Evantaiul — Culoare, Dantelă si Elegantă într-o Bagatelă Parfumată
A venit vara si odată cu ea, vremea caniculară! Vedetele sezonului sunt acum, ochelarii si pălăriile de soare, dar si evantaiele. Acestea din urmă le oferă doamnelor si domnisoarelor o adiere de răcoare în cel mai călduros anotimp al anului.
Nu doar functional, ci si la modă, evantaiul a fost, dintotdeauna, un accesoriu purtat de regine, aristocrate, burgheze, dar si de femeile obisnuite. Primele evantaie au apărut în Orient, în China. Importate si comercializate în Europa în jurul anului 1500, la Venetia, evantaiele poposesc apoi în Franta, la curtea Caterinei de Medici, fiind aduse aici de parfumierii italieni.
Odată cu Revolutia Franceză, ce promova ca principale valori libertatea, egalitatea si fraternitatea, evantaiul decade din drepturi, pentru a fi readus în lumina reflectoarelor abia în 1829, de către renumita firmă Duvellroy din Paris. Evantaiul se bucură, iarăsi, de succes, iar Duvellroy devine creator si frunizor de evantaie pentru casa regală a Angliei. Ca element distinctiv, pe aceste evantaie sunt reproduse picturile lui Franz Xavier Winterhalter.
În era victoriană, evantaiul atinge apogeul, astfel că până în 1865, moda impune ca fiecare doamnă si domnisoară să aibă măcar un evantai. În scurt timp, ca urmare a acestui trend, evantaiele ajung să fie adevărate opere de artă. Pictori renumiti, precum Ingres, Delacroix, Watteau si Boucher colaborează la realizarea unora dintre cele mai frumoase astfel de obiecte.
Executate din mătase, voal, dantelă, organza ori fildes si, întotdeauna, parfumate, evantaiele au strălucit în trecut, în lumina puternică a astrului zilei, dar si sub scânteierea opulentă a candelabrelor, la baluri ori la cine festive. După o astfel de cină, în a doua zi de Crăciun a anului 1839, Regina Victoria nota în jurnalul său:
„Am luat cina la Castelul Windsor. Printre invitati a fost si Lordul Melbourne, actualul prim-ministru. După ce ne-am ridicat de la masă, i-am arătat acestuia un evantai foarte curios (destul de mic, însă având pe el picturi uimitoare), pe care tocmai l-am primit de la Paris. Evantaiul i-a apartinut Mariei Antoaneta.”
La fel de pretios si de migălos alcătuit este si unul dintre evantaiele doamnei de Pompadour. Confectionarea sa a durat nouă ani. Estimat la sase mii de lire sterline, acesta este produs dintr-o hârtie specială, elaborat lucrată, ce imită dantela. Pe evantai sunt pictate cinci miniaturi splendide, împodobite la rândul lor, cu alte miniaturi, de proportii mai reduse. Considerate obiecte de lux, astfel de evantaie au dat nastere la rivalităti si snobism.
Totusi, odată cu trecerea timpului si cu prefacerile pe care le suportă societatea, evantaiele exorbitante îsi vor face aparitia tot mai rar. Secolul XIX aduce evantaiele din celuloid, strămosul plasticului, astfel că singurele evantaie care mai păstrează o tentă enigmatică sunt cele din anii 1920, confectionate din pene de strut. Cu toate că în a doua jumătate a acestui secol este inventat atomizorul, evantaiele continuă să fie parfumate. Marile case de parfumuri frantuzesti, cum ar fi Rigaud si Parfums de Rosine, îsi promovează parfumurile în evantaie parfumate.
O sută de ani mai târziu, evantaiele îsi pierd foarte mult din elegantă si mister. Confectionate din hârtie, bambus, plastic ori din lemn parfumat de santal acestea sunt produse de serie si se găsesc de cumpărat atât în marile magazine, cât si la comerciantii stradali. Având în prezent, un rol mai mult practic decât estetic, evantaiul a rămas totusi, una din bagatelele ce nu pot fi încadrate în categoria articolelor unisex.
|
Corina Diamanta Lupu 7/6/2016 |
Contact: |
|
|
