Pe terasă - Pe marginea unui poem -
Dimineaţa promite multe …
Un boboc de trandafir - sosit mai devreme la întâlnire - şi-a ridicat petalele strâns îmbrăţişate spre o scenă, pe care norii îşi desfăşoară dansul după o coregrafie secretă. Vara este fierbinte în oraşul meu. Vântul se odihneşte, scurt, pe câte o frunză de viţă-de-vie, pornind, apoi, plictisit, în căutarea alteia. Uneori se rătăceşte în părul meu, părăsindu-mă instantaneu pentru alte plete, probabil mai parfumate.
Îmi doresc braţele tale, vocea ta … Noaptea va fi a noastră. Pierduţi pe căi necunoscute, vom respira acelaşi tact al muzicii celeste. Poate …
Dimineaţa promite multe …
Asezată pe scările cenuşii de granit, deschid, la întâmplare, cartea aflată pe genunchii mei. Cuprinde versurile unui poet al iubirii dramatice, al trăirilor intensive. Poezia lui Eugen Dorcescu pare să fi fost aleasă astăzi de o mână nevazută. Cuvintele ei se înşiră pe treptele ce urcă spre terasa martoră a zilelor senine. Întinsă pe pardoseala ei mimând tabla de şah a vieţii, urmăresc metamorfoza vălătucilor bulversaţi de adierea mângâietoare. Sunt figuri ieşite din spatele cortinei realului. Dimensiunea magică a fanteziei mă poartă cu ea. Formele cresc, se opresc deasupra mea. Îţi recunosc chipul … Da, te văd, acum, luând în stăpânire albastrul cerului. Ai sosit să mă asculţi recitându-ţi, să aspiri şoaptele ce vor traversa spaţiul.
Citesc … Ochii ţi se închid de plăcere …
Pe terasă
În fiecare seară, pe terasă.
În fiecare seară-n infinit.
Iubita mea, cu ochi de antracit,
Desprinsă din a visului mătasă,
Aici ne-am întâlnit şi ne-am iubit.
Terasa ne e zbor, văzduh şi casă.
Terasa-i un pridvor nemărginit.
Plutim din cer în cer, din mit în mit.
Eu - mire metafizic. Tu - mireasă.
Înţelegem amândoi drumul sentimentului încătuşat de cuvinte. Simţim aripile ce invocă o adâncă afecţiune, ce parcurg, săgetând, legendele infinitului.
Terasa – deschiderea din strâmtoarea zidurilor, eliberarea de legile scrise şi nescrise – ne oferă, darnică, o rampă de decolare spre dimensiuni nebănuite, intangibile.
Poezia, involvând elemente metafizice, reuneşte puritatea sentimentului cu frumuseţea expresiei lirice. Ştiu că ţi-a plăcut … Pleci, ca de atâtea ori, rătăcind, neliniştit, pe coama Zefirului. Porneşti spre depărtarea largă şi … poate … vei reveni, în bezna nopţii, la mine.
Dimineaţa promite multe ...
Din volumul Cu tine. Solitudini, aflat în lucru
|
Julia Henriette Kakucs 7/18/2016 |
Contact: |
|
|
