifice genialitatea românească sunt căile de progres. Excelenta si competenta nu depind de mărimea tării, ci de sistemul ei de educatie.
Conditia regăsirii încrederii este însă unitatea natiunii si aici trebuie să ne aflăm, chiar dacă nu am căzut de acord întotdeauna. Clasa politică trebuie să înteleagă că interesul national nu este dependent de rezultatul alegerilor, ci de o anumită gândire comună privind iesirea tării din starea de moleseală colectivă generalizată.
Să aducem tara la nivelul unei chemări! Să ne mobilizăm fortele si să folosim atuurile noastre pentru a ridica un steag printr-un proiect de tară unic în lume: hrană, apă, energie.
Statul este făcut să asigure buna functionare si trebuie să fie impartial. Nu apartine celor care pe timp limitat au primit gestionarea lui, ci natiunii. Statul dă semnalul să fii om demn. Dacă nu este stat, nu este nici emergentă si nici demnitate. Din punct de vedere institutional, statul reprezintă legea. Echilibru între stimularea mediului de afaceri si protectia socială. Economia proprietarilor. Renasterea locurilor de muncă.
Demnitatea provoacă demnitate, iar conducerea tării se impune prin virtute. Avem de servit o cauză nobilă: o Românie reunită si stăpână pe propriul ei destin. Să fim credinciosi idealurilor noastre si să rămânem demni!
România trebuie să stie ce vrea, iar poporul român să înteleagă ce poate!
|
Călin Geogescu 9/10/2016 |
Contact: |
|
|
