S-a construit o presă destructivă
Ani la rând m-am bucurat naiv de aparitia unei noi publicatii. Am aplaudat efortul, initiativa, am sprijinit cu idei acolo unde mi s-a cerut părerea. Acum mă ia cu fiori gândindu-ma cine si de mai înfiinteaza ceva ce nu functionează... În ultimii ani s-a construit o presă destructivă în comunitătile românesti de pretutindeni. O presă care destructurează comunitătile, le dezbină oamenii, si asa dezbinati, aruncă cu venin în tot ce vine din tară, marginalizează eforturile comunitătilor sau ale unor persoane care construiesc asociatii, critică efortul de a face, al unora, se pune ca un stindard în lupta de distrugere a ceea ce ar trebui si ar putea fi unitatea.
Am scris, si o să mai scriem, si cu păreri avizate ale unor specialisti, despre politica de dezbinare pe care fosta securitate ceausisă o practica în exilul românesc. Sunt studii, sunt date clare, sunt argumente că politia politică din diaspora a avut unicul rol de a dezbina! De a detracta (DETRACTÁ, detractez,vb.I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva.) pe cei care făceau ceva, de a le diminua vocea în comunitate celor care puteau si aveau ceva de spus. Ceva nou la 26 de ani de la căderea acelui sistem? Credeam noi, căzut... Nimic nou sub soare: dezbinare, detractare, minciuni sforăite pe pagini de ziare, pe retele de socializare, mai nou, raiul tututor prostilor si oaza de lumină a celor care pot arunca lături în eter fără a avea vreo consecintă juridică... Diaspora veche s-a retras. Scârbită de lipsa de coeziune, de lipsa unor proiecte nationale, de lipsă de unitate, de mizeria umană propagată de unii asa zisi lideri post revolutionari aciuati prin comunităti...
Emigratia recentă e în degringoladă... Credea că plecând într-o tară străină ia în bagaj doar hainele si bunurile personale. Cineva a pus însă, pe nesimtite, si bagajul de metehne, obiceiuile proaste care se uită cel mai greu (bârfa, invidia, răutatea) si i-a trimis pe români în lume cu tot cu detractori si persoane care nu îsi fac altă plăcere în viată decât să destructureze (DESTRUCTURÁ, destructurez,vb. I. Tranz. A desfiinta structura a ceva)...
Rezultanta acestor două va fi o lipsă de interes majoră a copiilor, a generatiei viitoare care nu va mai vrea să audă de tara de origine a părintilor pentru că vor fi văzut, până la vârsta maturitătii, ce înseamnă să faci parte dintr-un neam care nu mai vrea să învete. Care stă încremenit în proiect, care îsi impinge în fată doar pleava, care aplaudă mizeria si gustă, cu mult haz si implicare, bârfele si detractările date pe jgheab de "presa" comunitară... de presarii comunitari...
Uitarea originilor este primul pas în destructurarea unui neam. Cui servesc acesti detractori? Căror interese? Înainte de 89 serveau sistemul comunist. Acum ce sistem mai servesc?
În primul rând îsi fac un rău lor, alimentându-si ura si frustrările personale, înglodându-se si mai mult în cocina pe care o udă cu regularitate cu apă moartă (dacă cineva stie diferenta între apă vie si apă moartă). În al doilea, si poate cel mai important, le fac rău copiilor lor. Urmasilor care vor veni să crească si să se formeze peste molozul lăsat de ei în urmă. Care vor vrea să îl steargă de pe fata pământului si să îl înlocuiască cu valori noi. Cu cele ale statului în care s-au format. Limba, neamul, comunitatea? Vor fi notiuni abstracte care nu îi vor interesa decât la nivel de comparatie cu ce au pus în loc.
Românul are un suflet, suflet ce a mers mai departe gratie sutelor si miilor de martiri morti pentru niste idealuri ce acum ni se par retrograde (RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reactionar. ♦ (Despre idei, conceptii) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel initial, care revine spre punctul de plecare. 3. Despre miscarea aparentă a astrilor. Care merge în. directia opusă miscării majoritătii corpurilor ceresti): neam, limbă, tară, credintă si unitate. Mai ales credita. Credinta ce ne-a scos mereu la liman.
Cu sigurantă că neamul ăsta va găsi resursele să meargă mai departe si ca o mamă bună îi va tine la sânul ei si pe detractori. Buni, răi, sunt ai nostri si mai bine încercăm să îi educăm decât să îi îndepărtăm. Dacă nici atunci nu vor vrea, e vremea să ne luam rămas bun de la ei si să îi lăsăm să bănănăie (bănănăě v. 2. a umbla sovăind) în căutarea sufletului pierdut...
Mă gânesc, la fel de naiv, ca pentru aceste suflete chinuite de patima răului să ridic o rugăciune: "Miluieste-i Doamne si iartă-i, că nu stiu ce fac!"
Romanian Global News / Iunie 2016
|
Daniela Soros 6/28/2016 |
Contact: |
|
|
