Tablete pentru prieteni : Relatia dintre individ si comunitate .
De când eram copil am auzit lumea din jur spunând mai degrabă că "lumea e rea" decât că este" bună". Atunci, copil fiind, nu m-am întrebat daca e adeăvrat sau nu, dar pe parcursul vietzii mi s-a părut si mie că afirmatia putea avea justificare, căci, în decurs de zeci de ani, au fost în istoria contemporană destule evenimente care au fundamentat un adevar în acestă privintă: asasinate, atrocităti, gulaguri, crime efectuate de indivizi, de grupuri politice, de guverne, contra propriului popor, contra oamenilor nevinovati, adversarilor politici ori economici au contribuit la ideea că latinii avusesera deplină dreptate atunci când au afirmat ca "homo (est) homini lupus".
Neo-darwinismul si psihologia evolutionistă au demonstrat elocvent că omul,produs al evolutiei si selectiei naturale, nu a putut rezista singur obstacolelor naturii înconjurătoare si, de la viata "în familie" a începutului umanitătii, a fost nevoit să trăiască în grupe umane asa cum si unele din speciile de animale trăiesc în cupluri sau vânează în grupuri pentru mai multă eficacitate a efortului de supravietuire. În acel moment omul a supus în parte înstinctul său de îndividualitate întereselor grupului din care făcea parte pentru a căpăta protectie si a-si procura mai usor hrana cea de toate zilele. Dar în momentul în care s-au format triburi umane si mai tirziu în istoria omenirii natiuni si popoare, interesele grupului au prevalat asupra individului si acesta a devenit un simplu pion în jocul întereselor de grup, condus în mod curent de autocrati; din acel moment omul a început să lupte pentru recucerirea libertătii si drepturilor personale care fusesera încălcate de interesele grupului si asa se explică lupta acerbă dusa în ultimele opt secole -începând cu “habeas corpus” si sfârsind cu înmănuncherea si recunoasterea a ceea ce numim “Human rights” -"drepturilor omului". Progresul făcut în aceeasi perioadă de timp pe plan politic- care a adoptat democratia ca formă de guvernare -a permis ca astăzi să se ajungă la o proportie mai acceptabilă între drepturile comunitătii si cele ale individului fără ca să se stabilească însă nici până astazi un echilibru perfect satisfăcător.
Care au fost de fapt factorii fundamentali care au modelat relatia dintre individ si comunitate de-alungul istoriei omenirii ??
Cred că nu gresesc dacă mentionez mai întii principiile religiei judeo-crestine: tablele legii si principiile crestinismului emise de Jesus( Iisus) si raspândite de Paul: acestea au făcut să apară pe lume iubirea de aproape, mila, adorarea fată de Creatorul care l-a creat pe om, credintza în viatza vesnica (la crestini), etc; dar mai ales notiunea că fiecare om este o entitate care răspunde de faptele lui în fata Creatorului; cu alte cuvinte, omul este om si nu animal, fapt care a constituit un gigantic pas în considerarea pe care individul o avea fatza de el însusi!
Al doilea factor a fost evolutia cunoasterii, cu alte cuvinte educatia care a început în universitătile create încă din sec. XI-XII pe lângă mănăstiri si catedrale (Cordoba, Bohemia, Padua, Santiago de Compostela, etc.) si care a evoluat în sec. XVII-XVIII către stiintele pozitive (biologie si stiintele naturii, matematică si cosmologie). Acestea au lămurit origina speciilor si deci si a omului, legile care guvernează universal, etc; de la cunoasterea principiilor religioase s-a ajuns astfel la cunoasterea omului, a societatii umane si a universului în care omul trăieste si se dezvoltă.
Al treilea factor a fost dezvoltarea comertului si a relatiilor interumane; acest factor a dus la prosperitate (care a generat din nefericire rivalitate si războaie), dar a permis particularilor si statelor să întreprindă lucrări de interes individual si comun si a dus la fundamentarea de sate si orase si la ameliorarea conditiilor de viatză individuală; oamenii au fost scosi din bordeie si caverne si au început să trăiască în locuinte salubre si să aibă mijloace de locomotie altele decât cărutza ancestrală cu patru roti!
Iată deci cum religia, cunoasterea si conditiilr materiale ameliorate au influentzat societatea umană. O societate ameliorată moral si material a dus implicit la o" lume mai bună": orfelinate, cantine pentru săraci, dormitoare pentru cei fără locuintză, organizarea muncii si asigurarea de pensii pentru cei bolnavi sau retrasi din motive de vârstă, asigurări de somaj, etc. sunt dovezi că în comparatie cu societatea antică si cea a evului mediu, societatea epocii moderne -capitalist-burgheză sau cu principii socializante- a construit o lume ameliorată, adică mai umanizată.
Dar o " lume mai bună" înseamnă ceva mai mult; înseamnă nu numai o lume mai umanizată, dar mai ales o lume mai echitabilă ! Si acest postulat a devenit aproape un imperativ după suferintzele celui de al doilea razboi mondial, epocii naziste si comuniste care, toate împreună, au subliniat esecul doctrinelor care nu tin seama de coordonatele spirituluiiîndividual uman: nevoia de egalitate de sanse, de recunoastere a demnitătii umane, dreptul la muncă, egalitatea în fatza legii, dreptul la fericire personala, etc.
Recentele revolte în lumea araba cerând libertăti care le-au fost interzise si miscările în societatea vestică a celor "nemultzumitzi " care consideră ca au dreptul de a ocupa locuri publice ca să-si exprime dezideratele privind consumerismul, arghirofilia marilor corporatii, exportul de job-uri etc, constitue mărturii ale unor societati care nu au reusit să asigure colectivitătii ceea ce acesta asteaptă de la organizarea lor politico-socială.
Realizarea "echitătii sociale" este o problema care rămâne- regretabil- de domeniul dezideratului, deoarece depinde de factori multipli economici si politici; din nefericire nu există încă un sistem economic care să genereze "bogătie" (growth) în mod permanent ca să satisfacă necesitatile comunitătii, astfel încât să-i transforme pe totzi membrii ei în ...bogatasi ! Este falsă impresia care a fost răspândită de teoreticieni politici, inconstienti si neinformati, că toti oamenii ...sunt egali. Oamenii sunt individualităti stricte, cu patrimoniul lor genetic diferit, cu conditii de dezvoltare diferite, cu capacităti de evolutie morală si intelectuală diferite si deci cu rezultate diferite în realizările lor de viatză si în contributia pe care sunt capabili să o dea societătii în mijlocul căreia trăiesc. Este o aberatie a se pretinde că toti oamenii au aceleasi nevoi si sunt îndreptătiti la aceeasi retributie ! A crede asa ceva înseamnă a reveni la funesta doctrină comunistă, din fericire sucombată demult.
Numai o evolutie luminată a umanitătii va duce în viitor la crearea sistemului care să amelioreze deficientele actuale ale sistemului de guvernare si retributie în comunitatea umana si eventual la acceptarea ideii ca cei capabili să producă si pentru cei mai putin capabili, ca astfel să se realizeze o retributie egală.
Ce putem spune pentru moment este că lumea în care trăim este mai "umanizată", dar nu suficient de echitabilă,
desi nu se poate nega faptul că în societatea vestică s-a realizat un salt enorm în modul de viatză al celor ce muncesc: niciodata în istoria omenirii un număr asa de mare de muncitori nu au avut locuinte îndividuale, automobile, standard de viatză ridicat, etc. ca în epoca în care trăim! Acest factor constitue de fapt si motivarea tendintei la imigratie legală si ilegala a celor din "lumea a treia " către tările din vest.
Este omul -ca individ- mai "bun la suflet" ca altădată? Este greu de răspuns pentru că nu există statistici din care să rezulte această calitate sufletească a omului modern; în genere, ilegalitătile săvârsite de om nu au scazut, dar criminalitatea reflectată în statistici se pare că este în scădere -depinzând de area geografica pe glob.
Un lucru este cert: oamenii, pe tot globul, sunt supusi unui permanent stress generat de disparităti politico-economice si ideologii politico-religioase; si, prin această prismă, probabil ca este putin probabil ca omul de rând să renunte la postura de "homo homini lupus".
Toronto/ ON
|
Dr. Dinu Dimitriu 7/27/2016 |
Contact: |
|
|
