Toata treaba cu oameni se face
Mosul meu spunea, Dumnezeu sa-l ierte, ca toata treaba cu oameni se face. Prima data cand am auzit vorbele acestea eram un pusti zvapaiat si rebel, dar se vede treaba ca aveam urechea buna de le-am tinut minte. Nu prea le-am inteles eu atunci, dar peste ani aveau sa se adevereasca iar si iar, ca mai toate vorbele mosilor si parintilor mei. Am avut multe exemplificari dar nici una mai elocventa si inaltatoare ca cea de la manifestarea prilejuita de aniversarea a 50 de ani de Ortodoxie Romaneasca in Toronto si vorbesc in cunostiinta de cauza fiindca am fost in angrenat in pregatiri ca membru al consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane Sfantul Gheorghe din Toronto. A fost o sfortare titanica, am vazut o daruire pentru cauza, odata ce aceasta a fost definita, cum n-am vazut demult, ceva aproape de o lupta incrancenata cu un adversar superior din care iesi invingator, daca pot face o asemenea analogie cu lumea sportului. Si vreau acum sa-mi aduc si eu prinosul de multumire si recunostiinta fata de toti cei care au facut aceasta manifestare memorabila, impreuna cu regretul ca romanii din Toronto, din motive mai mult sau mai putin binecuvantate, nu au simtit o traire care sa-i indemne sa participe la asa un eveniment, care nu se intampla in fiecare zi. Sa va dau un exemplu personal: Din Dundas Square am trecut prin Eaton Centre ca sa-mi recuperez un obiect uitat in masina, imbracat in costum popular romanesc. Multi oameni m-au oprit sa ma intrebe de costum, de unde este, unii chiar s-au fotografiat alaturi de mine, iar intr-un loc mi s-a vorbit romaneste “De ce suntei imbracat in costum popular? Se intampla ceva pe aici?”. Le-am explicat ca in Dundas Square are loc o manifestare romaneasca, le-am dat directii cum se ajunge acolo. Rezultatul: s-au pozat cu mine si au plecat in directia opusa. Fara comentarii.
In primul rand vreau sa-i multumesc sotiei mele, Adriana si copilului meu Vlad, care m-au sustinut fara sovaire in toate lucrarile si care au o mare parte de “vina” in reusitele mele. De fiecare data cand vad trecut numele meu intr-un articol simt un regret ca numele lor nu e trecut alaturi de al meu. Dar poate ca asa se intampla de cele mai multe ori, marii oameni sunt prin definitie modesti, nu ies in fata, nu se bat cu pumnii in piept si se intampla ca altii sa se laude cu meritele sau o parte din meritele lor.
Apoi vreau sa multumesc familiei Coza, Viorica, Virgil, Andreea si Oana, care au pus impreuna multe ore de munca pentru ca toate ale bisericii sa iasa bine, la bucatarie, pe scena si in spatele scenei si care au avut o contributie majora la nasterea corului bisericii, Andreea si Oana fiind primii dirijori. Si chiar daca din prea multa dorinta de bine au iesit si scantei cateodata, foarte aproape sa aprinda o palalaie, trebuie sa recunoastem contributia lor si o fac cu cea mai profunda consideratie.
Tot asa vreau sa multumesc si familiei Zamrii , Cristian si Eliza, care s-au ocupat de multele probleme organizatorice si de mass-media pe care un asemenea eveniment le presupune si care in afara cercului de prieteni care stiu ce a insemnat aceasta treaba nu cred ca au avut parte de vreo nominalizare pe undeva. Cu regret ca n-am facut asta mai devreme o fac acuma, in speranta ca macar o parte din meritele lor vor fi recunoscute.
Si apoi trebuie multumit consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane din Toronto care a fost intr-o continua miscare si agitatie si care s-a achitat cu brio de toate problemele financiare, organizatorice, culinare si de orice alta natura care au aparut de-a lungul facerii acestui eveniment. Daca vreti sa stiti cine face parte din consiliu cumparati cartea aniversara, acolo unde sunt trecuti toti, “ fiecare dupa numele sau”. Eu numai vreau sa le multumesc fiecaruia asa cum se cuvine, din toata inima si fara nici o discriminare, caci fiecare s-a achitat de partea lui cu brio.
Si mai vreau sa urez acestei Bisericii Ortodoxe Romane Sfantul Gheorghe din Toronto, mama tuturor bisericilor din Toronto, cum spunea PS Episcop Vicar Irineu multi si fericiti ani. Cu respect,
|
Doru Deboveanu - Toronto 10/11/2004 |
Contact: |
|
|
