Poeme
Concert in fugile lui Bachus
In sala de concert de-ar navali, un clovn. Sau in oficiul muncii – up – stay – down. Sau in sedinta, marilor bufoni. Sau in razboi. Calare pe un nor.
Si lumea – serioasa – de pe scaune Cu mainile in poala, sau pe arme, Sau – in picioare – rezolvand la daune –
Sau – luand notite, conspectand de zor, Ceva … injuraturi… din viitor –
Oripilata, ar striga: afara! Bufonul asta… vesnic… ne omoara…
Sperantele… de-am mai urca… o scara… Noi…
Cei care conducem tot galopul…
“Vai de invinsi!” Si dupa noi, Potopul…
Pe vremea aceea, de azi, si de maine Pe vremea aceea Nu conducea femeile tarii – Era o fetita inalta Ca spicul verde de grau – Maslinie La boaba – Si cu pasii Saltati ca de vant – Cu ghiozdanul in spate Mic, cat cartile toate – Care nu incapeau De atatia munti, Si de ape In nicio calatorie Departe – Pe vremea aceea Era prima La scoala Si pleca De acolo Cu ochii plini de mirare Sa descopere In vreo fereastra Vreo floare – Pe vremea aceea Stia foarte bine Unde merge Atat de subtire Nu exista Nicio urma De sare Pe care Sa n-o lase In urma s-o linga puii catelei din strada care n-avea mancare…
Vanzare de vant
Am vazut in aceasta vara limba romana in concediu pe strada.
La margini de tara.
Facea trotuarul fierbinte. Cu o chitara Si o cutie de vioara Asezate drept inainte.
Si nu o purta Ca o indragostita De gat Decat Un tanar
Frumos Si murdar De nesomn Pe picioare.
In slapii lui ieftini. Cu ochi mari. Si cu parul nepieptanat Ca un crai nou Mereu desteptat.
Limba romana Canta despre vinovatii fara vina Canta despre cei care gandesc Canta despre luceferii acestia cu parul lung
Si lumea trecea Spre plaja La steaguri
Nevinovata Curata Frumoasa Ingrijita Intr-o limba sticloasa
Si ii arunca chiar Limbii romane Cate un banut Foarte mic In cutia de vioara.
Fara sa o priveasca cu ura.
A cantat Pana seara Limba romana Intre teatrul de vara Inchis Al tuturor limbilor Limbii romane
Si puntea Peste doua lacuri Ca doua lacrimi De Ana,
Si a doua zi Pe locul ei A rasarit O limba mai tanara Cantand La chitara Classica O rapsodie neterminata.
Cine poate sa cante Aici In concediu La mare Pe gratis In strada Fara cazare Fara masa Fara transport
Doar Cu limba romana Si toate limbile ei Dintr-o viata De teatru
Rapsodia Romana?
Intreaga?
- Doar niste tineri Atat de nebuni Ca nu au nici masini Nici service n-au nimic
si cu banii cat mai au de murit?
Sa deschida Eternul lor teatru Dinainte de vara?
“raspunsul, prieteni E vanare de vant…”
- E vanzare? De vant?
Versetele matusalemice Un muftiu, pe lumea plină De nevoi, primi măslină: “Cui s-o dau?” Gândi adânc. “Cui i-e foame… O mănânc…”
Cantecul autostradei fetei albastre Ce rentabil, poate, ti se pare Tineretea sa ti-o vinzi, pe-un ban… Cine-ti da pe ea, macar, mancare? - Nici macar – din ceruri – vreun Sultan… Si tu vezi – in jurul tau – atatia – Nici nu stii – de unde – au iesit – Din ce munci – imparte – Constitutia – Esti o tarfa – numai - de platit – In organigrama cea globala Rupe fiecare cat – ce poate… Nu e loc de fiecare coala, De Mari Opuri, peste libertate - Azi, la Tuzla, maine-n toata tara – Ca si ieri – tu faci autostopul – Poate ca opreste primavara Si iti umple viata, cu norocul… E mai greu sa faci si azi, naveta, Sa predai din sat, in sat, la tara, Doar sa-ti schimbi in casa ta, chiuveta – Si sa te scufunde o povara – E mai greu, sa fii in fruntea listei, Ca sa-ti iei mirabila chenzina, Sa-ti ajunga, totusi, de lumina, Si carpit – inspectia revistei – E mai greu, sa tragi si dupa tine Trenul scolii tarii, in vacanta – Doar sa-ti cresti copiii, cu chitanta, Ca va fi, mai bine, poate, maine… Azi, la Tuzla, maine-n toata tara, Ca si ieri – tu faci autostopul – Poate ca opreste primavara, Si iti umple viata, cu norocul… Ce sa ii oferi – de-un dram – placere? Tineretea, tu – si ea – tariful – Cat iti da pe trupul tau – Califul – Ca sa ai – de-un rest – de inviere… Am trecut – nici n-am oprit – albastra Fata fara nume-n far de noapte, Poate erai pasare maiastra – Te-am platit si eu, cu zbor de soapte…
|
Jianu Liviu-Florian 8/30/2016 |
Contact: |
|
|