Zâmbete din Haifa
Doream să o interviez. Dar dat faptului că o cunosc de o veşnicie pe mezina familiei Rozin, fiind şi coleg de şcoală cu sora ei mai mare, Doriana viitoarea doctoriţă de mai târziu Doriana Klein, m-am răsgândit. De mică fetiţa adultată şi care răspundea la numele de Mada, a înlocuit păpuşile şi celelate jucării ale vârstei, cu creionul, ladiera şi hârtia, aşternându-şi în raport cu vârsta aşa zisele gânduri şi de ce nu imaginaţia lumei ei de poveste care de mică o pasiona... I-am cunoscut bine şi familia, în speţă părinţii, supraveţuitori ai lagărelor de exterminare a Transnistrei, pe doamna Maly – cunoscuta farmacistă a oraşului şi pe domnul avocat şi judecător Mihael Rozin, oameni care prin mai toate aspectele vieţii au devenit şi făceau parte din boema oraşului. Ca fapt divers îl cunosc bine şi pe doctorul Davidsohn Sergiu, soţul ei fiind fiul unui bun prieten al meu... Nu mi-a propus să fac o analiză asa zisă literară a operei pe care lumea scrisului o numeşte pe buna dreptate "un magicean al cuvântului". Au făcut-o înantea mea specialişti şi critici literari cunoscuţi. Totuşi, cunoscând-o în mai multe ipostaze şi momente, îmi permit să o denumesc simplu, MADA. Cunoscând-o ca medic stomatolog, structura ei este până în măduva oaselor şi un adevărat scriitor şi poet de un mare calibru. Ea singură se destănuie şi se autodefineşte, că, " Toate scrierile mele sunt rupte din mine". Eu vreau doar să-mi manifest admiraţia faţă de ea, dorind cu acestă ocazie să remarc doar ambianţa în care s-a format. Revenid la cele amintite, citez şi reproduc: " Madeleine Davidsohn are lejeritatea şi familaritatea lucrurilor arâtate la lumina zilei de creatorii obiectelor artizanale, confecţionate cu o artă moştenită din tată în fiu, ce-şi transmit reciproc secretele meseriei"( AURA CRISTI, poetă, prozatoare şi traducătoare.) sau "Fără a fi constrânsă de prestigii consacrate, fără a fi tributară modelor şi modelelor, poeta ne spune păsul cum se zice, fără reţineri că va fi numită sentimentală"( ELENA- ESTHER TACIU), sau "Se pare că acest sfârşit de veac şi de mileniu se ambiţionează să scoată la lumină în Israelul de limba română câteva condeie care trăiau paşnic şi pe tăcute lângă noi..." IOSEF-EUGEN CAMPUS (autor, critic literar) sau "Fineţea figurării unor medii diverse, simplitatea rafinată a construcţiei povestirilor o recomandă pe Madeleine Davidsohn ca pe un scriitor autentic" IOAN CRISOFOR (critic literar) sau cum afirmă cu simplitate jurnalista IULIA DELEANU de la "Realitatea Evreiască "Un mod de a ne depăşi tragediile" de unde eu a-şi complecta că ea, fiica unor supraveţuitori al Holocaustului Dorohoian şi Românesc, cunoscând probabil mai totul din povestirile părinţiilor şi chiar a surorii ei mai mari, cobitează totul într-o perfectă armonie combinând la perfecţie fantasticul cu realitatea celor întâmplate sau cuvintele cunoscutului MIHAI BATOG- BUJENIŢĂ " Madeleine Davidsohn este o scriitoare cu o mare forţă a naraţiunii, cu o uriaşă capacitate de a creia"...şi cu asta, eu, un simplu ziarist mi-am rezervat doar dreptul şi permisiunea de a vorbi despre ea în mai multe ipostaze, considerate de mine de a fi cunoscute şi de marelui public, care o admiră şi o citeteşte. Deci, amintind că în vâltoarea timpului am cunoscut-o în mai multe ipostaze sau momente, pentru mine ele constituind la timpul respectiv adevărate...surprize. Iar cum uneori ele se ţineau şi lanţ, doresc să vi le împărtăşesc... Iată-mă ajuns în Israel. Aici am reîntâlnit-o. Infometat de o cartea în limba lui Eminescu şi Creangă, limbă cu care am crescut, dar şi din dragoste faţă de...Dorohoi, oraşul care m-a adoptat, am intrat în posesia cărţii lui Voledi "DOROHOI, ORAŞUL UMBRELOR", carte pe care am achiziţionat-o. Dar cum totul uneori te şi amuză, iată că mottul cărţii în cauză cât şi alte materiale semnate de ea, mă face să o redescopăr pe Mada, fosta studentă ai Facultăţii de Stomatologie, frecventând cursurile Disciplinei de Propedeutică Stomatologică, unde eu funcţionam ca asistent-preparator. Versuri din poezia amintită, cu aprobarea autoarei le-am folosit şi eu ca motto la una din cărţile scrise şi editate de mine... Reîntors din unul din sejurile mele din "dulcele târg al ieşilor", oraşul care m-a format, am avut plăcuta surpriză ca la librăria din Piaţa Unirii să zăresc în vitrină o carte semnată de ea. Achiziţionând-o, una dintre vănzătoare mi-a atenţionat, "Domnule aveţi mare noroc. Este ultima. Cartea este foarte solicitată"... Amintesc că Mada este membră al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Israel. Iar ca o încununare a numeroaselor ei succese literare, este şi foarte adultată. Multe premii, "lansări de cărţi" şi diferite "mese rotunde" organizate aici în Israel dar şi în România organizate în cinstea ei. Devine limpede că nimeni nu se miră că este şi membră al Uniunii Scriitorilor din România. Având plăcerea participârii la una din şedinţele asociaţiei de aici, am rămas complect impresionat când dânsa cu o majoritate de voturi a devenit şi vice-preşedintele ei... Momente sacre de neuitat, neaminteşte şi nereaminteşte de întâlnirile noastre anuale, sus de pe dealurile din apropierea Oraşului Sfânt de la "Pădurea Dorohoienilor" unde mai toată suflarea dorohoiană, copiii, tineri şi vârstici sunt prezenţi în faţa marei "Andarte", construită special şi dedicată Comemorării victimiilor evreieşti din iunie 1940 din oraş... Da! Ipostaze, momente de loc de lepădat, realizate cu şi împreună cu această Doamnă a scrisului românesc din Israel, Madeleine Davidsohn, unde după umila mea părere le a-şi socoti, referindu-mă la cărţile ei şi adevărate "zâmbete".
...........................
|
de Iosef-Ioju Haimovici 8/6/2016 |
Contact: |
|
|