profesor de matematică, om de stiintă, scriitor University of New Mexico, 705 Gurley Ave., Gallup, New Mexico 87301, USA E-mail: smarand@unm.edu Sait personal: http://fs.gallup.unm.edu/FlorentinSmarandache.htm
A absolvit Facultatea de Matematică a Universitătii din Craiova în 1979 (ca sef de promotie), obtinând doctoratul în Matematică la Universitatea de Stat a Moldovei din Chisinău, în 1997, si continuând cu diverse programe de studii la universităti americane, ca University of Texas at Austin, University of Phoenix s.a., iar apoi cu studii postdoctorale la Universitatea de Stiinte din Okayama (Japonia), la Universitatea de Tehnologie din Guangdong (Guangzhou, China), la ENSIETA (Ecole Nationale Supérieure de Techniques Avancées, Brest, Franta), Air Force Research Laboratory (State University of New York, Institute of Technology, Rome, NY, SUA).
În Statele Unite, a lucrat ca inginer de software la Honeywell (1990-1995), profesor-adjunct la Pima Community College (1995-1997), iar apoi la University of New Mexico, Gallup Campus, în cadrul catedrei de Matematică si Stiinte (profesor-asistent din 1997, profesor-asociat din 2003, iar din 2008 profesor plin). Între 2007-2009 a fost Seful Departamentului de Matematică si Stiinte al acestei institutii de învătământ superior.
În matematică, a introdus o serie de termeni si concepte noi, precum gradul de negare a unei axiome sau teoreme (v. geometria Smarandache, care poate fi partial Euclidiană si partial non-Euclidiană, 1969, http://fs.gallup.unm.edu/Geometries.htm), multi-structura (v. n-structurile Smarandache, în cazul în care o structură slabă contine o insulă dintr-o structură puternică, http://fs.gallup.unm.edu/Algebra.htm) si multi-spatiul (o combinatie de spatii eterogene, http://fs.gallup.unm.edu/Multispace.htm). A creat si a studiat mai multe secvente si functii în teoria numerelor, care-i poartă numele. A pus în circulatie termenul "neutrosofie" ((din fr. neutre < lat. neuter, neutral, and gr. sophia, abilitate / întelepciune) însemnând cunoasterea / gândirea neutră) si derivatele sale: neutrosofic, neutrosoficare, neutrosoficator, deneutrosoficare, deneutrosoficator etc. A generalizat (1995) logicile fuzzy, intuitivă, paraconsistentă, polivalentă, dialetistă la "logica neutrosofică" si, în mod similar, a generalizat multimea fuzzy la "multimea neutrosofică" (si derivatele sale: "multimea paraconsistentă", "multimea intuitionistică", "multimea dialetistă", "multimea paradoxistă", "multimea tautologică", v. http://fs.gallup.unm.edu/ebook-Neutrosophics4.pdf). În 2003, împreună cu W. B. Vasantha Kandasamy, a introdus structurile algebrice neutrosofice, bazate pe multimi de numere neutrosofice (i.e. numere de forma , unde sunt numere reale sau complexe, iar I = Indeterminare, cu pentru număr întreg pozitiv nenul, , = nedefinit, and ). In 2006 a introdus gradul de dependenta/independenta dintre componentele neutrosofice T, I, F. In 2007 a extins multimea neutrosofica la supramultime neutrosofica [neutrosophic overset] (avand componente neutrosofice cu grad de apartenenta > 1), si la inframultime neutrosofica (avand componente neutrosofice cu grad de apartenenta < 0) [neutrosophic underset], si la autmultimea neutrosofica (avand componente neutrosofice in afara intervalului [0, 1], adica unele > 1 si altele < 0) [neutrosophic offset]; http://gallup.unm.edu/NeutrosophicOversetUndersetOffset.pdf. Si in mod similar extinderi la Supra/Infra/Aut - Logici, Masuri, Probabilitati, Statistici etc.
De asemenea a introduced Multimea Tripolara/Multipolara Neutrosofica, si Grafurile Tripolare/Multipolare Neutrosofice. Apoi, a generalizat logica / multimea / probabilitatea neutrosofica la logica / multimea / probabilitatea neutrosofica rafinata (2013), în cadrul cărora T poate fi împărtit în subcomponentele T1, T2, ..., Tp, I în I1, I2, ..., Ir, si F în F1, F2, ..., Fs, unde . Mai mult decât atât, T, I si/sau F (sau oricare dintre subcomponentele Tj ,Ik, si/sau Fl) pot să fie multimi infinite numărabile sau nenumărabile.
În 2015, a rafinat indeterminarea (nedeterminarea) "I" din cadrul structurilor algebrice neutrosofice în diverse tipuri de indeterminare (functie de problema de rezolvat), cum ar fi I1, I2, …, Ip cu , si a obtinut numere neutrosofice rafinate de forma Np = a+b1I1+b2I2+ +bpIp, unde a, b1, b2, …, bp sunt numere reale sau complexe; a se consideră partea determinată a lui Np, în timp ce pentru fiecare k în {1, 2, …, p} Ik se consideră partea k-indeterminată a lui Np. A urmat extinderea structurilor algebrice neutrosofice la structurile algebrice rafinat-neutrosofice (sau structuri I-algebrice rafinat-neutrosofice) (2015), care sunt structuri algebrice bazate pe multimi de numere rafinat-neutrosofice de tipul a+b1I1+b2I2+ +bpIp.
A introdus apoi structurile neutrosofice (T, I, F) (2015). În orice domeniu de cunoastere, fiecare structură este compusă din două părti: un spatiu si un set de axiome (sau legi) care actionează în acest spatiu (reglementându-l). Dacă spatiul, sau cel putin una dintre axiomele (legile) sale, are vreo indeterminare, structura este o structură neutrosofică (T, I, F). Aceste structuri au fost ulterior extinse la structuri I-algebrice neutrosofice (2015), i.e. structuri algebrice bazate pe numere neutrosofice de forma a+bI, dar având, de asemenea, indeterminări în legătură cu spatiul-structură (elemente care apartin doar partial la spatiu sau elemente despre care nu stim dacă apartin spatiului sau nu) sau indeterminări în legătură cu cel putin o axiomă (sau lege) actionând asupra spatiului-structură. Din extinderea acestor structuri, au rezultat structurile rafinate I-algebric rafinate (T, I, F)-neutrosophic.
De asemenea, a propus o extindere a probabilitătii clasice si probabilitătii imprecise la probabilitate neutrosofică (1995), pe care a definit-o ca un vector tridimensional ale cărui componente sunt submultimi reale ale intervalului non-standard ]-0, 1+[. A urmat introducerea conceptelor de măsură neutrosofică si integrală neutrosofică (http://fs.gallup.unm.edu/NeutrosophicMeasureIntegralProbability.pdf), si extinderea statisticii clasice la statistica neutrosofică (http://fs.gallup.unm.edu/ NeutrosophicStatistics.pdf).
Din 2002, împreună cu Dr. Jean Dezert de la Oficiul National de Cercetări Aeronautice din Paris, a lucrat în fuziunea informatiilor si a generalizat Teoria Dempster-Shafer la o noua teorie a plauzibilului si a fuziunii paradoxiste (DSmT, adică Teoria Dezert-Smarandache, http://fs.gallup.unm.edu/DSmT.htm). În 2004, a conceput un algoritm pentru Unificarea Teoriilor si Regulilor de Fuziune (UFT), folosit în bioinformatică, robotică si industria militară. În fizică, a definit o serie de paradoxuri (incetătenite paradoxurile cuantice Smarandache) si a sustinut posibilitatea existentei unei a treia forme de materie, denumită nematerie (2004), care este o combinatie a materiei cu antimateria (la congresele stiintifice organizate de American Physical Society, Caltech 2010, si ls Institutul de Fizică Atomică, Măgurele, 2011).
Recuperându-si un manuscris din 1972, de pe vremea când studia la Râmnicu Vâlcea, a publicat ipoteza Smarandache, afirmând că nu există limită de viteză în univers (http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html). Ipoteza a fost partial validată la 22 septembrie 2011, când cercetătorii de la CERN au constatat experimental că particulele muon neutrino călătoresc cu o viteză mai mare decât viteza luminii. În baza acestei ipoteze, a propus Teoria Absolută a Relativitătii, prin care contrariază cu idei ca dilatarea neconditionată a timpului, contractia spatiului, simultaneitătile relativiste si paradoxurile relativiste. A extins cercetările către o Teorie Parametrizată a Relativitătii (http://fs.gallup.unm.edu/ParameterizedSTR.pdf) si a generalizat Factorul de Contractie Lorentz la Factorul de Contractie Oblică pentru lungimi deplasate sub un unghi oblic fată de directia de miscare, apoi a avansat Ecuatiile de Distorsionare a Unghiurilor (http://fs.gallup.unm.edu/NewRelativistic Paradoxes.pdf). Smarandache consideră că viteza luminii în vid este variabilă, în functie de sistemul de miscare de referintă; că spatiul si timpul sunt entităti separate; că deplasarea spre rosu (redshift) si deplasarea spre albastru (blueshift) nu se datorează în întregime efectului Doppler, ci, de asemenea, Gradientului de Mediu si Indicelui de Refractie (care sunt determinate de compozitia mediului, adică de elementele sale fizice: câmpuri, densitate, eterogenitate, proprietăti etc.); că spatiul nu este curbat si că lumina se curbează în apropierea corpurilor cosmice masive nu numai din cauza gravitătii, cum sustine Teoria Generală a Relativitătii (proiectie gravitatională), ci si din cauza proiectiei mediului. Pentru a face distinctia între ceas si timp, Smarandache a sugerat un prim experiment cu diferite tipuri de ceas pentru ceasurile GPS, pentru a dovedi că rezultatele factorilor de dilatare si de contractie sunt diferite de cele obtinute cu ceasul atomic cu cesiu; si un al doilea experiment, cu diferite compozitii de mediu, pentru a demonstra că ar rezulta diferite grade de deplasare spre rosu / spre albastru si grade diferite de proiectie a mediului. A introdus fizica superluminală si fizica instantanee (domenii care studiază legile fizice la velocităti superluminale si respectiv instantanee), iar apoi fizica neutrosofică ramură ce descrie obiecte sau stări care sunt caracterizate în mod individual fie prin proprietăti opuse, fie prin nicio proprietate, si nici prin opusul unei proprietăti (astfel de obiecte sau stări sunt denumite entităti neutrosofice).
