Enescu, vesnic nemuritor
“ Enescu este ,alaturi de Eminescu,una dintre cele mai fabuloase intruchipari ale geniului romanesc” Pascal Bentoiu.
In 19 august se vor implini 135 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai straluciti muzicieni . El a fost nu numai un muzician performant , in toate domeniile acestei arte: violinist, pianist, compositor, dirijor, profesor, dar era si vorbitor a sapte limbi si avea o cultura impresionanta. Omul Enescu era egal artistului. A fost un mare patriot chiar daca a trait multi ani in alte tari. Toti cei care l-au cunoscut au scris despre omul si muzicianul George Enescu la modul cel mai elogios,marturii care sunt acum la indemana tuturor celor interesati ele fiind tiparite in foarte multe limbi. In enciclopedia semnata de publicistul american F.Schang acesta l-a situat pe Enescu printre cei 25 violonisti celebri ai lumii a adaugat : “ Cel mai mare muzician roman al acestui secol este Enescu .un muzician savant. Savant este un fel de titlu onorific acordat de critici unui om care nu este numai expert in specialitatea sa , ci si un invatat in toate artele si studiile umaniste. Un astfel de om a fost Enescu “.
Viata sa inceputa in 1881 a fost ca un lant de intamplari legate intre ele prin intamplari fericite ca cele referitoare la rezultatele muncii sau mai putin fericite legate de viata personala. In Oct. 1888 a intrat la Conservatorul din Viena . In 1891 si-a inceput cariera de concertist, iar in 1894 a cantat prima oara pe scena Ateneului Roman. N-a trecut mult timpa si in 1895 a fost primit la Conservatorul din Paris. Franta este tara de care s-a simtit legat cel mai mult in toata viata si despre care spunea: ”E tara ordinei si libertatii. De la inceput m-am simtit atras de Franta, o atractie spirituala, bazata poate pe latinitate..in orice caz, mi-e draga Franta “. Aici si-a prezentat in prima auditie foarte multe dintre creatiile sale. Chiar in perioada studiilor, in 1898 a fost prezentata in prima auditie publicului parizian “Poema Romana” de catre orchestra Ed. Colonne. Lucrarea a fost foarte apreciata de Saint-Saens si A. Gedalge.
In 1899 termina studiile cu Premiul I si-si prezinta la Bucuresti “Poema Romana” care se bucura de un asa de mare succes incat s-a hotarat organizarea unei colecte publice pentru a i se cumpara o vioara de valoare. La banii strasi, tatal sau a dat ceva mai mult de jumatate si i s-a cumparat vioara Stradivarius. A cumparat mai tarziu si vioara Guarnieri. Regina Elisabeta (Carmen Silva) il aprecia foarte mult asa incat ii se rezerva intotdeauna o camera la castelul Peles-Sinaia pentru a se odihni ori de cate ori venea in Romania. Tot regina l-a sprijinit in a-si procura materialele necesare studiilor si i-a facut un dar pretios oferindu-i la aniversarea a 17 ani editia completa a lucrarilor lui J.S.Bach.
In 1900 aparea in Le Figaro un articol semnat de Alfred Brunneau in care sublinia: ” Ce-mi place inainte de toate la el este faptul ca nu are nimic din virtuosul obisnuit. El are o noblete de stil, autoritate, maiestrie, o puritate sonora si o mare profunzime a exprimarii sentimentelor “. Yehudi Menuhin scria in ‘Life Class’: ”Enescu era un aristocrat al spiritului. El ii cunostea atat pe clasici cat si pe moderni. Langa radacinile culturii romanesti a adaugat traditiile culturii si muzicii germane si ale celei franceze”.
Recunoasterile valorii sale le-a primit mai mult in strainatate dar asta nu l-a impiedecat sa fie toata viata un mare patriot, un inflacarat sustinator al desvoltarii culturii romanesti. A infiintat in 1913 premiul pentru compozitie care-i purta numele si pe care l-a sustinut materialiceste pana in 1946 cand a parasit Romania din cauza comunismului. Dintre premianti au facut parte unii dintre cei mai mari muzicieni care s-au afirmat de-a lungul vremurilor: Dimitrie Cuclin, Alfred Alessandrescu, Const.Nottara, Dinu Lipatti.
Impreuna cu Mihail Jora, Constantin Brailoiu, Mihail Andricu si altii a infiintat Uniunea Compozitrorilor Romani in 1920. Tot datorita lui la Bucuresti au concertat unii dintre cei mai mari artisti muzicieni: Jacques Thibaud, Pablo Casals, Fritz Kreissler, Yehudi Menuhin si altii. George Enescu i-a format pe violonistii: Cristian Ferras, Igy Gitlis, Artur Grumiaux, Ida Haendel fara a-l uita pe Yehudi Menuhin iar dintre romani, cei care au beneficiat de invataturile sale au fost: Lola Bobescu, Mihai Constantinescu, Sandu Albu, Ion Voicu si altii. I-a ajutat deasemenea pentru studii si pe fratii Stefan si Valentin Gheorghiu.
Printre compozitiile sale care au fost prezentate in prima auditie in strainatate fac parte si opera Oedip a carei premiera a avut loc la Paris in 1936, dirijor fiind Philippe Gaubert si Suita “Sateasca, op.27” cantata de Orchestra Filarmonica din New York in 1939 dirijor George Enescu. In 1946 cand Enescu a ajuns in America, a fost sarbatorit la Hotelul Waldorf Astoria, New York in prezenta a multor muzicieni printre care Jasha Heifetz cel care a facut cunoscuta intregii lumi “Hora staccato”a lui Grigoras Dinicu, Arturo Toscanini, Zino Francescatti, Walter Damrosch, Fritz Kreissler si Nathan Millstein.
Viata si creatiile lui Enescu au starnit intotdeauna interesul altor muzicieni pentru studiere mai amanuntita. Astfel ii putem aminti pe romanii: George Manoliu, Pascal Bentoiu, Viorel Cosma, Octavian Lazar Cosma si printre straini: Bernard Gavotti (Franta),Noel Malcolm (Anglia) , Jim Samson (Norvegia) , Fr.Schang (America). Pentru ca am avut sansa sa-l cunosc pe Noel Malcolm cand si-a prezentat cartea : ”George Enescu-Viata si creatia sa” in America la Illinois cu ocazia unui concert Enescu, imi permit sa citez urmatoarea fraza din cartea sa: ”Multi violonisti se numesc ei insisi drept elevi ai lui Enescu chiar daca au participat doar la cateva lectii. Aceasta afirmatie nu este exagerata pentru ca nu o lectie ci doar cateva ore alaturi de Enescu puteau avea un rol decisiv asupra desvoltarii lor musicale”.
Sunt multi compozitori, artisti interpreti care si-au exprimat uluirea si admiratia pentru fantastica sa memorie, marturii care-i sunt mentionate in toate cartile dedicate. Pablo Casals l-a caracterizat ca cel mai dotat din istorie dupa Mozart. Compozitorul francez Vincent d’Indy a spus ca daca ar disparea lucrari ale unor compozitori ca Beethoven el e ar putea fi reconstituite de catre Enescu. Violonistul Robert Soetens scria in “Memoriile” sale ca Enescu niciodata nu intorcea paginile unei lucrari pe care o repetase in ajun. In 1924 Bela Bartok a venit la Bucuresti sa cante cu Enescu una din sonatele sale. Atunci Enescu a repetat-o in ajun iar a doua zi a cantat-o fara partitura. Chiar si Yehudi Menuhin povesteste in amintirile sale despre venirea lui M.Ravel la Enescu chiar in timpul unei lectii pentru a-l ruga sa cante cu el o piesa pentru un Editor. Enescu a cantat la ”prima vedere” lucrarea, dupa care a inchis partitura si i-a cerut lui Ravel s-o mai cante odata Uluitor ,nu ? O foarte greu sa cuprinzi intr’un articol o viata si o creatie atat de bogata cum a fost a lui Enescu,asa ca vom continua si in numarul urmator.
Florica Gheorghescu / Toronto
|
Florica Gheorghescu 8/8/2016 |
Contact: |
|
|
