Festivalul de Dans American la a 83 a aniversare
„Rimele si versificatorii pier... America îsi va justifica existenta, dati-i timp...”
– Walt Whitman
Directorul ADF – Jodee Nimerichter – preciza în cuvântul de deschidere a Festivalului din acest an, că ADF (Festivalul de Dans American) din 16 iunie – 30 iulie 2016 este a 83-a aniversare si a 39-a prezentă în Durham – Carolina de Nord.
M-a bucurat invitatia la spectacolul Companiei Paul Taylor, tinut în data de 29 iulie a.c., în sala „Performing Arts Center” (Centrul Performant al Artelor), din orasul Durham, cultura coregrafică făcând parte din cultura noastră spirituală, necesară. Ca oricare alt gen de artă ea reflectă lumea sub formă de imagine artistică, specificul constând în faptul că sentimentele, gândurile, dispozitiile omului se transmit prin intermediul miscărilor, gesturilor, mimicii. Prin miscările corporale ale dansului omul poate reda atât frumusetea exterioară – latura fizică a artei, cât si pe cea interioară – latura spirituală a artei. Limbajul dansului dispune de forta exprimării sentimentelor si emotiilor, de trăirea redată cu o mare sinceritate si cu o tehnică dobândită printr-o munca intensă a dansatorilor, pe care noi, spectatorii nu o cunoastem, ea fiind făcută în sălile de dans, de cele mai multe ori până la extenuare, cu scopul obtinerii rezultatului dorit, cel de a ne face să vibrăm la vederea dansului, finisat ca o piatră până la obtinerea formei si strălucirii ei.
Director artistic Paul Taylor, unul dintre cei mai respectati artisti din lume, dintre cei mai căutati coregrafi ai zilelor noastre, chiar în această zi de 29 iulie, a împlinit o vârstă frumoasă, încununată de binemeritate realizări. Să-i dorim, noi spectatorii, din tot sufletul – LA MULTI ANI!
Mi-a rămas în minte primul spectacol văzut al acestei companii, în anul 2009, spectacolul cu mult lirism, gratia baletului fiind pregnantă. Nu pot să uit baletul „Beloved Renegade” (Iubitul renegat), inspirat de versurile poetului, umanistului american Walt Whitman (1819-1892) si pus pe muzica „Gloria” a lui Francis Poulenc. Dansul avea mai multe părti, prima parte cu titlul: „Sunt poetul trupului al sufletului” si ultima parte: „Mă las mostenire pământului, să cresc din iarba pe care o iubesc si dacă vrei să mă regăsesti, caută-mă sub ghetele tale”. Mi s-a părut, la acea vreme, a fi un joc al vietii cu moartea, o îngemănare a artelor, a dansului cu poezia si cu muzica.
În fine, astăzi, după câtiva ani de zile – ce repede trec anii! –, voi revedea Compania lui Paul Taylor, mi-am zis, cu Directorul de repetitie – Bettie de Jong –, cu dansatori americani de elită, precum: Michael Trusnovec, Robert Kleinendorst, James Samson, Michelle Fleet, Parisa Knobdeh, Sean Mahoney, Eran Bugge, Francisco Graciano, Laura Halzack, Jamie Rae Walker, Michael Apuzzo, Michael Novak.A
Sunt orele serii unei veri extrem de călduroase, cu peste 90 de grade în timpul zilei. Acum, soarele pierde treptat din putere, ne urmăreste parcă cu ultimele lui raze, masina aleargă să ajungem la timp, înainte de începerea acestui spectacol de Dans. Soseaua serpuieste printre arborii verzi bogat dantelati cu frunze, copacii de talie mijlocie cu coroane bogate încărcate cu flori albe, roz, liliachii despart cele două sensuri de circulatie ale soselei. Ne apropiem de clădirea Centrului Artelor Performante; clădirea apare intens luminată, transparentă ca un acvariu.
Programul spectacolului a fost alcătuit din patru părti, intitulate: SNOW WHITE, PROFILES, IMAGES si PROMETHEAN FIRE, coregrafia fiecărei părti fiind asigurată de maestrul Paul Taylor.
Prima parte – Snow White – a fost inspirată probabil din basme, un dans interpretat de opt dansatori, dans ce îmbină armonios baletul cu miscările ritmice si cele acrobatice, costumatia sugestivă fiind realizată de Cyntia O’Neal.
A doua parte – Profiles - a fost interpretată de patru dansatori care au avut o costumatie frumoasă, realizată de Gene Moore, miscări acrobatice, pe muzica compozitorului contemporan, polonez – Jan Radzynki, profesor astăzi în Statele Unite, muzică apreciată ca performantă. Dar, pentru a nu-mi spune părerea, invoc maxima: „De gustibus non disputandum!”
Partea a treia – Image – interpretată de opt dansatori, a avut muzica superbă de Claude Debussy, promotor al impresionismului, cu natura sa poetică, sunetele pianului sugerând stări sufletesti ca într-un joc de lumini si umbre, dansul încadrându-se perfect în această muzică, dansatorii aducând nuante vaporoase, prin dinamism, fluctuatii ritmice, toate însumând un lirism discret.
În partea a patra – Promethean fire – au dansat saisprezece dansatori, costumatia fiind de asemenea fascinantă, realizată de Santo Loquasto. S-au remarcat dansatorii Michael Trusnovec si Parisa Khobdeh, cuplu care pur si simplu ne-a fermecat cu gratia, tinuta, executia artistică, dar si ceilalti dansatori – întreg ansamblu – au arătat marea lor performantă în domeniul dansului; s-a dansat pe fragmente din muzica lui Sebastian Bach – „Tocata si Fuga în Do minor” – piesă instrumentală pe care dansatorii au executat miscări rapide si clare –, „Preludiu în E-flat minor” si „Preludiu coral BMV 680”, din lucrarea „Clavecinul bine temperat”, cu motive ritmice si melodice, ce au încadrat într-un cerc luminos imaginea dansului. O adevărată artă care ne-a impresionat simturile, ne-a creat acea detasare completă din realul zilelor. La iesire am exclamat entuziasmată, că un astfel de spectacol as dori să-l mai pot revedea.
Am înteles încă o dată, de ce maestrul Paul Taylor cucereste publicul cu vibratia, relevanta si forta dansului. Propulsând dansatorii în spatiu pentru frumusetea pură a dansului, pe fragmente de muzică clasică cu mare pondere pentru simturi si minte, el, Maestrul, îi foloseste totodată pentru a scoate în evidentă, a ilumina spectatorii cu problemele actuale ale lumii în care trăim: războiul profund material si spiritual, evlavia, sexualitatea, moralitatea si mortalitatea, sugerând vectorul vietii spre care ar trebui să tindem.
În dansurile realizate coregrafic, Maestrul Paul Taylor, din inima bună a dumnealui, face ca binele, întotdeauna să biruiască răul. În fond, binele sau răul pe care-l vom avea, va fi determinat de noi!
- Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 8/1/2016 |
Contact: |
|
|
