Aftul Psihoterapeutului : Sistemul de Gestionare a Reziduurilor Emotionale si Mentale (II) Metoda “C.A.L.M.”
“Sentimentele sunt precum valurile. Nu le poti opri să vină, dar poti decide cum să navighezi”
Emotiile, aceste forme de “energie în miscare”, sunt un ocean nesfâsit în a cărui valuri înotăm zilnic, fie căzând istoviti, fie savurându-le mirajul, odată înteles cursul firesc al naturii.
Cum putem, asadar, naviga printre valurile emotiilor nostre? Există numeroase abordari, toate cu folos, atâta timp cât le punem în aplicare repetat.
Una din abordările pe care vi le propun astăzi este ceea ce numesc eu “Metoda C.A.L.M.”. Fiecare literă a acestui cuvânt reprezintă un pas pe care să-l parcurgeti în procesul de restabilire a echilibrului emotional.
C.: CENTRU;
A.: ACCEPTĂ;
L: LASĂ SĂ TREACĂ;
M.: MERGI MAI DEPARTE
Când te superi, imaginează-ti un termometru interior, evaluându-ti temperatura emotională initială (T.E.I), pe o scală de la 0 la 10, unde 0 nu e nici o supărare si 10 supărarea este foarte mare.
Pe parcursul intregului exercitiu, RESPIRĂ ADĂNC, gradual, linistit. Respiratia profundă linisteste mintea si emotiile.
Parcurge C.A.L.M. pasii următori, până când se restabileste echilibrul interior.
Care este esenta, miezul supărării tale? Observandu-ti supărarea, raspunde-ti la întrebarea:” Ce insemnă această situatie pentru mine acum?
Ceea ce ne creează stresul sau supararea nu este situatia în sine, ci cum alegem noi să o interpretăm si să reactionăm la ea. Vremea, bună sau rea, nu este asa ca să ne supere pe noi sau să ne strice planurile. La fel, cum reactionează ceilalti fată de noi nu are nimic de-a face cu noi, ci doar cu ei insisi; actiunile si vorbele lor sunt o oglindire a lor insisi. Fie ca suntem noi, fie că e altcineva în locul nostru în acea situatie, din motivele lor personale, ceilalti se poarta într-un anumit fel fată de noi. Luând lucrurile personal nu face decât să ne înmultească supărările.
Alegând să privim lucrurile diferit, alegem să să fim la pace cu noi si cu ceilalti.
De exemplu, nu ne supără în sine că sotul a uitat aniversarea noastră. Ceea ce ne supără este ceea ce credem noi că însemnă asta despre noi si relatia noastră (răcirea relatiei, teama de a-l pierde pe celălalt, lipsa iubirii). Dacă am pune uitarea aniversării pe seama stresurilor crescute ale sotului la serviciu, sentimentele noastre ar fi altele.
Acceptă situatia si ceea ce simti, pur si simplu asa cum sunt. Acceptă
ceea ce este, si nu ceea ce presupui că ar fi. Situatia este ceea ce este. Cu cât te vei lupta mai mult negând sau respingând ceea ce este, cu cât te vei zbate justificându-ti pozitia sau încercând să dovedesti că ai dreptate, cu atât se va complica si prelungi supărarea. Priveste si ia lucrurile exact asa cum sunt.
Acceptând situatia exact asa cum este, fără a incerca să o schimbi,
să o negi sau să o impingi la o parte, continuă să respiri adânc, gradual, si imaginează-ti un balon
pe care, cu fiecare expiratie, îl umfli cu toată supărarea pe care o ai acum. Continuă să respiri în balon până când ai reusit să pui în el tot ce te supără acum. Apoi legi balonul si … îi dai drumul… lasi vântul să îl ducă departe… departe… departe… până nu îl mai poti vedea. Continuă să respiri adânc… (Se poate folosi chiar un balon real, mai ales pentru supărările mai vechi, sau lucrând cu copiii).
Odată balonul supărării lăsat să se piardă printre nori, revii “cu picioarele pe pamânt” (la propriu, observându-ti picioarele atingând pământul), iti indrepti pozitia spatelui timp de 2 minute, zâmbesti (chiar dacă nu iti vine) si privind situatia curentă, gândeste-te la un lucru pe care il poti face acum care sa ajute situatiei prezente. Actionează în acea directie si treci mai departe.
Verifică din nou termometrul emotional si evaluează temperatura supărării finale (T.E.F.) .
Nu căra cu tine supărările zilei de ieri!
In oceanul emotiilor, natura are principiile ei de a ne mentine la suprafată, dacă ne-am lăsa condusi de fortele ei. Ca si în înot, cea mai sigură miscare este cea a “plutei”, stând calmi, în echilibru, lasând fortele apei să ne conducă încet la mal. Cu cât ne zbatem mai mult si mai inversunat, cu atât antrenăm fortele valurilor; insăsi agitatia noastră este cea care ne împinge la fundul apei.
Desi fiecare din noi ajunge din când in când la fundul oceanului, ceea ce contează este să nu ramânem acolo, ci să ne ridicăm din nou la suprafată.
Sophia Barna M.Ed., M.S.W., R.S.W.
Terapeut si Consultant pe Optimizarea Performantelor - Toronto
www.crossingyourbridges.ca
|
Sophia Barna 7/3/2016 |
Contact: |
|
|
