Preotul Dumitru Ichim - poet, prozator si eseist.
n. 14 august 1944, comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău.
Fiul lui Dumitru Ichim, cântăreţ bisericesc, şi al Elenei (n. Cămară). Soţul poetei Florica Baţu. După cele opt clase elementare, urmează cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţu (1959-1964). Liceul teoretic, fără frecvenţă, la Moineşti. Licenţiat al Institutului Teologic de grad universitar din Bucureşti (1969). Teza de licenţă e susţinută cu profesorul Petru Rezuş. Între 1968 şi 1970 urmează cursuri pentru doctorat, secţia Teologie sistematică, la catedra Teologie dogmatică, sub îndrumarea profesorului Dumitru Stăniloaie. Studiază la Seabury-Western Theological Seminary, Garett Methodist Seminary, ambele din Evanston, Illinois (Statele Unite), şi la McCormik Presbyterian Seminary, Chicago, Illinois (1970-1972). Continuă studiile ca bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor la Princeton Presbyterian Seminary, Princeton, New Jersey (1972-1973). Îndrumătorul tezei de doctorat, susţinută în 1973, e teologul american James McCord. Titlul tezei: The Orthodox Liturgy and the World. În 1974 este hirotonit preot al parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kitchener, Ontario (Canada).
Împreună cu Florica Baţu, conduce emisiunea bilunară de cultură şi spiritualitate românească („Romanian Kaleidoscope”), transmisă pe canalul de televiziune patru din Kitchener (1975-1985). Îîn 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din acelaşi oraş. Desfăşoară o susţinută şi rodnică activitate în rândurile comunităţii româneşti din Kitchener, contribuind esenţial la înfiinţarea Centrului Cultural Românesc şi la zidirea unei noi biserici ortodoxe române (sfinţită la 14 august 1994). Din 1979, face parte din Colegiul redacţional al Cuvântului românesc (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie şi filosofie, poezii şi cronici literare. A colaborat la Amfiteatru, Gazeta literară, Luceafărul, Studii teologice, Telegraful român, Vatra (Germania), Revista Scriitorilor Români (Germania), Comuniunea românească (Statele Unite), Drum (Statele Unite), Solia (Statele Unite), Luceafărul (Canada) etc. Editează revista literară Orpheus (din 1988), buletinul parohial Rădăcini şi colecţia Vestitorul român canadian (Romanian Canadian Herald). Debutează editorial cu volumul de poezii De unde începe omul (1970), urmat de Sub umbra Sfinxului (1975; în colaborare cu Petru Rezuş), Constantin Brâncoveanu (1981), Melcul (1981), Vinerea Mare (1981), Agape (1982; în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu), Biserică şi religie la români (1985; în colaborare cu Horia Stamatu), Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje (1989). Autor a trei volume de poeme haiku (Valea nisipului de aur, 1977; Urmele, 1977; Fântâna luminii, 1993) şi a doua volume de poeme tanka (Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, 1987; Pasărea cu şapte aripi, 1993).
OPERA: De unde începe omul, versuri, Bucureşti, 1970; Sub umbra Sfinxului, Kitchener, Ontario, Canada, 1975 (în colaborare cu Petru Rezuş); Valea nisipului de aur, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Urmele, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Constantin Brâncoveanu, poem istoric, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Melcul, şase scene în versuri, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Agape, versuri şi proză, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1982 (în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu; secţiunea semnată de Dumitru Ichim se intitulează: Planeta Ichthys); Biserică şi religie la români, Hamilton, Ontario, Canada, Cuvântul românesc, 1985 (în colaborare cu Horia Samatu); Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, poeme tanka, München, Revista Scriitorilor Români, 1987; Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje, Kitchener, Ontario, Canada, Rădăcini, 1989; Fântâna luminii. 100 plus poeme haiku, Bucureşti, Editura Apollo, 1993; Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka, Bucureşti, Editura Apollo, 1993. Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, Cluj-Napoca, 2003. Floarea fantanilor pierdute, versuri, Vancouver, Canada 2003; Adânc pe adânc, sacerdoţiu liric, antologie realizată de Ioan Petraş, Ed. Brumar, Timişoara, 2006; (autorul are o secţiune); Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Ed. Eikon, Cluj, 2012; Heshtjet e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie bilingvă româno-albaneză, traducere Baku Ymeri, Editura Rozafa, Prishtine,, 2013; Le solitudine della pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie bilingvă româno-italiană, traducere Maria Niculescu, Editura Ginta Latină, Bucureşti, 2013; Den Vita Tiden (Timp alb), ediţie bilingvă româno-suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen, Editura Hans Erik Forlag, Skarblacka, 2013; The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno-engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, New York, 2013; Apa morţilor, prefaţă Valeriu Anania, Ed. Eikon, Cluj, 2013; Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste, Editura Cuvântul, Chişinău, 2014; Half of Ring above the Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere Muguraş Maria Petrescu, Editura Destine literare, Ottawa, 2014; Sarpele de aramă, prefaţa Nazaria Buga, Editura Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2014.
Psalmul pe- altar de operatii
17
Wednesday
Aug 2016
Pe unde-ar veni dorul de inima-i cardia,
Si cum fiorul sacru-i redus de-angiogramă?
Când buzelor dai vinul, gustându-i podobia,
Mă simt ca la Cetate, cum corn prelung ne cheamă.
Pronaos de mesteceni,deasupra-mbrătisării!
Hai, du-mă pân’-acolo, de moarte frică nu mi-i,
Azvârle-n spus ghiocul ce-a plâns durerea mării…
De ce nu ne pierdurăm, atunci, prin fundul lumii?
Ne ispitim de-a timpul, cu nepermisul aur,
Striviti de el, sau ducem un altui ins povara?
Cumva, ca peste iazuri, cumulonimbus plaur,
Că-l vezi deopotrivă cu duhul si vioara.
Alb-iarnă ni-i salonul, peretii lui – morfina,
Pe monitor cardia cu-n arc vâna lumina!
Psalmul carutei de lemn
12
Friday
Aug 2016
Izvodul, dinspre curgeri, ca înspre vârf întrebu-l,
Dar nu cu vorba moartă, cum dăscălesc vlădicii,
Ci cu fiorul sacru al sângelui si-al fricii.
De ce, de robul humei, îti tot declini Horebul?
Si iei plus optu-n haos, si golu-mi lasi, Tu făr’
De gard cum vrea ceairul, scrii ratiuni în toate!
Te-nsâmbură lumina-n apus plin de carate,
De Te-am zărit în undă mi-o tulburi cu un nufăr.
Dincolo-i mai dincolo! La mii de cârji, strict – drumul!
Nici soarelui averea n-ai dăruit întreagă.
Deplin, Te-arată noaptea, a întru a se roagă!
Tot ce ti-am scris cu pana, a fost pe vânt, ca fumul,
Că numai doar Iubirea prin Dumnezeu Te suie:
Te-am înhămat, cărutei de lemn, cu patru cuie!
12 august 2016
Psalmul intoarcerii din Emaus
Stingând în carne ghimpul, de trandafir, cu neamul,
Spre asfintit dai umbrei alean de majestate.
Rubin nu-i încă mustul de mă mai doare hamul,
De mi-au rămas pe câmpuri, nescrisele bucate,
Că-n loc de opalinul străluci de pe tiară,
Sporitu-ti-am coroana cu gotica si spinul.
Când templul se va-nchide, va fi târziu de vară,
Neadormitul greier însfredelind pelinul.
Din tări de peste apă (cui fusem origami?)
Va fi întors, în vorbă, plecatului departe.
În loc de clopot, codrii m-or îndoini cu ramii;
Sălbatic pin, de umbră, când duhul ti-l desparte!
Răsini de nard vor arde, turnând tăceri ca paus;
Coboară de pe cruce, ne-ntoarcem în Emaus!
10 august 2016
Psalmul ulciorului de nunta
E miez de suferintă-n splendoare si durere,
Ca soapta ce pătrunde până-n rărunchi de dor…
De unde-ai luat-argila-mi ce-atât de-adânc Te cere,
Din nou să-ti soarbă palma cu cântec pe ulcior?
Amarul Tău mă cheamă din orice amăruntă,
Că-ti sunt deopotrivă netrebnic rob si-augur,
Frământă-mă, sunt coasta din primul om, fii nuntă
De frângere si flăcări pe-altar de Yom Kippur,
Dorescu-Te ca Mire-n a cedrilor cămară,
Ti-s candelă aprinsă ca firea Ta de foc!
N-auzi, în loc de clopot luceafărul de seară
Sunând în aur denii ce-au plâns în busuioc?
Trimite-mi porumbelul cu creangă de măslin,
Destul ti-am fost zdrobire, mă soarbe-acum, ti-s vin!
Psalmul amintindu- mi seara
Nu-s spinii ce o apăr când roza Te adoră?
Altfel rumegătorul pofti-o-ar ca nutret,
De-n smârc nu ti-am fost lotus, făcui din stuf manoră,
Mă iartă, pentru ghimpe, izvod de frumuseti!
Tot trupul mi-este rană, până-n rărunchi, rovina!
Din pajură, cu umbră, hrăneste ochi flămând,
Că urlu după Tine, ca fiara, ca jivina,
Mi-e sufletul mireasmă, a pinului plângând!
Când înfloretti în îngeri, e-n Tine vreo schimbare,
Cum înspre iesle, fulgul ia forma de Crăciun?
De n-as fi eu nisipul, unde-ai dormi ca mare?
Strălimpezeste-mi ochii, Iubirea să-ti adun!
Că si văzduhu-i altul de plânsu-l-ai prin flaut,
Durea-m-ar de-ai fi singur, lăută fără laut!
Psalmul de alunecat in mine
Poteca se înstrâmtă îngăduind doar verbul,
Lungi, nelumite zaritti, grăbesc ca răsuflarea,
Pe lângă stâncă-si duce, trofeu de flăcări, cerbul…
”Alunecă în mine!” Prin neguri, urlă marea?
Spre ce adânc mi-e somnul de are-atâtea nume?
Si pe-al cui chip îl poartă obolu-n strânsul mânii?
Pe povârnis e ploaie, si-acolo jos, în spume,
Înnebunite valuri îsi frec de fulger sânii.
Copilul de-altădată sub cămesuta ierbii…
Talaz, culege-mi noaptea! Mă sfârtecă, stihie,
Dar lasă-mi doar cărarea ce-i bat moneda cerbii,
Heraldicului peste cioplit pe chinovie.
Si se-oglindeste ochiu-n străfundu-mi de zănoagă,
Întârzie cu-n greier, că-n limba Ta se roagă!
8 august 2016
|
