De vorbă cu Joji Kappl - Pasărea rock , Phoenix ...
Nu sunt un nostalgic. Unii dintre dvs. sunteti de acord cu mine, că trebuie să iubim si cinstim valorile pur românesti. Am subintitulat acest dialog: Interviu cu "masinăria" germană. Veti vedea de ce. Am început cu lucrurile un pic mai dureroase si din câte socot eu, necesare ca explicatii în special pentru publicul care îi stie de o viată si care, vrea să vină la concertelor ambelor trupe: Pasărea rock si Phoenix. Eu unul, continui să o fac. Important va fi ca tineretul, generatia facebook cum s-a auto(de)numit ea, trebuie să stie adevărul despre muzica Phoenix si problemele grupului, spuse de unul din "jucătorii" importanti ai scenei muzicale românesti. Ioji Kappl este un profesionist al instrumentului care l-a făcut celebru si un compozitor carismatic. "Astfel este Roc,/ crud si aprig zgriptor de Levant/ Nu mănâncă foc, / însă e temut de elefant."
1. Se spune că, cine nu are trecut nu are nici viitor. Sunt destui tineri, dintre aceia care sustin că viitorul începe cu ei.... Cu voia ta am să fac două comparatii. Prima PSD versus Phoenix. Un partid ca un bolid, un tren care mergea (distrugea orice obstacol) bine condus de unul din stafiile trecutului nostru comunist si, un grup rock, Phoenix, condus, tot asa cu mână de fier, care părea că după evenimentele din 1989 a renăscut pe plaiurile mioritice. Primul a fost oprit, la timp, de o "masinărie" germană, solidă, inexpugnabilă, gata să refacă, exact ca în istorie, statul de drept fără coruptie si concesii...De cealaltă parte, a iesit la rampă Pasărea Rock, un grup de profesionisti fermecători, cu personalitate, care trebuiau să-si respecte statutul de muzician si publicul rock. Mă întorc la PSD si spun că mă tem, că trenul a deraiat cu totul si trebuie dus la fiare vechi (ce e de dus la fiare vechi) si lăsat în circulatie, ce mai este sau ce ar mai putea fi noua garnitură a trenului viitorului social-democrat. Ce sperante mai ai, personal, de la grupul Phoenix si liderul său?
Asta cu masinăria germană n-am înteles-o prea bine. Îmi sună ca un complot. Pot doar să spun că dacă neamtul se apucă de o treabă, o duce până la bun sfârsit. O trăsătură de caracter bună. Nu găsesc potrivită asocierea pe care o faci între ceea ce facem noi, muzicienii si ceea ce se-ntâmplă în politică. Noi ne ocupăm de "arta sunetelor",/;-) aceasta fiind o constantă, pe când politica reprezintă după părerea mea o variabilă. Si acum referitor la întrebarea ta: dacă te referi la Phoenix-ul anilor '70, acela care a creat muzica nemuritoare pe cele trei discuri, pietre de temelie ale rock-ului românesc, care dăinuie si astăzi în inimile multor români, acela a încetat din viată la plecarea noastră din România fără Baniciu. Încercările reînvierii Phoenix-ului după '89 au esuat din cauza frânării creativitătii noastre, a membrilor formatiei, de către liderul ei si pentru că tot acesta l-a transformat într-o înstitutie de făcut bani, folosindu-se din plin de numele si renumele noastre, alocându-ti din profit partea leului. Grupul care activează azi sub acelasi nume e altceva. Eu doresc acestui Grup mult succes, chiar dacă el nu trebuie să înceapă totul chiar de la zero ca alte grupuri noi, putând profita de brandul creat de noi în anii aceia de neuitat, anii '70. Speranta mea de la Covaci este să aibă cândva puterea să-si recunoască greselile grave pe care le-a comis fată de noi "cei ce ne-am perindat pe la Phoenix" si să înceteze cu amenintările si cu huliturile (huleala/hulelile) la adresa noastră.
2. A doua comparatie ar fi România vs Phoenix. Phoenix a însemnat si încă mai înseamnă un model de trupă concept pentru industria muzicală si un produs de export foarte bun versus România care încă nu si-a epuizat (valorificat) potentialul său cel mai de pret... turismul. Cine repune trenul pe sine? Cu alte cuvinte, tânăra generatie va lua trenul Păsării Rock si va zbur(d)a pe aceleasi coordonate Phoenix si aici mă refer la oamenii cu care s-a construit această trupă, Ioji, Mircea, Tăndărică, Gram, deci la voi, mă refer la costume, costumatie si mă mai refer, la atitudinea fermă rock pe care o afisati ! ?
Nu! Si e bine asa! Fiecare generatie îsi are limbajul propriu prin care-si exprimă ideile si sentimentele, asa cum ni le-am creat si noi în tinerese, atunci când ne-am căutat singuri drumul. Socotesc că e gresit să ai pretentia că ai găsit sablonul potrivit tuturor celor care vor să facă muzică. Socotesc chiar nerusinată atitudinea profetică a unor colegi în acest sens. A încadra tânăra generatie în niste sabloane create de tine, înseamnă că urmăresti niste scopuri meschine ascunse, înseamnă să-i răpesti libertatea, pentru care ai luptat tu însuti.
3. Sunt unul dintre cei care deplâng spargerea grupului Phoenix si care mi-as fi dorit continuarea activitătii după '89 în formula consacrată (de aur de pe Cantafabule) indiferent de compromisurile care puteau fi făcute de o parte sau de cealaltă. Esti de acord cu mine că puteau fi trecute cu vederea, având în vedere atitudinea autoritară a liderului si pe de altă parte maturitatea unor profesionisti si când spun asta mă si văd că sap în piatră acest adjectiv-comparativ întocmai numelor componentei de aur a trupei Deep Purple ?
Treci cu vederea o dată, de două ori... de zece ori dar nu la infinit. Înteleg foarte bine nostalgicii care visează la o reunire a "Formulei de aur" a Phoenix-ului, lucru care e imposibil atât în situatia actuală cât si în viitor. Ar fi oricum o reunire artificială, pentru că nu s-ar baza pe relatii de prietenie ca acea "Formulă de aur" din anii '70. În afară de asta, mă simt mult mai bine în noul proiect al nostru "Pasărea Rock", în care suntem 4 (ex) Phoenix-i din 5 (3 din Formula de aur) si în care-mi pot realiza ideile si compozitiile, lucru care la Phoenix era imposibil. La Pasărea Rock realizăm tot ce la Phoenix nu era posibil. Fiind vorba de muzică, una dintre cele mai importante activităti ale unei trupe sunt concertele. În concerte elementul principal e sunetul, pentru că prin el îti transmiti muzica. La Phoenix a existat întotdeauna problema cu sunetul si după câte am auzit există si astăzi la noul proiect care poartă acelasi nume. La Pasărea Rock n-a existat această problemă din start, pentru că avem întotdeauna acelasi sunetist, pe care-l respectăm si-l plătim!
4. Avem o echipă de muzicieni destoinici în Pasărea Rock si o "grădinită" cu copii talentati, scoliti de Nicu, în spiritul grupului Phoenix, de la care putem spera acea refacere din propria cenusă. Publicul va avea clar de pierdut... mai ales că acel rezultat al procesului, unic în lume, dă câstig de cauză ...SĂ NU SE CÂNTE PIESE PHOENIX...Eu nu pot să înteleg treaba asta cu capra vecinului... până când?
Talentul poate fi cârmuit într-o directie gresită, mai ales la vârstă fragedă la care-ti formezi urechea muzicală, motorica si degetatia. La vârstă fragedă, fiind în formare, esti asemenea unei sugative, sau unei benzi magnetice, care acumulează totul. Însă în ceea ce priveste interpretarea, esti asemenea unui papagal, care imită niste cuvinte fără să le înteleagă. Acesti copii de care vorbesti nu si-au consolidat încă personalitatea ca să poată face fată cerintelor unei trupe rock, fără să sufere cândva de urmări grave. După părerea mea, acesti copii talentati ar merita sansa dea-si putea consolida personalitatea si talentul întâi prin studiu în loc să fie sacrificati pe scenă ca atractii pentru public. Dar asta-i treaba părintilor!
"Să nu cânte piesele Phoenix"! Aceasta pentru ca să nu existe pentru public posibilitatea comparatiei actualului grup Phoenix cu autenticul, pe care-l reprezentăm noi. Piese Phoenix cântăm oricum, pentru că piese ca Pasărea roc...and roll, Uciderea Balaurului, Filip si cerbul, Pasărea Calandrinon, Vasiliscul si Aspida etc. îmi apartin, iar Andrii Popa e compozitia lui Mircea Baniciu. Dacă "el" crede că va avea mai mult succes prin faptul că ne interzice să-i cântăm compozitiile, se înseală amarnic. Avem la Pasărea Rock o serie de piese noi ca "Legenda", "Praznic năprasnic", "Călusandra", "Hora fără de hotar", "Zoreaua", "Epitaf", "Pe Arges în jos", care se bucură de mare succes la public. Putem linistiti să renuntăm la acele piese. Hotărârea instantei care ne interzice interpretarea pieselor cu pricina nu e definitivă, asa că noi le putem cânta în continuare, pentru că publicul preferă să le asculte în interpretarea autentică.
5. Ultima carte scoasă de Nicu Covaci, "Giudecata înteleptilor". Cât este adevăr pur, referitor la sacrificiile făcute în Occident si cât este cultul personalitătii? Sincer eu admir atitudinea de lider si nu o condamn. Ceea ce simt că nu este înregulă este exacerbarea cu orice pret a acestei atitudini coroborată cu deliciul presei (de scandal) pe această temă în speranta unui rezultat favorabil succesului... comercial.
Astăzi toată lumea a început să scrie cărti. Ba unii scriu chiar mai multe cărti decât cele pe carele-au citit. /;-). N-am citit cartea lui Nicu Covaci, dar multe din cele auzite de la colegii mei, care sau încumetat s-o citească, îmi sunt deja cunoscute din publicatii anterioare cărtii. Dacă scrii un roman ai posibilitatea si libertatea să modifici lucrurile. Dacă însă scrii o carte cu continut autobiografic în care apar persoane din cercul tău cu nume autentice, n-ai voie să modifici în niciun fel realitatea fără riscul de a dăuna într-un fel sau altul acestor persoane. Covaci o face în modintensiv în această carte. Cu minciuna vom fi cândva confruntati oricum. De "Giudecata înteleptilor" nu scapă nimeni.
6. Ai făcut opera rock "Mesterul Manole", ai scris piese pentru Phoenix, dar si alte trupe în care ai activat în Germania. Este foarte putin cunoscută activitatea ta din Germania, din grupurile Madhouse si Lake. Ce poti să ne spui despre aceste grupuri? Ai cântat într-adevăr si... blues?
Da, am cântat si blues! De ce nu? Blues-ul pare a fi usor de interpretat si la îndemâna tuturora. Eh, vreau să spun că nu e chiar asa. Blues-ul are foarte multe facette. Cu cât te ocupi mai mult de el cu atât descoperi mai mult aceste facette. Dar blues-ul trebuie să-l simti si să-l iubesti, chiar să te consacrii lui, pentru că e o lume aparte. Eu am activat cam o jumătate de an într-o formatie de blues numită "Blues company" din Osnabrück, dar am simtit că menirea mea e alta. Povestea mea pe scurt este: după destrămarea Phoenix-ului, în toamna anului 1978, am format cu Ovidiu Lipan si cu Erlend Krauser grupul trio Madhouse. Cu Madhouse, în colaborare cu o agentie de concerte, am avut nenumărate concerte în toată Germania, participând si la festivaluri în Danemarka si Olanda. În ultima perioadă Phoenix si la începuturile perioadei Madhouse primisem ajutor de somaj de la Statul German. Cu acesti bani am plătit în rate o mare parte din datoriile pentru chirie, curent, apă si încălzire, restul îl puneam la comun, pentru cumpărături. Mai tin minte cum ne zicea Covaci, după '89, să nu cumva să afle cineva că luasem ajutor de somaj. De ce să nu recunosc acest lucru cu atât mai mult cu cât aceasta ne-a fost de mare ajutor pentru noul start. La acest ajutor am putut renunta în scurt timp, după ce am început să ne câstigăm existenta prin muzică. Eu, pe lângă activitatea cu Madhouse, unde se făceau repetitii zilnic, eram si profesor de bas la scoala de muzică din Osnabrück, unde am activat doi ani, până-n 1981, când am plecat la Hamburg, fiind solicitat să fiu membru al formatiei Lake, o trupă din Hamburg cu 3 discuri Top 10 în SUA, imprimate cu producătorul formatiei Chicago, Jim Guercio, la studiourile Caribu Ranch din Canada. La această trupă, cu experienta unor turnee alături de Bob Dylan, Carlos Santana, Chicago, Genesis etc în toată lumea, am activat între 1981-86. Paralel cu Lake mai eram si membru al formatiei Heinz Rudolf Kunze & Verstärkung, cu care am ajuns în 1985 pe locul 1 în topurile germane, ceea ce a însemnat până în 1994 când am părăsit trupa după 14 ani decolaborare, mutarea concertelor din cluburi în săli de sport. Compozitii am făcut la toate aceste trupe.
7. Trupa Color (din Petrila) a fost prima ta trupă. Ce poti să ne povestesti despre ea?
Color a fost prima mea trupă adevărată. Până la înfiintarea Color-ului, am cântat la acordeon în trupele scolare, cu care participam la concursurile interscolare si la serbările scolii. Color activa la Casa de cultură din Petrosani, unde cânta la seri de dans, baluri, "Joia tineretului", aveam si spectacole cu solisti ai Casei de cultură si făceam chiar turnee în jurul Petrosanilor cu solisti vocali cunoscuti în toată tara ca Dan Spătaru, Anca Agemolu, Gioni Dimitriu. Aveam concerte cu acestia la Petrosani, Hateg, Deva, Hunedoara etc.si venea cu noi chiar si Horea Serbănescu. Deci pentru mine Color a însemnat foarte mult ca experientă. Am activat la Color până la plecarea mea la Timisoara în 1969.
8. A existat un pian color inventat de un călugăr iezuit... la apăsarea de taste dădea drumul la o proiectie de lumină colorată. Si nu numai el. Ligeti (György Sándor Ligeti n.r. născut în Transilvania), Olivier Messien, s-au preocupat foarte serios de combinarea vizualului cu muzica. Te-ai gîndit la asa ceva veodată, ai avut vreun experiment concret legat de trimiterea explicită a notelor scrise si cântate spre o culoare anume sau o combinatie de culori?
Sincer să fiu, nu! Să colorezi sunetele ar fi acelasi lucru ca televiziunea mirositoare. /;-). Posibilitătile de ilustrare vizuală a muzicii au devenit atât de complexe si avansate încât nu are rost să mă ocup cu asa ceva ca muzician. Pentru asta există designeri specializati.
Mesterul Manole 1.jpg
9. Până la re-aparitia ta cu "Mesterul Manole", aproape un an ne-ai dat emotii. A fost un moment dificil peste care ai trecut cu bine. Atunci ai gândit reîntoarcerea pe scenă cu "Mesterul Manole" după 40 de ani si apoi momentul Pasării Rock?
La "Mesterul Manole" am lucrat timp de 5 ani socotind ca start piesa titulară a Operei, "Pe Arges în jos" pe care am compus-o în 2008, (apărută pe un EP în colaborare cu Mircea Baniciu ca solist vocal) si până în 2013 când am scris ultima notă a partiturii pentru solisti, cor, orchestră simfonică si trio rock. A fost o muncă grea, îndelungată dar si frumoadsă. Aici tin să multumesc familiei mele care a dat dovadă de multă întelegere pentru absenta mea nu numai fizică în această perioadă. Până acuma, din păcate, opera s-a bucurat doar de o singură reprezentatie, premiera din 30 noiembrie 2013, desi au fost stabilite prin contract încă 5 reprezentatii în cadrul concursului Timisoarei pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, opera fiind aleasă în unanimitate decătre Consiliul Local din Timisoara drept "Vârf de lance" în acest scop. Dar există sperante pentru alte colaborări în anul viitor, chiar în Bucuresti.
"Pasărea Rock" s-a născut din dorinta de a da un nume proiectului nostru comun care dăinuie încă din 2008 si care la-nceput se chema "Baniciu & Kappl", mai târziu "Baniciu, Kappl & Lipan". Până la abordarea numelui de "Pasărea Rock" în martie anul acesta, am avut o serie de concerte sub celelalte nume amintite mai sus. Ultimul concert în acest context a avut loc în iunie 2013 în Stadionul din Cluj, în deschidere la Deep Purple. Acest concert ne-a dat imboldul spre căutarea unui nume pentru proiectul nostru, care s-a bucurat de mare succes. Restul apartine prezentului.
10. Cum a fost primită de public, ce urmează, dacă este posibilă scoaterea unui dvd cu acest spectacol si ce probleme au apărut de curând în promovarea acesteia? O vom avea si la Bucuresti la Sala Palatului?
La mare parte a acestei întrebări ti-am răspuns deja mai înainte. Mai trebuie să adaug că succesul a fost incredibil, cu aplauze la scenă deschisă, după fiecare din cele 18 părti ale operei si cu ovatiuni interminabile după final, la care am simtit nevoia să îngenunchez în fata acelui public incredibil, lucru pe care l-am si făcut. Bine-nteles că nu omit să aduc multumiri celor doi colegi ai mei de la Pasărea Rock pentru sustinerea lor în calitate de colaboratori.
11. În 1987 împreună cu Nicu ai scos single-ul, „Ballade For You / The Lark”, continând două prelucrări după două capodopere românesti („Balada" lui Ciprian Porumbescu si „Ciocârlia”). Esti producătorul acestuia, dar nu esti mentionat pe coperta sau la Orda. Tot atunci am aflat de opera rock numită „Empire of Vampires”. Ce s-a întâmplat cu aceasta?
Păi de ce să-l treci pe Kappl ca producător? Lumea ar putea să creadă că Nicu Covaci n-a fost în stare de aceasta. Important si interesant e că acesta s-a trecut pe copertă drept compozitor al acestor capodopere.
În legătură cu opera rock "Empire of Vampires" nu stiu prea multe. Pot să spun doar că piesa în sine am lucrat-o si aranjat-o cu Covaci si am imprimat-o cândva la mine în studio. De asemenea mai stiu că au existat niste probleme în legătură cu drepturile pentru ideea si libretul/dramaturgia si scenografia acestei lucrări care provin de la Victor Cârcu.
12. Putem să vorbim despre prietenie si prieteni?
- pe Costin Petrescu îl cunoastem
- Cornel Liuba
- Bela Kamocsa. În cartea sa autobiografică, Blues de Timisoara, aflăm că împreună cu Nicu Covaci a pus bazele trupei Sfintii din care s-a format ulterior Phoenix.
- Corneliu Calboreanu
- despre Günther Reininger chiar nu se mai stie de mult timp, mai nimic.
- activitate chitaristică din Germania a lui Erlend Krauser este strict legată de marea orchestră James Last.
- despre Victor Cârcu am citit un interviu în cartea Adrianei Cârcu - "Povestea zilelor noastre. Artisti români plecati în lume"
- despre Sepi Valeriu am auzit că face partea din re-lansarea trupei Phoenix.
- Serban Foartă
- Andrei Ujică. De curând am fost prezent la o conferintă despre noul său film si povestea unui concert unic al celor patru Beatlesi.
- Cristi Gram. A fost coleg în trupa lui Geo Popa, Acustic din Petrosani, în care activa fratele tău, Karol Kappl.
- Mani Neuman. Farfarello, un grup de exceptie, (iarăsi) putin mediatizat la noi în tară.
- Motu Pittis
- Mircea Baniciu. Nu înteleg de ce i se reprosează că a cântat hiturile Phoenix după fuga voastră si a tinut flacăra aprinsă ...
Cu Costin Petrescu (Petry) m-am înteles întotdeauna si mă-nteleg si acum excelent. Îmi place umorul lui deosebit. Admir seriozitatea si grija cu care-ti explică cât de dăunătoare e sănătătii grăsimea, dar în acelasi timp suntem la "La Copac" în Bucuresti si ne înfruptăm din bunătătile ce ni se servesc, printre altele si o slănină de porc ca la mama acasă. /;-). Cu Liuba Cornel am fost doar pentru scurtă vreme coleg de trupă. Bela Kamocsa a demostrat fată de mine o colegialitate nemaiîntâlnită. La premiera concertului "Cei ce ne-au dat nume" mi-a împrumutat la cererea mea chitara lui bass Fender Jazz Bass, unic în tară la ora aceea, desi stia că poate fi confiscată de Covaci, care după despărtirea de Kamo, îsi exprimase pretentia la acest instrument. L-am asigurat pe Kamo că-i voi restitui bass-ul cu orice pret. Corneliu Calboreanu alias Schwarz aparent dur, dar cu un suflet mare. Günther Reininger alias Spitzi, un muzician excelent, nu l-am mai întâlnit din 1983. Erlend Krauser, muzician excelent, păcat că a pus mai mult accent pe colaborarea cu James Last decât pe proiectul solo. Pe Victor Cârcu îl pun pe treptele cele mai de sus ale scării valorilor literaturii românesti, fiind în acelas timp un mare dramaturg, regizor si textier. Cu Sepi Valeriu am avut putine tangente, dar îl apreciez pentru calitătile lui de artist plastic. Serban Foartă este modestia în persoană. Andrei Ujică, intelectualul în persoană, jos pălăria pentru ceea ce a realizat. Pe Cristi Gram l-am cunoscut prin fratele meu, un mare talent care prin cooptarea la Pasărea Rock face posibilă interpretarea unor piese ca "Hora fără de hotar" sau " Călusandra". Mani Neumann, capricorn de-al meu. Florian Pitis alias Motu, cel mai "înrăit" si cel mai convins actor-rock al românilor. Vocea lui în "Invocatie" de pe "Cantafabule" este dovada prieteniei noastre. Lui si multor colegi care nu mai sunt printre noi le-am dedicat piesa "Epitaf". Mircea Baniciu, un adevărat prieten care a împărtit cu mine în vremuri grele putinul pe care-l avea. N-am să uit asta niciodată. E vocea inconfundabilă a Phoenix-ului. Fără aportul lui la perpetuarea muzicii Phoenix după plecarea noastă din tară, cine stie dacă-si mai aducea cineva aminte de noi după atâta timp de absentă. Rusine celor care nu recunosc acest lucru!
13. Esti un profesionist al chitarei bas. Poate lipsi chitara bas din constructia unei piese, de orice gen ar fi el? Cum definesti prezenta groove-ului în performanta unui basist?
Multumesc pentru apreciere. Chitara bas poate lipsi bine-nteles dintr-o compozitie muzicală, depinde de compozitie. Chiar si eu ca basist compun piese unde nu-i prevăzută chitara bas. Ca exemplu sunt ultimele compozitii ale mele, "Zoreaua" si "Epitaf", iar opera "Mesterul Manole" contine unele piese si multe pasaje fără chitară bas. Însă nu-mi face plăcere să ascult piese concepute cu chitară bas, interpretate într-un aranjament fără ea. Groove-ul presupune în primul rând o simbioză perfectă între tobosar si basist, în care basistul are în afară de atributia de sustinere ritmică prin figuri adecvate piesei si atributia de a pregăti schimbările armonice din piesă si de a sustine armonia piesei printr-o melodicitate inspirată.
14. După părerea ta, cultura muzicală a unei natii poate fi o prioritate pentru cei alesi să conducă în spatiul public sau privat?
Nu, se pare că acestia preferă noncultura.
15. Despre Dan Andrei Aldea se spune că a fost liderul generatiei rock dinainte de '89. A revenit anul acesta la Oradea, invitat al Păsării Colibri si pe 22 noiembrie la un festival folk la Alba Iulia. Este posibil să-l vedem invitat al Păsării Rock?
Nu pot să-ti spun asta. Depinde de si de el si de ocazie. Dar reîntoarcerea lui în România mă miră, după ce a exclus acest lucru categoric. Dar se pare că timpul le vindecă pe toate. De aceea sfatul meu e: "never say never!"
16. Cenaclul Flacăra a fost o tribună pentru poetul Adrian Păunescu, dar a lansat valori certe ale muzicii folk si rock. Ti-a solicitat prezenta si cum te-a impresionat în perioada comunistă sau ...după '89?
Cu Păunescu ne-am bucurat de admiratie si respect reciproc. Mi-a solicitat prezenta după plecarea lui Covaci din tară, cu ocazia turneului Cenaclului Flacăra în vederea ajutorării sinistratilor de pe urma cutremurului si inundatiilor de la începutul anului 1977. Găsise modalitatea prin care si-a câstigat încrederea comunistilor care i-au asigurat o anumită libertate. După '89 n-am mai avut tangente cu el, însă consider că a devenit cam pesimist. Totusi, un mare poet.
17. De ce crezi că nu se leagă crearea unui sindicat al muzicienilor si de cine ar trebui el condus?
Există 2 categorii de muzicieni: muzicieni angajati în orchestre de stat si muzicieni liberi profesionisti. Un sindicat al muzicienilor liberi profesionisti nu va exista niciodată, după părerea mea, pentru că nu-si are rostul. Altu-i baiul aici si anume este vorba de drepturile de autor si drepturile conexe, la care ar trebui să participe financiar si internetul cu toate Facebook-urile, Youtube-urile, iTunes-urile si celelalte, care lezează cel mai mult drepturile muzicienilor.
18. Ce valori muzicale ai sesizat din piata (industria) muzicală... trupă sau interpret(ă)?
Din păcate nu pot să-ti răspund la această întrebare pentru că nu sunt de loc informat. Ascult doar muzică simfonică, singura care mă fascinează. Muzica mass media îmi trece pe lângă urechi ca o pastă sonoră amorfă. Urăsc emisiunile TV care obligă talentele la interpretarea exclusivă a hiturilor internationale, reducându-i pe acestia la imitatori.
19. Presupun că esti un iubitor de animale. Suntem în fruntea lantului trofic si ne credem atotputernici (si procedăm în consecintă). Nu e o dovadă de slăbiciune?
Absolut! Am 6 cai dintre care 5 în gazdă si vreo 15 pisici. Atitudinea noastră ca atotputernici nu e doar o dovadă de slăbiciune ci si de lipsă de respect fată de animale si fată de natură. Reîntoarcerea la valorile morale umane în ceea ce priveste în primul rând ocrotirea conlocuitorilor nostrii animalele si ocrotirea naturii a devenit o necesitate de neînlocuit. Si asta până nu-i prea târziu. În acest sens mi se pare ciudat că în România nu s-au introdus încă sistemele de reciclare ale materialului plastic si alte materiale ca hârtia. Tema ocrotirii naturii si a întregii noastre planete mă interesează foarte mult si de aceea am compus chiar o piesă Pasărea Rock care transmite acest mesaj si se numeste "Călusandra". Textul apartine lui Florin Dumitrescu.
20. Mai ai timp de hobby-uri artistice sau jobul este si preocuparea care tine loc de pasiune personală?
Nu am timp de hobby-uri. Timpul care mi-a rămas îl dedic exclusiv creatiei pe care o socotesc si ca obligatie si ca împlinire. Multumesc naturii că mi-a oferit acest dar al creativitătii.
21. Ai dorinte neîmplinite? Mă refer atât ca muzician în grupurile în care activezi, dar si în plan personal?
Singura mea dorintă e să pot lucra până la trasul definitiv al cortinei.
- arta sunetelor
|
Radu Lupaşcu 8/21/2016 |
Contact: |
|
|
